Citate despre armată și iubire, pagina 3
Nu mă vei uita
Te măriți, și știu, vei naște prunci,
Veți avea cămin și alte cele
Dar așa frumoasă ca atunci
Când erai stăpâna vieții mele
Nu vei fi tu niciodată,
Niciodată.
Anii vor veni mereu șiraguri
Ca soldații la cazan flămânzi.
Din viața ta de miez și faguri
N-o să aibă Moartea nici de prânz
Poate doar o simplă, tristă cină,
Tristă cină.
Ce bătrână, palidă și goală
Vei rămâne peste trei decenii!
Sângele tău, astăzi în răscoală,
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea,
Mai avea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solilocviul iubirii
Iubite, zăpada e doar un pretext,
Sunt alte mâhniri care stau între noi,
Zăvoare blocate, pe uși, în context,
Tristeți ca soldații ce vin în convoi...
Tu lasă-mi ca semn, undeva, un poem,
O stavilă-n fața acestui puhoi,
Îmi pare că-mi scriu propriul meu requiem,
Opun veșniciei o noapte și-atât,
A noastră, trăindu-ne taina-n tandem,
Noi știm că zăpezile nu sunt decât
Palavrele iernii, de-a ține pe loc
Speranțele; până acolo încât
Să-ți pară iubirea doar un soliloc.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani
Vreau nemișcării inima să-mi dau
Căci alte inimi nu mai pot mișca,
Dar chiar de pentru mine doruri n-au,
Iubesc și-așa.
Mi-s zilele ca galbenele foi
Și duse-s flori și poame de amor,
Azi numai suferințe și nevoi
Mă împresor.
Iar focul ce mă arde aici, în piept,
E ca vulcanul, de cenușă greu,
Nu torțe să aprindă mai aștept
Ci rugul meu.
Speranțe, grijă, teamă, gelozii,
Extazul și puterea dragostei,
Nimic din ele nu mai pot simți,
Doar lanțul ei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Paul Abucean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu privirea fixă...
Cu privirea fixă-n tine
Spune-mi sincer ce-i lumina
Astfel ca, privind în mine,
Să îmi văd cu claritate
Tot defectul meu și vina,
Sesizând că am un frate
Ce-mi înlătură ruina.
O, fixați-mi dar privirea
În ce Este nu-n ce știți;
Definiți-mi ce-i iubirea
Cei ce-n adevăr iubiți
Nu voi care-aveți gândirea
Celor pe cere-i citiți
După cum vă îndeamnă firea.
Spuneți-mi ce e trăirea
Voi ce-n adevăr trăiți
Nu voi care nemurirea
Știți frumos s-o definiți
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (4 iunie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să-ți fac statui
de lut ars să ai soldații
care să păzească somnul
când eu n-oi fi lângă tine
vor avea săbii din oțel de toledo
veghea o să fie strictă
nu vreau să te pierd
garda asta îndepărtează neaveniții
și dornicii
inimile lor sunt arse sunt de teracotă
nu iartă nimic nu iartă pe nimeni
te apără de altă dragoste te apără
până se fac țăndări
o să ai o armată de o sută
de soldați o mie de câți vrei
vei fi o regină vie cu bodyguarzii ciu
dați în cuptoare și căliți
în focuri mari
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat Țara de Foc
Am visat că eram tânăr și tu erai tânără și tinerețea era veșnică,
iar cuvintele aveau o valoare, iar sentimentele o valoare dublă
și tu mi-ai spus Pleacă. Și eu am plecat pe planeta Epsilon,
unde am plâns mult, iar tu râdeau pe Pământ.
Apoi m-am trezit, râdeai în somn, eu eram treaz lângă tine,
trist și cu totul treaz și mă întrebam la ce bun trezia,
la ce bun visele că nici poemul acesta sobru nu mă salvează de moarte.
A plecat în Țara de Foc, unde focile nu au noroc.
S-a înconjurat de fecioare frumoase,
un harem cum nu s-a mai văzut.
Nimereau acolo marinari rătăciți
pe care fecioarele îi travesteau în ceea ce erau ele însele.
Se auzeau de departe strigăte de durere,
probabil ale marinarilor rătăciți.
Trăiam o necontenită uluire,
nu pot spune că nu mă atrag perversiunile,
dar prea era evidentă tortura.
Absorbit eram de lacome amintiri. Era o oază a copilăriei?
Nici nu știu de când mă aflam acolo.
Mă gândeam să scriu și eu poeme,
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Marius
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele vărsat de vitejii noștri ostași, este legătura cea mai sfântă și cea mai tare, care poate uni pe Suveran cu poporul său iubit, cu care nu are decât un singur gând și un țel.
Regele Ferdinand în Calendarul ziarului "Universul" pe anul 1926
Adăugat de Soldatul de la Marathon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablouri/coșmar
Eram în război nu știu cu cine,
Eu, un soldat, că așa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naștere sau de-a muri,
Aveam fiecare pușcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion și un rol,
omul și patul, sforăie toți,
simt cum se-apropie dușmani de opt coți,
sunt o mulțime, ne-or împușca,
oamenii nu știu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără brațe,
Iubirile mor încet și în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în șoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Soldatul
Tu soldat.... nu cu arme ci cu flori
Ce ne dai mereu fiori...
Ne faci câte-o fantezie
Și dispari fir-ar să fie.
Ne plac armele tale
Sunt floricele... nu letale
Crească macii pe câmpii
Și floricele... mii și mii.
Din cer până-n pământ
Presari iubirea cântând.
Nu e loc de nici o poartă,
Ești solul păcii în lumea toată.
poezie de Eugenia Calancea (24 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un caporal "cătrănit"
"Tinere, ai "călcat pe bec"!
Cu vederea nu te trec,
la noapte n-ai odihnă,
n-ai să poți dormi în tihnă."
Urla un caporal bezmetic,
stia bine că nu-i etic,
dar continua să zbiere
din rărunchi și cu putere:
"Soldat Matei Matei,
esti planton
schimbul trei!
iar dacă-mi vine-n gând
vei fi și mâine peste rând!"
Continua să urle caporalul "cătrănit".
Caporalul a primit
și a buchisit,
de la iubită
o scrisoare iscălita,
o scrisoare nu prea bună...
De aceia se răzbună,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ioan Friciu (mai 2012), traducere de Friciu Ioan
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Ana
Cine-ar fi crezut ca vântul
Va avea un scop al lui,
Si că -mi va purta cuvântul
Oriunde si chiar oricui.
L-am rugat să nu se ducă
Mai departe de-al tău sat,
Si de-atunci umblă nălucă,
Dar te tine nu a dat.
L-am ghidat cum am putut,
Chipul tău i-am arătat,
Pur si simplu n-a văzut
Chipul tău în acel sat.
A venit plângând la mine,
Suierand că n-a găsit
Stau si mă gândesc mai bine,
Oare ce l-o fi oprit?
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Și-mi stau pe tâmple soarele și luna,
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine.
M-aș jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aș spune cum te cheamă,
Pătrate negre și pătrate albe
Îmi covârșesc grădina și mi-e teamă.
Și, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-și mai ține lumea ale sale
Și-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
Prin gări descreierate - accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii și ca să te sperii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata tristă
Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.
Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!
Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
Să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu Te duce de la noi
Gadareni suntem Isuse
plini de patimi și nevoi
suntem inimi desupuse
Te-am gonit, dar o, Isuse
nu Te duce de la noi!
Plini suntem de fapte rele
și-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele
nu Te duce de la noi!
Nu Te duce, fără Tine
suntem orbi, flămânzi și goi,
ia-ne tot ce-avem mai bine
toate n-au un preț cât Tine
nu Te duce de la noi!
N-asculta pe-aceia care
și-azi Te-alungă iar-napoi;
Arse-n dor de vindecare
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Nu sunt niciodată văzută.
Nu mă simțiți niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunând asaltul cetății.
Sunt doar căldura imaginii
ce-o poartă la piept ostașul.
Nu sunt orchestra bogată în viole, nici orga.
Sunt ecoul din sala concertului,
după ce ultimele aplauze s-au stins, și luminile
rare își povestesc, retrăind bucuria.
Nu sunt ploile primăverii cu toane ciudate,
sunt aerul respirat de cel dintâi fir de iarbă
și lumina de apus la căderea ultimei frunze.
Nu sunt patima
care-și strigă vecia de-o clipă -
sunt ceea ce rămâne din dragoste,
subînțeleasa poezie a ploii mărunte și sure.
Nu sunt marea ce-adună în palme
legănări sidefate.
Sunt tăcerea unde se coc în afund
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zadarnic pe geam pictezi inimi
Zadarnic pe geam pictezi inimi:
prințul tăcerii
strânge ostași, jos, în curtea castelului
Flamura sa o-nalță-n copac o frunză, de-azur când e toamnă;
împarte oștirii iarba tristeții, florile timpului;
cu păsări în plete el merge spadele să le cufunde.
Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu între cete
înfășurat în manta ce cândva de pe umerii tăi căzuse, noaptea, pe scară,
cândva, cand era castelul în flăcări și tu rosteai omenește: Iubito...
El manta nu o cunoaște și steaua n-a implorat-o și se ia după frunza ce-i plutește-nainte.
"O, iarbă", i se pare c-aude, "o, floare a timpului".
poezie clasică de Paul Celan din Poezia germană modernă de la Ștefan George la Enzensberger (1967), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- lume
- Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toți bărbații și femeile doar niște actori:
Au intrările și ieșirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viață,
Actele lui fiind cele șapte vârste. Copil mai întâi,
Scâncește și varsă în brațele doicii.
Apoi școlar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Și fața proaspătă dimineața, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la școală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele niște balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiție pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar și în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptușită de claponi din cei buni
Cu ochii severi și barba tunsă domnește,
Plin de zicale înțelepte și pilde moderne;
Astfel își joacă rolul. Cea de-a șasea vârstă se schimbă
În niște nădragi slăbănogi și papuci,
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ș-acum douăzeci de ani, tot pe-aici, prin locurile acestea de-atâtea ori stropite cu sânge, s-au întors ostașii noștri biruitori din câmpiile Bulgariei. Rărite erau rândurile, și steagurile zdrențuite de gloanțe, dar pe chipurile uscate și pline de praf ale acelor viteji cari văzuseră moartea așa de-aproape strălucea ca o lumină dumnezeiască; toată lumea se descoperea cu respect înaintea lor pe străzile orașului flori li s-aruncau din balcoane, și ochii se umezeau de lăcrimi privindu-i, lăcrimi de iubire, de recunoștință, de admirație.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Turnu-Măgurele (1901)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia are patru mari eroi: Alexandru (care a dus influența greacă până la Gange), Marco Polo, Columb și Magelan. Dar eroul macedonian și-a putut realiza în mare parte scurta și uluitoarea carieră pentru că tatăl său îi lăsase moștenire toată forța militară și toată înțelepciunea Greciei, acaparate cu șiretenie de către el. Columb a descoperit o lume nouă, ajutat de frații Pinzon și de alți marinari spanioli, care, datorită așezării geografice a țării lor, cunoșteau mai bine decât toți ceilalți navigatori existența unor pământuri misterioase în largul oceanului. Magelan și-a văzut completat înconjurul planetei grație energiei lui Sebastian del Cano, care s-a priceput să ducă la bun sfârșit proiectul. Marco Polo n-a avut colaboratori. A fost un simplu neguțător genial, îndrăgostit de studii și de descoperiri, care învăța cu ușurință limbi străine și se adapta cu aceeași ușurință la diferite medii de viață. O minte vioaie, în stare să îndeplinească cele mai variate îndeletniciri.
Vicente Blasco Ibanez în Călătoria unui romancier în jurul lumii, volumul II
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gară fantastică
La marginea uitării începe să apară
o umbră nevăzută venită din trecut
cu dorurile toate lăsate într-o gară
în seara fără miză de care m-am temut.
Te așteptam acolo pe-o bancă părăsită
adusă într-o noapte, pe un peron rebel,
cu trenul neuitării, de-o vajnică ursită
ce-și căuta în gară iubitul infidel.
Imi amintesc ursita, ea semăna cu tine,
deși părea mai tristă, privită din profil,
când cobora grăbită în gara fără șine
având pe chipul tandru un zâmbet inutil.
Ducea în spate banca croită din iluzii
în nopțile cu lună, pe malul unui râu,
de tristele himere născute din confuzii
ajunse-n apa rece adâncă pân-la brâu.
Erai și tu acolo cu hainele-aruncate
pe-o piatră răsturnată, căzută de pe mal,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre armată și iubire, adresa este: