Citate despre argint și visare, pagina 3
Singura amantă
Poezia - singura mea
Amantă fidelă...
Cochetăm în tăcere,
Dincolo de poemele despletite ale universului,
Pe coala apretată a gândului,
În care sculptăm
Catedrale de vise.
Râuri de cuvinte se rostogolesc
Prin mine, ca-ntr-o oglindă,
Ea să se vadă mireasă cu voal de stele,
Ea, poezia, amanta mea din tăcere.
Sunt un nimic fără ea,
Vântul mă spulberă
Ca pe o virgulă
În calea uitării...
Ea îmi deșteaptă singurătatea
Și plimbă zorii
Pe malul cu val de argint,
Acolo unde au răsărit
Crinii recunoștiinței
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie
Azi s-au dumirit castanii că e primăvară-n parc
Si-au inmugurit deodată pe aleile in arc,
Desenate lângă barca ce se leagănă pe val
In argintul de la soare peste lacul cel oval!
Majestoasă cum Ceaikovski a văzut-o printre nuferi
Trece lebăda pe apă si-mi pătrunde-adânc in gânduri
Ca un vis despre viață in arpegii de lumină
Intr-o zi de primăvară liniștită si senină...
Gând hoinar ce nu-mi dă pace, un aprilie sfios
Afișează lângă mine, chipul vesel si frumos!
Si mă plimb prin ronduri pline de zambile si petunii
Admirând natura vie..... si uitând de vrajba lumii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdere
Mireasă-n valuri de argint
Sculptată-n arca veșniciei,
Cu val de stele te alint,
Te-nalț în cântul rapsodiei,
Veghez să-ți fie somnul lin
Și noaptea pasăre măiastră,
În dimineți să ne-nfrățim
Tăcut, cu-ntinderea albastră.
Corola florilor de crin
Să-ți fie voal peste ocean,
Iar când la tine am să vin,
Cu-ntreaga ființă să te am,
Să mi te dărui ca un vis,
Mărgăritar și chiparoasă,
Căci tu iubita mea, rămâi,
Eternă și cea mai frumoasă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Noiembrie și-a pus amprenta
Pe oameni, câmpuri și copaci...
Aș îndrăzni să-ntreb, iubito,
Cu glas de brumă: "ce mai faci?"
Privești pe geam copaci scheletici,
Sau sub povara toamnei taci?
Ori, înfrângând răceala brumei,
Prin parc, pe frunze moarte calci?
Eu? Stau privind strada pustie
Albită de-al brumei argint...
Și primăvară-aș vrea să fie
Și-ncerc mireasma să i-o simt.
Dar vântul rece-mi dă de veste
- Cu sârg, să-mi spulbere visări
Că nori, cu mohorâte creste,
Mi-aduce dinspre alte zări.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Analiză explorativă activă
Explorarea cerului
din spiritul muritorului:
Prin apele-adâncului
de pe arcadele psihicului,
cascadele adevărului
insuflă intelectului
din afluxul biruitului
puterea efectului
de drept, al statutului
de divin al neprihănitului.
Pe bolta orgoliului
sortită războiului,
sintagma argintului
destăinuie solului
menirea sfârșitului.
În ceața răsăritului
din galaxia eu-lui,
pe-o sinergie-a visului
de jar al ochiului
și flacără a duhului
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții (9 martie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă în oglindă
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Și grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citești nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Și pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la argint și visare, dar cu o relevanță mică.
O, nemuritor Luceafăr (omagiu)
O, NEMURITOR LUCEAFĂR!
-omagiu spiritului eminescian-
O, nemuritor Luceafăr
ancorat în Cer albastru!
Te așteaptă flori de nufăr,
să le dai sclipiri de astru!
Zbor de Pasăre Măiastră
e drumul tău prin infinit!
Floare-albastră... Floare-albastră...
cu dor te-așteaptă-n asfințit!
Codrul, după tine plânge,
plâng în ropote, izvoare,
căiubirea lor se frânge
pe-ale vremii sanctuare!
Teiul, la pământ se-nclină,
încărcat de flori și doruri,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (15 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna
Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peștera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedeslușitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare
În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu tot cu zilele mele, cu freamătul codrului și cu visele spulberate de zei
O cămașă din mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul, devenind lumină lină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de vis
Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi
și zeci de-amintiri mă-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanțe, pe-o harpă stricată.
Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint,
trecând prin fereastra cu geamuri ovale,
evocă licornul cu frâu de argint
venit din trecut să te-aducă agale.
Cad frunze-n fereastră, venite pe rând,
e toamnă târzie și parcă, de-afară,
se-aude licornul sosind nechezând
cu brâuri de foc aruncate pe nară.
Sau poate-i doar vântul ajuns din trecut
la ușa închisă, cândva într-o toamnă,
cu-n singur zăvor dintr-un dor neștiut
lăsat de uitarea ce-avea să se-aștearnă.
Te-aștept la fereastră s-apari din neant,
la margini de vis să te văd împăcată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăiasa nopții
În micul meu palat de gheață
Pătrunse-n gând înaripat
Un vis ciudat, o preafrumoasă
Pe con de lună argintat.
Zâmbesc și-i spun cu-nțelepciune
-Adresa-mi pare ai greșit
Nu mai sunt eu acela care
Un braț spre tine să întind.
Crăiasa nopții imi aruncă
Din falduri un parfum de floare,
Mirajul viselor trecute
Iubirea care incă doare.
Și-a dispărut precum venise
Discretă, amintire tandră
Rămân s-aprind in casă focul
In ziua care stă să cadă.
poezie de Doina Bonescu din Zăpezi topite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii mei
Ochii mei ți-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.
Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.
Ochii mei ți-au visat
dorințele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.
Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniștit
din licuricii de safir.
[...] Citește tot
poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cununi de argint
Merge trenul spre visare cu tine în vis
Cu tine în luntrea papirusului pierdut
Mai la vale toamna își intră în drepturi
Cu soarele mut pune orizontul în pustiu de stele
Risipește păsări și cununi de argint
toate-s o lumină toate-s un cuvânt
Fulgi de nea șoptind fulgi de nea,
zburând numai mâini desprinse fără legăminte
Doar sorbind apusul și tăcând trenul spre visare fără tine
Zboară fără tine
Tu și el, rătăcind în cadențele dimineților senine, fără tine.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străină umbră
Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
mă-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O arfă pe-un mormânt
Prin gândurile-mi triste și negre treci frumoasă,
Ca marmura de albă, în haine de argint,
Cu ochii mari albaștri în bolți întunecoase
Și desfăcut ți-a părul în valuri de-aur moale...
Deasupra frunței tale e-un mândru cerc de stele
Astfel treci tu, copilă, făptura minții mele,
Minune-a Creațiunei, ș-o singură gândire
Te face ca să tremuri: o arfă pe-un mormânt.
Da, da! În viața-mi tristă tu treci cu-a tale stele
Albastre și în zboru-ți tu murmuri surâzând...
E-amor? copilărie?... Sunt versurile mele
Ce-ocupă a ta minte de murmurezi visând?
Surâzi!... Nu plânge numai la finele poemei
Ca-o arfă pe-un mormânt.
Ah! de-aș muri... tu, înger, fără să știi vodată
Că te-a iubit acela, ce zace în pământ,
C-un rai întreg de visuri, cerimea înstelată
De cugetări înalte cu dânsu-i îngropată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând tivit cu fluturi
Respir miresme de flori albe,
Valsează stoluri în culori,
Suspină maci, de dor vibrează
O lacrimă, scriind scrisori!
Alerg sfios înspre chemări,
Parfum de nard mă-mbată blând,
Alungă nori de întristări,
Tivind cu fluturi cer și gând.
Aripi de îngeri evantai
Adăpostesc cuibar de vis,
Magii de frunze în alai
Dezbracă zarea de abis.
Rănite umbre risipesc
Cu roua cursă din condei,
Printre povești te regăsesc,
Te-adorm în verde flori de tei!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj diurn
în acestă zi primăvara s-a oprit
pe iarba vălurită
sub respirația unui vis,
un cer incendiar sub soarele
născut parcă a doua oară
răscolește mugurii prin pomi,
drumurile s-au înveselit,
sub roua proaspătă
care spală obraji îmbujorați
de fecioare,
mă neliniștește spaima de liniște,
acest alb de lasere,
lumină peste lumină,
care ne orbește cu strălucirea ei.
lunecă pe piele ca o reptilă,
într-o țară de basm,
cu cerbi și căprioare,
cu întrebări fără răspunsuri,
în nuditatea ei,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De tine, îmi plâng tâmplele...
Și visurile
se adună în sacul de pânză
Undeva,
se aruncă ploi...
În altă parte a lacrimilor,
ude palme
mângâie frunți ostenite de gânduri
Pași de fiare
răscolesc adânc huma fierbinte
Genele cad
printre linii de foc
Un fir gros, de argint,
spulberă armonia...
Într-un colț, obosit,
un copil
frământă în palme ucenicia prezentului
Din trecut,
brațe uscate
încearcă să-l cuprindă
Prea târziu.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise pe pânza cerului
Hoinar,
vântul își căuta rădăcinile.
O mulțime de narcise
acolo lângă lac,
printre copaci,
dansau împreună cu el.
Stelele străluceau
într-o linie fără sfârșit,
frunzele se bucurau...
Ce spectacol!
Ochiul meu gusta fericirea,
iar inima...
se mișca împreună cu narcisele
sub cerul brodat cu fir de argint.
Aș răspândi această frumusețe în calea voastră,
dar sunt prea săracă.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Heliade
De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpânde, june,
Ci falnica cunună a bardului bătrân;
Eu n-aș alege lira vibrândă de iubire,
Ci ccea care falnic îmi cântă de mărire,
Cu focul albei Veste aprinde al meu sân.
Ghirlanda ce se-nsoară cu silfele ușoare,
Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare,
De bucle-ncungiurată, blondine, undoind,
Plăcută-i a ghirlandă - sublimă însă este
Cununa cea de laur, ce sântă se-mpletește
Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint.
Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce,
Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce,
Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori;
Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goană
Talazurile negre ce turbă, se răstoamă,
Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitoriu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună nouă, Lună duioasă
Lună nouă frumoasă, Lună deplină
mă ține trează strălucirea ta
așterni peste mine o lumină calină
ca să învăț și noaptea verbul a fremăta.
veghea de mamă demnă-i de admirații
pătrunzi cu vise în case în suflet
așterni armonia dintre constelații
speranțelor de viață le dai răsunet.
așterni în întunerric feerii de argint
pui cununi pe tâmple și pe frunte
mă înveți cum să simt fericirea-n cuvânt
visul meu să fie măreț ca un munte.
Lună nouă duioasă, Lună de alint
să nu lași vre-o beznă să mă înfrunte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre argint și visare, adresa este: