apărare şi iubire

Cineva mă ascultă!

În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.

Dar nu el ascultă orbeşte,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

Rămâi! Stai lângă mine.
Nu pleca.
Te voi veghea. Te voi apăra.
Vino spre mine, liberă, mândră, nu vei regreta.
Te iubesc. Toate gândurile mele te caută;
În sângele meu nu-i nici o dorinţă care să nu te strige.
Tu ştii asta. Nu pot avea-n viaţă alt companion, nici altă bucurie.
Rămâi.
Odihneşte-te. Nu-ţi fie frică de nimic.
Dormi în seara asta-n inima mea....

poezie de Gabriele D'Annunzio, 1863 -1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este un implant creat de Dumnezeu pentru a ne apăra viaţa.

aforism de Betty Marcovici (27 septembrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familist convins

Eu nu-s ca alţii uşuratic!
Pentru familie-s fanatic,
Şi-i apăr veşnic temelia,
Căci îmi iubesc... chiar şi soţia!...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când îl vei primi, spune: Doamne, sper în Tine, Te ador, Te iubesc; fă să crească în mine credinţa. Fii un reazem pentru slăbiciunile mele, Tu care ai vrut să rămâi în Euharistie, fără apărare, pentru a aduce vindecarea slăbiciunilor tuturora.

citat din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea cuvintelor

Un chip de nisip
şi mâini de nisip
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă
şi mă condamnă la moarte
pe un eşafod de nisip.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne-n ceasul focului

Doamne-n ceasul focului
dă-mi tăria locului —
buzele să-mi sângere
dar să nu scot plângere,
mâinile să-mi scapere
dar să nu se apere,
să fiu dus mormântului
credincios Cuvântului,
să trec pragul Cerului
cu răbdarea fierului —
căci în veci de veci voi vrea
să-mi rămână dragostea.
Doamne, paşii inimii
în iubire ţine-mi-i —
legământul lacrimii
treacă-mi focul patimii,
drumul biruinţilor
să-l urmez părinţilor,
frumuseţea paşilor
să mi-o las urmaşilor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 15

Când mă gândesc că tot ceea ce creşte
Doar scurtă vreme-şi apără tăria
C-această scenă teatrul îl iubeşte,
Dar stelele în taină fac regia.
Când văd că omul creşte ca o floare
De-acelaşi cer slujit sau stânjenit
Apoi îi curge seva hrănitoare
Şi măreţia-şi pierde negreşit.
Atunci, nepermanenţa vieţuirii
Mi-arată că eşti tânăr şi în fapte,
Iar timpu-aduce degradarea firii
Şi tinereţea ţi-o scufundă-n noapte.

De dragul tău, toţi Timpul îl hulesc,
Că îţi ia tot, dar eu te altoiesc.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ghizi

Poeţii se nasc în poarta iadului
singuri îşi găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginaţiei.

Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânţă a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting şi inimi şi flori.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apărat de iubire

Cerul era aprins
de splendoarea lunii,

de-atâta frumuseţe
am căzut la pământ.

Iubirea ta
mi-a insuflat siguranţă.

Sunt gata să abandonez
această viaţă pământească
şi să mă încredinţez
Fiinţei tale magnifice.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de ţara

Cât timp va răsări soarele
Şi luna va apare de după nori.
Eu voi admira cu patimă şi ardoare
Cele trei sfinte culori.

Voi iubi pământul pe care buneii s-au născut
Şi dulcea limbă, în care mama cu dragoste m-a crescut.
Voi cinsti Voievozii cu plete sure, care au apărat acest meleag
Dea duşmanului secure.

Atât timp cât inima o să- mi bată în piept
Şi sângele m-i se scurge prin vene.
Am să scriu un vers frumos
Ţara mea, pentru tine.

poezie de Vladimir Potlog (1 decembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

România există, fiindcă eu o iubesc

România există şi e locul
unde eu am primit dreptul la viaţă!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine şi să te iubesc!
Rămânia eşti tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi şi mă strângi la piept!
România eşti tu, prieten drag
şi tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie să greşesc,
fiindcă îţi pasă de mine dar totuşi,
mă accepţi aşa cum sunt, fiindcă mă iubeşti!
România eşti tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
eşti în inma mea şi, ştiu sigur,
că şi eu contez pentru tine!
România eşti tu, pruncuţule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor şi bun,
căci surâsul şi gânguritul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă de te-am iubit

Sunt rău şi crud, făr-adăpost,
În inimă am un pumnal,
e numai pentru apărare,
el- străjuind orice cărare,
credeai că te iubesc, te înşelai,
n-am milă nici de mine însumi,
pisici şi câini iubesc, de ce?
Pentru că omul se iubeşte singur.
Am încercat şi am murit de mii de ori,
Cu orice floare, când voi muri oficial,
Daţi drumul unui porumbel să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legitimă apărare

Sentimentele...
Containere cu mărfuri perisabile
Abandonate pe cheu,
Cuvintele...
Traseul pe care rachete cu îngeri
Migrează spre Dumnezeu

Când iubirea străpunsa potrivnic,
Mă leapădă
Amintirea, statornică victimă,
Mă apără!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua României

Ziua României

Întâi Decembrie zi măreaţă
Sărbătorim cum se cuvine
Să-i acordăm destulă importanţă
Eu şi tu dragă române.

Ziua cea mai importantă
Este astăzi la români
Zi istorică vibrantă
Săvârşită de străbuni.

Străbunicii şi-au dat viata
Ţară întreagă, să avem
Dar şi noi avem dorinţă
S-o întregim dacă putem.

Sentimentul de iubire
Toţi românii îl avem
Te cinstim cu dăruire

[...] Citeşte tot

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie (1 decembrie 2021)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bară la bară

Multe se dau în stambă
Ca prin ţara nimănui
Fără de răgaz şi tihnă
Printre umbre şi semafoare
Setările sunt alandala
Cu chip anost de odaliscă
Şi traseele ne duc hai hui
Nu se mai respectă reguli
Priorităţi şi nici măcar intenţii
Nu mai corespund nicicând
Nu mai există sintagma fără griji
Nici în stare infantilă
Apare tot mai multă lehamite
Când toate-s stresante
Ar fi nevoie tot mai stringentă
De un pact de neagresiune
În legitimă apărare
Mai bine să se deschidă
Un portal angelic spre iubire
Cu expunere permanentă.

poezie de David Boia (14 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

O, vremuri vechi, de cavaleri, vremi când
În cinste se credea şi în iubire,
Şi pentru ţară te jertfeai oricând,
Ori pentru Doamna ta, cu bună ştire!
Cuvântul dat, viteazul şi-l ţinea
Şi jurăminte nu erau pustii.
În ce făcea frumoasa şi-o chema:
Ah! vremurile -acelea n-or mai fi!
Un cavaler ştia ce nu se-ntină,
Pe slab îl apăra cu braţul său:
El nu lăsa din mână lancea, până
Nu-l răzbuna, plătind cu-acelaşi rău.
Blând întru pace, iute-n bătălie
Îl pomeneau, câţi el îi ocroti,
Iubea pe Domnul, nu. l temea-n mânie:
Ah, vremurile-acelea n-or mai fi!

poezie celebră de Iulia Hasdeu (septembrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăuşan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate fi separat de sursa iubirii, dar oamenii cred că se poate şi acţiunile lor se bazează pe această convingere. De îndată ce ea este îndepărtată, iubirea iese la iveală. Asta, deoarece ea se află întotdeauna acolo – în spatele dramei atacului şi apărării.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea

am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearşaf
peste ochii tăi întorşi acasă
să te apere de vinovăţiile
ce-ţi caută nebune pocăinţa
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarăşa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarăşa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
şi nu m-a mai lăsat să învăţ să număr
de atunci domnişoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei şi bărbaţi
pe care le-a şi i-a iubit
în locuri neaşteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
mă ţinea de inimă şi făcea striptiease
dar nopţile mă lăsa singur

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldova, ţara mea de dor

Moldova, ţara mea de dor,
De cântec şi baladă.
Eşti ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.

Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din ţara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!

Care a fost un domn viteaz şi mare,
El a apărat cu credinţă a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingaşă floare.

O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Eşti ţara poporului meu.

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!