bărci şi noapte

Cupa de abis

Ziua fără tine mi-a părut
mohorâtă, searbădă şi lungă,
ca şi cum, pe-un ţărm necunoscut,
sufletu-mi nu reuşea s-ajungă.

Îmi părea că soarta mi-a întins
cupa cu amarnica otravă
care spre abisuri m-a împins,
pentru-a suferinţelor izbavă.

M-am simţit trecând un ultim râu,
cu monezi ce-mi apăsau pe pleoape,
într-un ritm de barcagiu lălâu,
ce vâslea prin hăul dintre ape.

Până când de noapte să se crape,
am sperat să vii, să-mi fii aproape.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta

Tu, vagabond al poeziei mele,
În noaptea asta, dacă-i plină lună
Ai vrea să bem licori, ceva-mpreună
Apoi s-aprindem lumânari din stele?

Să te îmbăt, să mă descânţi cu ele,
Să nu le laşi să cadă, nici apună...
Tu, vagabond al poeziei mele
În noaptea asta dacă-i plină lună!

Să-mi săruţi ochii verzi şi alba piele
De tine să mă faci să fiu nebună,
Să mă prefaci în flutur alb, lagună,
Sau val de mare, barcă fară vele...

Tu, vagabond al poeziei mele!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul stelelor

Pe ţărmul lor, străin de odisei,
Departe de a lumilor privire,
Trăiau, se-nţelegeau – erau doar ei –
Şi îşi creşteau urmaşii cu iubire.

Privind spre stele, nu ştiau decât
Că noaptea, sus pe cer, când e senin,
Apar, mai strălucesc, mai cad... şi-atât,
Căci Soarele-i stăpânitor deplin

Şi îi iubeau lumina, iar căldura
O aşteptau din mângâieri de rază
În zori de zi, când le-atingea făptura
Ca zâmbetul ce,-ades, te luminează.

Iar Luna... da, a Soarelui pereche,
Cu razele-i de noapte, argintii,
Era şi ea, în lumea lor străveche,
Iubită-n înserările târzii.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor poeţi

Penele incep a zămisli
Întristarea nopţii de tăciune,
Sună jalnic, prăfuite strune,
Bate vânt pe străzile pustii.

Peste lac, grăbite valuri trec,
Sălciile se-apleacă peste undă
Vrând cu a lor ramuri să ascundă,
Bărcile ce-s trase la edec.

Negura se cerne peste chipuri,
Suflete să nalţă-n bolta naltă,
Chipuri noi se zămislesc din daltă,
În clepsidre şovăiesc nisipuri.

Cântă triste muzele in cor,
Trişti Amorii se topesc în zări,
Pică stele, albe lumânări,
Şi zâmbesc poeţii care mor.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai

Hai vino, să luăm barca,
Să te trec mări, oceane...
Când vele or rupe soarta
Să-ţi fiu plutire, rame.

Hai vino, autostop
Să-l facem amândoi;
Să m-arzi benzină, corp
Să te apăr de nins, ploi.

Hai vino, în zbor de cursă
Să îţi dau aripi visuri;
Planeta, o lacustră
S-ai, dar, de 'nalte abisuri.

Hai vino, în trenul vieţii
Să m-ai într-o cuşetă,
Nopţi, zorii dimineţii...
Biletul din poşetă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta pescăruşii dorm

I

În ceaţa estului cerul parcă-i de mătase;
Sfioasă, lumina se iveşte de dincolo de mare;
Bolta-nmănunchează fire de argint lucioase,
Tribut plătit de soarele care răsare.

Iată! Stolul, un fulger pe cer cu aripi uşoare,
Se înalţă din locul unde valurile lungi se sparg
În dimineaţa asta, proaspătă ca o mirare –
Pentru că pescăruşii s-au trezit şi ies în larg.

II

E-o pace somnoroasă pe maluri şi pe unde-acum
Când mareea-şi schimbă cursul pe tăcute;
Nu se aude zgomot de pistoane şi nu se vede fum,
Barca se leagănă domesticită, valurile-s mute!

Dincolo de deşertul turcoaz al mării, undeva departe,

[...] Citeşte tot

poezie de Lucy Maud Montgomery, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi dorinţă

Sunt pasăre a nopţii şi urma vie caut,
Eterica-ţi suflare, Poetule-Luceafăr,
În simfonii celeste ascult note de flaut,
Angelică solie, că eşti un spirit teafăr.

Din Ursa Mare, doi serafimi coboară,
Năieri plutind uşor în barca unui vers
Şi-n jurul lor, cuvinte-n horă zboară,
Apoi devin poeme, steluţe-n univers.

Pe nesimţite, iată, o pace mă cuprinde,
Aş adormi puţin cu fruntea pe albastru,
Un gând stăruitor dorinţa îmi aprinde
De-a fi cu tine-n vis, nepreţuite Astru.

Ca înger să îmi vii atuncea când visez,
Purtând o scară verde, cărare spre nadir
Şi aripi nenuntite, că nu vreau să iernez,
Ci să adun iubire şi rime-n sfânt potir.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

pe drum o casă
în care vin să petreacă suflete moarte
lumina s-a stins în odaie
gânduri prădate se scurg pe pereţi
nu'i nimeni acasă
doar un păianjen se plimbă pe masă
bat tobe în cer
ploaia stârneşte sclipiri
umbre se scufundă în oarbe oglinzi
stele obosite se odihnesc în poiană
e târziu şi e iarnă
ziduri reci, făpturi uscate şi seci
se caţără pe gânduri uitate
o luntre coboară alene pe ape
barcagiul absent, timp incoerent
suspină şi noaptea sub pleoape
arcul frunţii se îndoaie
degete amorţite de aşteptare
năluci cu ochii tulburi se joacă
un câine latră la lună, e noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste-al timpului astâmpăr

Ce mi-s nori zăcuţi pe umeri şi potop de gri în ochi,
Inculpări cu care iarna cearcă-a-ncătuşa răbdarea,
Cu un dor nebun de soare secer recele-i deochi,
Cu un curcubeu în floare îi acopăr disperarea.

Arogante, noi cărări cer, în tălpi, adăpostire,
Când în oase geme-astâmpăr, apatia a-mi trezi
Şi o noapte ascuţită îmi vrea somnul vămuire
Pentru îndoit frământul, ce mă fierbe-a dezrobi.

Dar deznod clipei aripa, strivind oase ruginite
Grijilor, ce nopţi adastă cu, al insomniei, rost,
Ca o barcă norocoasă, sparg plămezile ispite
Şi la ţărmul de cuvinte ancorez în adăpost.

Melancolică-s pe timpul ce îmi uită rugăciune,
Iert al rătăcirii spor, binecuvântând speranţa,
Din metafore împletesc scară până la minune,
Denigrată de regrete, urc în vis cu siguranţa...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei în noapte

Era o seară cum puţine-au fost
pe lacul ce, sub sălcii, picotea,
iar noi, îndrăgostiţi, voiam ceva
cu care să-ntregim amorul nost.

Ce stele? Ce luceferi? – doar scântei
puteai vedea sclipind pe apa lui
ieşind albastre, uneori... verzui,
din ochii noştri –mai ales ai mei!-

Trăgeam la vâsle iute, covârşit
de nerăbdarea unui sentiment
ce depăşise pragul transcendent,
căci eu, pe vremea-ceea, te-am iubit.

Chiar lacul liniştit simţea ceva,
când barca noastră,-n fine, s-a oprit,
şi a uitat şi somn, şi picotit,
când tot ne legăna... ne legăna...

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dar

Iubita mea, de voi pleca vreodată
vei fi în inima şi-n gândul meu,
iar dacă pentru tine-ar fi prea greu,
îţi voi lăsa zălog iubirea-mi toată.

O vei putea privi ca pe-o făptură
pe care trebuie s-o îngrijeşti
ca pe-un copil ce trebuie să-l creşti
cu dragoste, ferit de boli şi ură.

Va fi copilul tău, copil din stele,
va fi minunea ce ni s-a-ntâmplat
când vraja lunii peste noi a dat
în noaptea fără margini şi zăbrele.

Îmi va fi dor, dar tu fii liniştită:
vei fi cu mine chiar de-ar fi să fiu
condus pe ape de un barcagiu
cu doi bănuţi în punga-i ponosită.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărcile

Capete negre de mercur
mereu suite
pe fierbinţeala vieţii
cu două aripe de lemn uscat
în ele merg
fecioarele-n picioare
în fiecare an bărcile
la malul râului
bătute-n câlţi
date cu smoală
în pântecele lor îşi duc pescarii
peştele şi stuful
cartofii, pepenii,
pâinea şi spirtul
şi călătorii pentru navele ce trec
trase cu ciocul pe nisip
sunt scoica nopţilor cu lună
şi bărci bătrâne niciodată n-am văzut
doar una căreia copii
pe apele întunecate i-au dat foc

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantos

Fără reverberaţii, mi-e cântul trist şi sloi,
Nu mai am sentimentul de sfâşiere, pur,
Iubirea noastră, tragic, s-a subţiat sub ploi,
Tandreţea, fulger negru, s-a stins pe cerul sur…

Plutim în anotimpul ce sângeră-n hârtie,
Desperechiaţi şi tragici, familie de cocori,
Ce pieptul, pentru pui, cu ciocul şi-l sfâşie,
Sfârşind în răstignirea de spin din sicomori.

Petalele în sonuri ce amintesc de moarte
S-or sfâşia în somnul topit în curcubeu
Şi ziua-n ochiul nopţii s-o săvârşi, departe
De putred, scurs spre tine, străinul ochi al meu.

Iubito, alte aripi vor arde-n depărtarea
Nedespletirii-n drumuri, ce nu are revers,
Şi valul disperării s-o prăbuşi în marea
Înneguratei lacrimi, ce o strivesc în vers.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Jorz
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constituţia europeană în versuri

Articolul 60 – Azilul şi migraţia

I-au dat o bucată de pâine -
iar injera s-a lipit de buricele degetelor mele
împreună cu poveştile
nopţilor petrecute în celulele din Safi
fără somn
scormonind prin întuneric.
L-am întrebat:
Nu ai adus cu tine puţin pământ?
Să-ţi amintească senzaţia de crustacee coapte?
Această insulă este uscată
dacă toată lumea i-ar oferi puţin pământ
din fiecare amintire gravată
o nouă istorie se va naşte.
Uite, mi-a spus,
şi de îndată ce şi-a deschis palma
am văzut frica agăţată de prospeţimea nopţii
într-o barcă zgâriind albastrul Mediteranei,
i-am văzut gura plină de cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Clare Azzoppardi (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de paşii rămaşi
în noaptea ce cădea peste ape
aşa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcaţi în palide umbre
păşeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii paşi
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe ţărm
cu braţele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce aşteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Revărsându-şi candela divină,
regina nopţii se plimba-n rochie-nmiresmată.
Sub adierea anevoioasă a vântului,
arunca valuri de umbre somnambule pe pereţi...

Pipăindu-ţi frăgezimea coapselor de mătase,
ochii îmi susurau prin sânge spre largul tău.
Cum valul îndrăgostit de barcă se visează siaj,
de pe creasta lui înspumată,
te vedeam aplecată languros deasupra realităţii
cu apa răcorindu-ţi creasta sânilor
inmuguriţi sub luna nouă...

Chiar dacă iadul părea să-mi ţină calea,
un duh ademenitor încalţa urmele cu gândurile mele.
Blestemat să mă bucur
chiar şi-atunci când pătimesc,
mi-era teamă să mă răzgândesc
şi să pătimesc mai mult!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar

Cu toamna cum, eu iţi spun:
am plecat...
şi tu chiar nu credea-i
că poate fi adevărat.

E zi de toamnă cu soare
ce străluceşte cu fast dureros,
cu frunze ruginii covor
ce ne amintesc de noi duios.

Cu mâinile ridicate la cer,
vei înălţa rugăciunea ta,
o vei cânta din nou pe o ''ea'',
şi urma paşilor ei din zori...
ce niciodată nu-i vei mai vedea.

Acum ai rămas acelaşi
tânăr trist şi înlăcrimat,
cu ochi iluminaţi
privind luceafărul ce schimbă

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Koh-i-Noor în mur de nor

Prinde-te de nori c-un lacăt
Ruginit pe la călcâie
Şi mă plouă cu tămâie
Când mă vezi plutind, în treacăt,
Peste gemete de muze
Care-ncearcă să m-acuze
C-am trecut deşertu-n bărci
Trase-n ţipete de ţărci.

Dacă vezi, de-acolo, spaime
Cu ochi verzi la subsuori,
Prinde-n lanţuri nişte ciori
Şi le-mbracă-n coji de haine
Albe-n coate, cum or fi
Născocite într-o zi
Goală puşcă de lumină
Şi de logoree plină.

Şi de-o fi şi-o fi să zboare
Prin palate de minciuni,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de ţărmuri

Dincolo de ţărmuri, valul nu străpunge
Liniştit sub ceruri, veacurile-şi curge
Zările-s albastre şi valu-i albastru,
Luminate-ntr-una de-al nopţii astru
Veacurile trec, veacurile-s ere
Peste toate-mi vin, gânduri efemere
Şi pot ochii mei să străbată zarea,
Din al vieţii val, să-şi culeagă sarea
Nimeni nu cunoaşte, suflul unui val,
Nici profundul cer, cu iz abisal
Peste noi vor trece, mii şi mii de stropi
Ne-om şopti visarea, sub umbre de plopi
Muritori şi singuri, valul ne va duce
Câteodată, doru-şi va croi răscruce
Dincolo de noi, porţi nebănuite
Se deschid aievea, în nori de cuvinte
Ce se scurg domol, alteori sălbatic
În murmur de taine şi nopţi de jăratic
Paşii ne vor duce şi se-ntorc timizi,
Cu geana iubirii, mâine să-mi aprinzi

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În altă viaţă am fost un râu

în altă viaţă am fost un râu
iubita mea era o salcie
cu dragostea despletită
câteodată frunzele ei
îmi acopereau trupul
câteodată se închidea în sine şi plângea
adesea o mângâiam unduitor

într-o zi iubita mea a plecat
în căruţa unui lemnar
în locul ei
pe un ciot
se odihnea adesea
o codobatură

eram furios şi pentru o vreme
n-am mai privit malurile
până când o femeie necunoscută
privind prin mine pietrele
a vrut să afle rostul pământului

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!