Citate despre aripi și porumbei, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la aripi și porumbei, dar cu o relevanță mică.
În satul ăsta viu se răstignesc poeții
clepsidrele se sparg
țărâna e albastră
iar norii strigă ploaia
și se-nrudesc cu frigul
poeții stau pe cruce
cuvintele se scurg
pe lemnul disperării
în toiul dimineții
și zboară porumbeii
cu albul deznădejdii
trasând cu aripi grele
mici cercuri sângerii
mă credeți pe cuvânt
că nici Isus nu poate
prin verbul reîncarnat
să lege cu o sfoară
durerile ce-apasă
în satul viu pe unde
poeții gustă zilnic
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La sate
Trotuaru-i plin de firmituri
Maidanezii-s în călduri.
Aripi bat plăpând sub soare
Pe cer e plin de avioane.
Pe câmpie atacă șoimii
Triști sunt peste tot ciobanii.
Al bisericii clopot răsună
Toată lumea se adună.
Și pe poartă, pe sculpturi
Porumbeii iși fac cuib.
Pe o pajiște înverzită
Paște-o ciurdă hămesită.
O căruță trece pe stradă
De fânețe încărcată.
[...] Citește tot
poezie de Edmond Ioan Siladie (7 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când scriu
Coloane
cresc în cerurile care se deschid,
credința împrumută piele albă de crin
respiră înalt iubirea de înger
și zboară cu aripi de porumbel.
Pe când scriu cu emoție sufletul în cuvinte
mâinile capătă amprente divine,
lucrurile dobândesc strălucirea gândirii.
Iar când schimbarea se produce și în natură
coboară peste lume amenințarea,
viitorul are incertitudini neprevăzute
și trebuie găsite forme de apărare
înainte de a fi prea târziu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simboluri albe
Un stol de albi porumbi urca-n cetate,
Zbura planat sub scânteieri de soare,
Penajul și-l spăla prin recea boare
Trecând deasupra-n volte repetate.
Sfidează a orașului rumoare
Având mișcări din aripi, sacadate,
Hulubii albi în cete-mperecheate
Coboară printre noi pe trotuare.
Planeta noastră-i pusă la-ncercare
Că pacea lumii este mult precară,
Simbolurile albe-s necesare;
Să fie venerate-n orice țară!
Dezideratul omenirii este,
Războiul să devină o poveste!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflul dragostei
de-ai fi o stea te-aș căuta pe cer
ți-aș pune la picioare flori de peruzele
și te-aș veghea precum un grănicer
ți-aș umple sufletul cu poezele.
mă blestem să te iubesc cât voi trăi
dragostea sublimă mă face fericită
stand lângă tine nu mă voi înrăi
cămașa iubirii cu stele e croită.
noaptea și-a deschis aripile de vis
luna ne face cuib la pieptul ei
iubite tu ești destinul promis
pe-un verde ram suntem doi porumbei.
nu fac nimic din ce nu e permis
azi cânta și cerul în ochii mei.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odiseea păcii
vânez extazul, nu apelez la drog
știu fericirea vine în forme diverse
întâi mă liniștesc apoi mă rog
ploi de lumină în mine să se verse.
de când mă știu cu lumini mă hrănesc
pâinea sufletului coaptă pe vatră
o împart cu lumea pe care-o iubesc
cu care versific tăcerea de piatră.
doi porumbei poposesc la fereastră
cu iubirea lor s-au unit pe viață
ei sunt simbolul la dragostea noastră
la odiseea păcii sunt pură prefață.
poartă sub aripi frenezia albastră
cu care destramă norii de ceață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie cu soare
cui să-i spun că mă doare tristețea?
devine tot mai grea, aspră, apăsătoare
în fața mea se-ntinde bătrânețea
îmi spune că la finiș se și moare.
la geam doi porumbei se giugiulesc
au aripi ca să zboare-n fericire
pe cerul lor doar raze strălucesc
și nu curg lacrimi din a lor privire.
este vară, mă mai bucur de soare
să-ți spun ce simt acum nu e secret
prietene ți-am pus o întrebare
unde pleacă timpul vesel și concret?
uit prea des de iubirea cea mare
Dumnezeul timpului milostiv și discret.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină
Din cerul de lavă scânteie un fulger,
s-așază peste beznă-ndurarea.
Cu chip neprihănit, palid, un înger
Pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.
Se-mprăștie bezna cum se ridic-o ceață
Scânteia astrului aprinde încăperea:
Oh! Doamne, ce lumină și dulceață
Transfigurează tainic chipul și durerea!
În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,
Sufletul e prohod și întrebare,
Mir îmi adastă în gânduri și pleoape
Când lacrimi picură din lumânare.
Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,
Sub giulgiu odihnește cu cântări preasfinte.
Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate
Cu aripi de porumbițe istovite.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am așteptat
Și chiar atunci te-am așteptat...
Era ca zborul lin al unui porumbel
Ce-și întindea aripile de gânduri
Aterizând pe catargul îndepartat de țărmuri.
Te-am așteptat peste valul înspumat
De gânduri de iubire
Întinse spre o nava și trase în neștire
De speranțe în culori transparente.
Te-am așteptat chiar și așa
În disperata întindere neclară
Doar cu candoarea dragostei
Împraștiata uneori fără
Speranța reîntoarcerii la noi.
Te-ai transformat într-o furtună
Te-am așteptat și atât...
Mai mult... ai disparut...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă patriei mele
cinstesc țara mea arborând drapelul
Marea Unire s-a umplut de glorii
pacea a adus-o pe aripi porumbelul
după lupte grele strânse în memorii.
patrie măreață cu sufletul te cânt
prin Arcul de Triumf trece parada militară
dă onorul suprem pământului sfânt
timpul se voalează pe sunet de fanfară.
soldați în uniformă mândră prețioasă
cântă tricolorul cu mâna pe piept
iubirea de țară trece din casă-n casă
miracolul Unirii străbate drumul drept.
o sută de ani de luptă glorioasă
au trăit românii cu spirit înțelept.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săptămâna Luminată
Săptămâna Luminată a trecut prin mine
mi-a deschis ferestre către infinit
fluturi mi-au băut parfum din stamine
izvoare de liniște duios m-au primenit.
de Iisus Hristos m-am simțit aproape
învierea Lui am slăvit-o mereu
cântecul inimii răsună-n stetoscoape
sursa iluminării o primesc și eu.
porumbeii păcii îmi zboară prin privire
aripi fermecate vreau să îmi crească
acum fiecare zbor este o izbăvire
trecere prin lumină spre pronia cerească.
Săptămâna Luminată a trecut prin mine
mi-a rostuit pe inimă ferestre divine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erupție periculoasă
Erupția Vezuviului devine catastrofală!
Oasele bătrânului Nostradamus
Sfârtecă ceața mormântului putred,
Trecând prin moarte, la viață.
Gelatina ochiului se distorsionează treptat
Sprânceana devine un conglomerta de albumină,
Iar ochiul se transformă-n pătrat.
Și doare
Gândul lipsit de culoare,
Chipul său fad...
Fulgere sângerii cad din cer
Cât trupurile se transformă în lavă.
Un porumbel alb își zbate aripile,
Scuturând cenușa trecutului.
Războiul sufletelor bolnave abia a-nceput.
Vărsați o lacrimă-albastră
Peste trupul de lut!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În val de lumină
n-am să te las moarte sângele să-mi bei
cerul mă înconjoară cu aripi de îngeri
în suflet rezonează glasuri de porumbei
și ploaia mireană mă spală de plângeri.
pentru puritate fac și sacrificii
post și rugăciune cu lumânări aprinse
am renunțat cu vârsta la capricii
doar doruri de zbor spre zări necuprinse.
n-am să te las moarte să mă torturezi
valuri de lumină izvorăsc din sânge
am credința sfântă Doamne să mă vezi
că vremurile tulburi nu mă vor înfrânge.
armonii de viață s-au copt în livezi
rodiri de speranțe sufletul le strânge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În atelierul închipuirii
vreau să pictez fericiri cu zâmbet de magnolii
cu porumbei ce sorb roua din petalele fine
vântul scutură norii cu ploi de orgolii
viața mea se întregește cu splendorile divine
vreau să sculptez iubirea în stâncă
să trăiesc visătoare un miracol sublim
freamătă romantismul în simțirea adâncă
zilnic un poem răsare din forul intim
lacrimi boeme sting năvalnice focuri
destinul meu se prezintă în zeci de nuanțe
în drumul spre cer sunt minuni pe alocuri
care-mi luminează stoluri de speranțe
îmi închipui că am aripi de pasăre rară
să zbor spre univers liberă sprințară
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trimit o carte pentru tine
Trimit o carte pentru tine
Pe aripi de porumbel,
Să te găsească-n zări senine,
Pe undeva, într-un castel.
Să ai condeiul de lumină
În scrisul tău, în gândul meu,
Să fii o floare de sulfină
Pusă în sân de Dumnezeu.
Să înțelegi că îți sorb slova
Din versul bine meșteșugit,
Că ești în gându-mi Super Nova
Pe care-o vreau în răsărit.
Povestea noastră va fi-n visul
Parfumului de flori frumoase,
Cu graiu-ți deschizi paradisul,
Plăcerea care ne descoase.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Inocență albă de vis
mă deconectez de la tristete cu muzica ușoară
simt că plutesc fericită pe aripi de vânt
cu bujori în obraji îndrăgostită ca o domnișoară
exprim sentimentele cu îmbrățișări de cuvânt.
Lara Fabian se apropie de sufletul meu
cu un adagio la prietenia planetară
cu iubirea soarelui venită de la Dumnezeu
cu o stea în fruntea minunilor de seară.
iubirea mă face să cânt și să dansez
ritmuri muzicale au sublimă soartă
game de fericire am strâns mereu în crez
revelații de viață printre artiști mă poartă.
stoluri cu porumbei de pace în zboruri colorez
inocența lor albă e transpusă în artă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru toamna mea încoronată
dacă aș mai avea oglinda
cu chip de când nu eram nici copil nici numai
un surâs blând
inundat de vară în umbrele norilor ce învăluie
valea înverzită
oh, dacă aș mai avea-o în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul de iarbă crudă
scoici de care să-ți lipești urechea
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară!
cum mă încăpățânez ca o pisică
sub soarele binefăcător pentru albine
din toate acestea să mai păstrez
câte ceva pentru toamna mea încoronată
însuflețindu-mi puterea de a iubi
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbatere
coboară ochiul în minte să găsească răspunsuri la întrebări
mintea coboară în inima să găsească întrebări la răspunsuri
în gândul meu se deschid un ciorchine de drumuri
încolăcite în jurul muntelui de urcat până în vârf
acolo, sus, poleit e unu în tot și toate în unu
genunchii juliți, cad, mă ridic, urc, cobor, transpir îndoială
nu am să reușesc, e greu, mult prea greu
și totuși din rugăciune îmi cresc două aripi prin răni
trupul sleit se prăbușește greoi pe cale
un porumbel de fum se ridică din focul rugului meu
acolo unde nu există durere și nu există suferință
pe iarba verde, crudă, cinstită, veselă în roua dimineții
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă încoronată
oglindă/ chip/ de când nu eram nici copil nici bătrână
inundată în umbrele verii ce învăluiau valea înverzită
oh dacă te-aș mai avea în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul ierbii cosite
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară
scoici de care să-ți lipești urechea
melci ce se ascund în cochilii
căluți de trestie galopând cu coamele în vânt
sub soarele binefăcător pentru stupi
cum mă încăpățânez ca o pisică
din toate acestea să mai păstrez câte ceva
pentru toamna mea încoronată
ce-mi însuflețește puterea de a iubi hulubii verzi
zburând la un rând cu rândunele gri
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa când anii se schimbă
Timpul meu, al tău și-al lui
vezi cum se rostogolește?
Veșnicia lerului
perpetuum se primenește.
E bătrân dar veșnic tânăr,
culege tot din galaxii,
esență-i de adevăr
și note din armonii.
C-o mână dă, cu alta ia,
mereu ne ține în spirală
căci univesu-i catedrală
în cane noi suntem făclii
și stelele ne sunt rozarii.
Doar o clipă ne-a fost dată
să-l vedem în nuda haină
cu fir de aur brodată
deși cufundat în taină.
E clipa când anii se schimbă
lăsând tot ce-i vechi în neant,
e aripa de columbă,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre aripi și porumbei, adresa este: