Citate despre brumă și moarte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la brumă și moarte, dar cu o relevanță mică.
Labrador
Un ținut de ghețuri înclinate
Îmbrățișat în arcul unui cer cu tencuială gri
Se-abandonează pe sine însuși
În eternitate.
"N-a venit nimeni aici să te revendice
Sau să renunțe la tine, lăsând un semn roșu și feeric
Pe sânii tăi cu brumă rece?
Chiar n-ai amintiri deloc, o, Strălucire plină de-Întuneric?"
Tăcere-înfrigurată arar, momente de schimbare
Călătorind spre-o primăvară mereu de neajuns
Fără nașteri, fără moarte, fără timp sau soare
În răspuns.
poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie amară
când frunzele cad sufletul mă doare
mi-au fremătat la geam povești sublime
nu vreau să se îngroape ore de încântare
doar arborii visării știu să mă anime.
sufăr când se dezbracă timpul de splendori
când florile se veștejesc și mor
când cocorii veseliei pleacă migratori
departe, căci toamna aduce nor după nor.
toamna aduce ceață, bruma care dezbină
poiene de vise le aruncă în moarte
fluturii pier ca orice zumzet de albină
se stinge frenezia vremea amărăciuni împarte.
pe cerul meu tomnatic zboară o columbină
s-a lipit de glie și nu pleacă departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat că se moare
Lacrimile - păpuși de ceară
Așezate tăcut
Pe ridurile pleoapei-mormânt,
Printre genele ninse
Ori încărcate de promoroacă
Din care tăcerea se-adapă.
Aseară am plâns,
Am plâns de bătrâni singuri rămași,
De licărul de speranță din ochii lor.
Ne-au murit rădăcinile națiunii...
Rodul suferinței a încolțit.
Nimic nu mai este la fel!
Progres de regres...
Mor tăcut în ei copacii
Peste care s-a așezat bruma tăcerii.
În întunericul existenței,
Orbi sau orbiți, își caută rădăcinile...
Dar nu, nu au avut rădăcini!
Ei au fost pământul
Pe care
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unei frunze brumate
Brumă rece, sclipitoare
Ai venit peste grădină
Și cu otrăvita-ți mână
Mi-ai ucis o mândră floare.
În piept inima mă doare
Că- i aud plânsul în surdină,
Brumă rece, sclipitoare
Ce-ai venit peste grădină.
Te vei speria de soare
Și vei fugi ca o nebună,
Dar ce folos, dacă o floare
Moare neputând s-o spună,
Brumă rece, sclipitoare!
rondel de Ioan Friciu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Zâmbetul ți-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colț de basm;
M-ai uitat și tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am știut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ți-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colț de stâncă!!!
Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu Dumnezeu
Geme omenirea de boală și durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veșnicia lumii nu are putere
Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.
Tot în jur se plânge... ființe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.
Peste tot, copii născuți dintre poveri
Și părinți ce n-au iubit Lumina...
Strămoșii ce dorm și-au lăsat averi
Ca alții pe pământ să le poarte vina.
Neputințe vin ca ploile nebune
Și nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng și vor să se adune
Ca ultima speranță să tot crească.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada închisorii din Reading
I
N-avea veșminte stacojii
Cu vin și sânge scrise,
Ci vin și sânge-avea pe mâini
Atunci când îl găsise
Cu fata moartă ce-o iubea
Și-n patu-i o ucise.
Mergea-ntre paznici, îmbrăcat
In sur costum ca ceața ;
Bonet vărgat purta pe cap ;
Schimonosindu-i fața ;
Dar n-am văzut nicicând un om
Privind mai lacom viața.
Nu, n-am văzut nicicând un om,
Sau vreun prizonier,
Holbat la peticul de-azur
(Ocnașii zic că-i cer),
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori
Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori,
Din toată frumusețea-ți nimic nu va rămâne;
Fața perfectă, aceste mâini, ochii ca două flori,
Trupul de-oțel și flacără, se vor frânge mâine
Sau, sub vântul Morții, sub bruma ei ca lepra albă,
Vei fi o frunză și nimic mai mult, o frunză doar,
Care cade, nu prima, cu clipa în arsa iarbă,
Uzată, străină sieși un bif prozaic în calendar.
Dragostea-mi nu te va-ajuta când îți va bate ora;
În ciuda iubirii, te vei desface-n acea zi
Și vei pluti spectral prin aer, te vei risipi
La fel cu-o floare, departe de ochii tuturora,
Fără să se știe nimic din ceea ce erai
Sau cât de iubită de toți ai fost, în luna mai.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu, alături cu muierea, de-i treceau nădușelele, și ca să dea și ei în spor, ba. Se ținea, vezi, norocul după dânșii ca pulberea după câini, cum se zice. Umblau cu tărăbuțele de colo până colo, și ca să se statornicească și ei la un loc, nu găseau. Căci cine era să-i priimească pe ei, doi calici, cu leaota de copii după dânșii?! Adică uitasem să vă spui. Aveau acești oameni o spuză de copii. Din acești copii, cei mai mari erau numai fete, iară băieții erau mărunței și stau lângă dânșii ca ulcelușele. Să nu vă fi dus Dumnezeu vrodată să fiți față când venea omul de la muncă, că v-ați fi luat câmpii. Ieșeau toți afară înaintea lui, jigăriți și hărtăniți, ca niște netoți, subțiratici și pițigăiați, mă rog, leșinați de foame, și tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame. Tatăl lor se zăpăcea și nu știa către care să se întoarcă mai întâi și le da toată agoniseala lui dintr-o zi. Dară de unde să le ajungă ce brumă le aducea el? Abia puneau p-o măsea.
citat clasic din povestea Fata săracului cea isteață de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar Dumnezeu...
Și se așterne brumă pe păduri,
Și bate crivăț aspru printre cetini.
Peste iluzii mă plutesc conduri,
Peste neant mă traversează tretini.
Vuiește vifor printre crengi ce gem,
Îngână iarna ger ascet în suflet.
O melodie rece, recviem,
E vara mea iubind, tiptilă-n umblet.
Mi-aleg un rost, dar dânsul nu mă vrea;
Mă-mbrac în mort, dar nimeni nu mă crede.
Alerg la Cer călătorind o stea,
Doar Dumnezeu căința mea o vede.
poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea amintirii
și sa mai scurs o vara din nemurirea mea
o toamna circulară stă ploile să-mi bea
și zile tot mai lente se străduie subtil
cu nopți adiacente să facă schimb de stil
iar tu să stai departe de toamne și de veri
de tot ce ne desparte și-i dincolo de ieri
și-i dincolo de toate, de viscole și ploi
și flux de derivate cu noi și fără noi
ce tristă disonanță se zbate cognitiv
să-mi toarne în speranță un gol paliativ
aceiași disonanță mai ține să-ți redea
o ultima restanță din nemurirea mea
să nu-ți mai simt privirea ca lama de punmal
stirbind din tristă firea-mi background autumnal
să uit a tale șoapte că marile adânci
cu iz de prune coapte și cremene de stânci
să uit acele clipe mai lungi decât un veac
să trec din fugă pripe mai scurte ca un fleac
în aste două fraze - tablou de largi culori
scurtcircuit de faze între pămînt și nori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi-noapte Luceafărul respira aburos
Privea peste umăr pe Calea Lactee simțind
Frigul cum mușcă înainte să vină
Haita albă
(Noiembrie încă reușește s-o țină-ntr-un cearcăn de lună)
În văzduh ustura rece
Iz de sfârșit
Și de brumă
Azi-noapte parcă
Se scorojiseră pereții odăii de umbre
De jocurile mele târzii
Tristețea mă privea resemnată
Hai
Că nu-i nimic
I-am zis
Facem altele
Doar nu lăsăm focul să moară
Haitei îi e frică de el
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgiri
Scrobeala cerului mă doare...
E-un anotimp controversat:
Pe-o parte-a inimii port soare
Pe alta brume s-au lăsat.
Și-n timp ce-n chiote desprinse
Din desfrânări cu noul vin,
În mine, sentimente aprinse,
Înfășurate-s în pelin.
Pelin mi-e sufletul și viața,
O! Toamna-i anotimpul mort...
Mă adumbrește zilnic ceața
Și nouri negri-n suflet port.
Prea mult iubit-am primăvara
Prea mult iubirea-am preamărit...
Știu c-am greșit și port povara
De-a mă minți și a fi mințit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă târzie
luna nopților cea argintie,
stă între moarte și-ntre veșnicie,
autumnale torțe ard pe culmi,
se scutur frunzele din vechi salcâmi.
în melancolic cântec de vioară
cad albe brumele îndecuseară
și se răsfață stelele pe cer
în drumul lor de noapte, efemer.
bruma rece pe foșnitul de foi,
ajunge-n suflete până la noi
și o descoperim cu strigăt mut
și c-un înfrigurat necunoscut.
din răsărit vine miros de iarnă
amestecat cu abur de povarnă,
zorii au vuietul dulce de- aramă,
pruncii se scoală-n dorul de mamă.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de depresie
picta portrete de oameni luminoși. paradoxuri psihanalitice.
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de despresie se încleștau de chipul pictat. modelele se arătau surprinse, ulterior. oglinda interioară fusese învinsă de pictor.
oamenii învățau că merită să fie iubiți.
că se pot răsfăța.
că pot refuza să se culpabilizeze pentru vina de a nu fi fost sinucigași cu glorie.
martiri.
popoarele estului nu au fost colonii de martiri.
nici rezervații de fanatici.
în fața dictaturii roșii, fiecare om a înghesuit la repezeală în rucsac o identitate, un dumnezeu și o brumă de curaj. adesea și alte ingrediente, paleative, emoții, cartușe, arbori genealogici, cenușă. urgia venea de peste tot, din adâncul unei conștiințe planetare irepresibile. intolerante. care nivela pământul și carnea supușilor. auzeam tăcerea asurzitoare cu care lașitatea se așternea ca o perdea peste lumea liberă. estul fusese sortit abandonului. moartea era o coloristă desăvârșită. cu o interiorizare perfectă. oarecum dementă. ca și îngerii, morții din infernul concentraționar aveau obrajii rumeni. emotivi, intimidați de hiperdimensiunea eroilor fabricați de cultul personalității, le fusese rușine să trăiască, să inventeze lumi sau să moară
poezie de Angela Furtună din Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuprins în iubire
Mă mușcă toamna de rotule,
În pânza vieții pierd culoare,
Timpul, în guși puțin sătule,
Caută-n măduvă mâncare.
Pe șevaletul prins de suflet
Pictez lumini din ochii tăi,
Vertebrele trosnesc în urlet,
De spaimă latră câinii răi.
Plânge pe-o lacrimă de ceară
Luceafărul din frunze moarte,
Un licurici în spate cară
Steluțele de brumă coapte.
Mă mușcă vulpea de privire,
De rima caldă, în cădere,
Domnul amestecă-n iubire
Parfumul toamnei efemere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de frumoasă e toamna aceasta
Cât de frumoasă e toamna aceasta
pe trotuare pe alei
în rondourile din parcuri
peste tot moartea se descopune la soare
frunze cenușii făcute fărâme sub talpă
cu vântul purtându-le de colo-colo
ca pe bucăți de suflete fără aripi
iluzii girate de antetele caselor de pariuri
ori de sloganuri de campanie
acoperind ca plasturii rănile lăsate
de pete de urină stătută
și spuma câte unui scuipat imitând
mărgăritarele brumei
cât de frumoasă e toamna aceasta.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ceață
mixandre hortensii petunii și iriși
gânduri din primăvară și vară
arse-s de brumă
e ceață-n ogradă și vremea-i târzie
oricând poate ninge ori plouă
și-s moarte și-s ude o mâzgă
în mână cu greblă nouă
le-adun grămăjoară lângă bătrânul salcâm
mraniță să se facă pănânt iarăși bun
o iarnă intreagă bulbi și rizomi
sub zăpezi și-or aduce aminte
de soare polenizări de cuvinte
și-n primăvară-or ieși
renăscând poate din nou
în noi dorul de încă o vară fierbinte...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bruma unui florar
Zori de zi roșiatici și cuminți,
e o nouă dimineață
muzica liniștii e tulburată
de urletul facerii frunzei
un mugur curajos a scos capul în lume
din crusta zăpezilor moarte
se aude suav și răsăritul ierbii
precum dorul meu de tine.
au dat semnalul trompetei, contrabasului și violei
și a început valsul primăverii din noi.
dirijorul e apatic,
dar viorele și toporașii cu scâncetul lor
i-au salutat trezirea la viață
din ceasul final
al tălpilor din bruma unui florar...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acoperișuri de fum
neliniștea coboară pe tâmplele cărunte
cu pași triști
în priviri e un gol care crește
în față nu-i nici o lumină limpede
doar un păienjeniș de umbre și ceață
într-o toamnă cu brume și burnițe
să stai locului ca o pasăre-n cuib
cu ciocul sub pene
și să aștepti îngândurat iarna.
se ridică acoperișuri de fum
o mișcare greoaie și lungă
suntem oameni și ne cheamă vorbele
fără să gândim singurătatea
decât ca o moarte lentă
venită de pe drumuri neștiute
cu glasul înghețat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre brumă și moarte, adresa este: