Citate despre brumă și moarte, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la brumă și moarte, dar cu o relevanță mică.
În brațele iubirii
învelește-mă iubite cu săruturi dulci
nu lăsa frigul, bruma să mă atingă
la pieptul tău iubitor să mă culci
să nu lași inima mea să mai plângă.
până la moarte ne-avem unul pe altul
îmbogățim timpul cu sentimente tandre
cu iubirea noastră cucerim înaltul
copleșind natura cu un soi de meandre.
precum doi porumbei într-o colivie
nutrim la zborul în albastre zări
fiecare dorință e puternică, vie
și transcende peste mări și țări.
încălzește-mă iubite cu suflul cald
în lumina ochilor tăi să mă scald.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminesciană
Pânza bleumarin se lasă
peste ochi fără de pleoapă
cad și doliurile-n coasă
și ziua nu se mai crapă
Floarea-i din satin albastru
umezește lacrimi mute
să picure câte un astru
pe mormintele cărunte
Cad stele întregi din ploaie
cercul se desprinde-n brumă
cad și nopțile șiroaie
dintr-o veche semilună
Dama din plopi nu mai pică
ramurile-s fără soț
numai frunza se ridică
și arbustul cade mort
[...] Citește tot
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul
E zi de primăvară,
Zăpada s-a topit,
Dar nu-i frumos afară,
E timp posomorât.
Un ghiocel răsare
Și tremură de frică,
Că-i mic, iar sfântul soare,
Pe cer nu se ridică.
- Nu vreau să mor acuma,
Abia am răsărit.
E rece. A fost brumă.
De ce eu m-am grăbit.
Apari, o dulce soare,
Nu mă lăsa să mor,
Caci sunt o biată floare
Și tare te ador.
[...] Citește tot
poezie de Petru Plătică (februarie 2016)
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada frunzei
frunză galbenă bătută de vânt și de ploi
ți-a mai rămas puterea să privești înapoi
amintirile verii dintr-o splendoare verde
când iubiri solare puteau să te dezmierde
frunză galbenă atinsă de ceață și brumă
toamna năruiește dragostea din urmă
dansul pe zefire tandre diafane
când se-ntruchipau lumini în icoane
frunză galbenă când va fi să cazi
te vor străbate nori negri nomazi
o să mă doară sufletul că pierd
freamătul verii căzut în dezacord
în nervura ta mai zvâcnește un dor
să fie blândă moartea să te ia în zbor
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stays-hardul veșniciei
Când ești tânăr alungi somnul scriind poezii,
Nimeni nu crede focul iubirilor târzii,
Doar tu mă zbicești în pleoapa vieții ascunse
În gămălia aranjamentelor de sentimente seduse.
Focul din trilul priveghetorii, în vene, mă iartă
După cruda îmbrățișare a focului de ceartă
Că n-am scos cheful din călimara albastră
Unde înotă iubirea din măreția noastră.
Acum, când anii pun brumă în clipele toate,
Când pe sicrie recente se-nșiruie păcate,
Mai visăm viagra poemei pe care o citim
Gândind la stays-hardul că mâine veșnicim!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăluda
Se gudură iarna sub pomii golași
Gonită cu pietre din urmă,
Își soarbe urgia din țurțuri rămași,
Se-ascunde prin frunze și scurmă.
Împrăștie pulberi de brumă în zori,
Acoperă geana de soare,
Stârnește pe câmpuri lungi cârduri de ciori
Flămânde și gâlcevitoare.
Aleargă zăludă, mușcând din păduri,
Cu lupii urlându-i pe urme,
Își sfâșie haina în rugii de muri
Și nu poate ura să-și curme.
O biruie focul din vetre fierbinți
Și sucul din merele coapte,
Bătrânii spunând povestiri sub velinți
Copiilor, noapte de noapte.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degustare leită cu moartea burlescă
În labirintul raiului advers,
Ce cade peste mine ca o brumă,
Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers
Și-nlătură brutal orice cutumă.
Apleacă-mă peste prăpăstii vechi,
Pândește-mă cu buza coaptă, grea,
Și degetele tale în perechi
Să-mi dezvelească sânul de cafea.
Pogoară peste mine duhul sfânt,
Al unei păcătoase Magdalene,
Și-apoi să plămădească din pământ
Cireșe-ngenuncheate pe sub gene.
Veneții se deschid pe coapse reci,
Gondolele în mine se opresc,
Păunii țipă lung, iar dacă pleci
Măcar să mă ucizi la ceas burlesc.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie arămie
se așează bruma pe zâmbete de crizanteme
tremurul arborilor îl resimt și eu
își desfrunzesc treptat trăirile boeme
nostalgia arămie mă apasă din greu
toamna se strecoară și-n conștiința mea
ceața persistentă acoperă zorii lucizi
am păstrat din vară mirări de catifea
zboruri și avânturi de fluturi candizi
în parcuri trandafirii s-au veștejit
povestea lor mireană dăinuie în poeme
băncile sunt triste sub cerul cernit
cu moartea aproape învăț a mă teme
entuziasmul scade ca lumina zilei
o romanță răsare pe albul pur al filei
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme de toamnă
Poeme de brumă
Pe-a timpului humă
Poeme de vise și vers,
Gutui parfumate
De toamnă brumate
Din rod de lumină-am cules.
Frunze de jar...
O toamnă-amnar,
O toamnă, adesea, cu ploi,
Etern parfumată,
În gri colorată
Se scurge, se scurge în noi...
E toamnă de-acum,
Durere și fum,
Purtând și tristeți și tăceri,
E toamna din noi
Când desculți, amândoi,
Căutăm amintirea de ieri.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dimineață
În dimineața asta,
Care nu mai privește pe nimeni,
Se-ncheie visul copilului arcaș,
Ce-așteaptă un răspuns de vânt
La strigătul de pasăre-n extaz..
În filmul mut al toamnei,
Pe dinafara ușii,
Mai rătăcesc cărări,
De pădurari orfane..
Dintr-un război de vânturi
De brume și de cețuri,
Sunt emigrantul singur
Al tinereții mele
Menit s-aștept în prag,
O iarnă și o moarte,
Doi fii risipitori,
Ce-acasă s-or întoarce..
Într-un bilanț de drumuri,
E-o Galatee totuși
Și-ntr-un sfârșit de toamnă,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Zâmbetul ți-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colț de basm;
M-ai uitat și tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Nostalgii și ofuri, toate le-am știut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ți-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colț de stâncă!!!
*
Vanele furiei se deschid în tâmplă
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
Voința zvâcnește, chiar de azi se pierd
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă treci râul Selenei
Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține.
E-o sară frumoasă - adormită deși este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oștile florilor mândre;
Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine
Până la vârfii din nori cu liane încolăciți-s,
Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe,
Mari, cu merele roșii ca fața cea dulce-a Aurorei,
Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălțată-i în huciuri
Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă de toamnă filă de carte
în spatele problemelor reușesc să zâmbesc
trecând prin bruma toamnei cu mare credință
am un tainic vis cred c-am să reușesc
să-l împlinesc, să-l duc la biruință.
calc pe tristețe cum calc pe frunze moarte
pe aleile acoperite cu staturi arămii
doruri ardente spre stele să mă poarte
să ating iluminarea cu gândurile mii.
îmi ascund amarul în fila de carte
unde am așternut toate visele mele
nu am să arăt lumii sentimente deșarte
nici încordările nici scrâșnete rebele.
temperament romantic versului mă dedic
precum Luceafărul din neguri mă ridic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-mi ești așa frumoasă
precum o viață fără moarte
prin care levitez ca un greiere
în cămara furnicilor
toamna cât mai târziu
pe brumă
când mă voi califica pe cărările raiului
numărător de frunze cu un contract permanent
în sumă fixă plus extra-bonusuri
pentru fiecare trifoi altoit la pătrat
vezi
râzi de un biet nemuritor buricit
cu damblaua poeziei
iar grănicerii iadului
mă tot împușcă cu fluturi
să nu ajung la tine
dri la la
vai de inima mea
mult prea pregătită să asculte psalmi
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e bărbatul?
De-ntrebi ce e bărbatul și cum l-aș defini,
Te-aș duce în grădină și florile-ar veni
Revendicându-l toate, certându-se de zor
Cum că bărbatul are doar caracterul lor...
Întâiu-i ghiocelul cel blând și efemer,
Să-ți spună de speranțe ce până-n ziuă pier;
Apoi, pe rând, acele mult prea frumoase flori:
Narcise, lăcrămioare, zambile sau bujori...
Ce năvălesc în suflet, în inimă și-n gând
Cu valuri de arome pierdute prea curând...
În floarea tinereții te va-mbăta un crin,
Că-i alb sau că e roșu, parfumul e divin;
Dar iată că în forță, se așeză pe tron
Chiar trandafirul mândru: ca rege și ca domn!
Se-mbracă-n mii de feluri, pe veci te va robi
Îngăduind ca roabă stăpână să-i poți fi.
[...] Citește tot
poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de toamnă
Vântul șuieră amarnic, stelele de cer se-anină
Florile sub bruma rece se tot tânguie-n grădină,
Noaptea asta răcoroasă nu se-ncumetă să plece
Și durerea frunzei moarte prea ușor nu îmi va trece.
Pare-se că de iubire frunzele-n pământ coboară
Și copacul nu le plânge că nu este prima oară
Când îl lasă gol în iarnă și se duc spre altă lume,
Numai eu le plâng în rime de-am umplut vreo cinci volume.
Este toamnă la fereastră dar în casă-mi este bine,
Mai cerșesc la câte-o clipă să rămână lângă mine
Că mă amăgesc cu vise, cu-amintirile din vară,
Și mai scot o poezie să nu doarmă-n călimară.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna...
Un val de bruma argintie,
Se lasa peste campie...
Cerul plange cu amar,
Iar frunzele cad in zadar...
Florile stau intristate,
Iar copiii cu ochii in carte.
Copacii infrigurati,
Sunt de frunze dezbracati...
Pe geam stau si privesc...
Cum toti ne parasesc...
Doar singuratatea... si moartea...
Nimeni nu spune.. lucrurilor pe nume...
Dar toamna, infrigurata...
Se lasa de toti... uitata...
poezie de Alexandra Salomeea Filimon
Adăugat de Alexandra Salomeea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!
La porțile Raiului
Morți cu degete de ceară
Bat la porțile din rai,
Am venit și noi de-aseară...
Sfinte Petre ce mai stai?
Vino și deschide poarta
Suntem cam nedumeriți
Că și-aici avem tot soarta
De-a rămâne prea smeriți?!
De bați ți se va deschide
Spune cel precept creștin
Noi, fiind sătuli de pilde
Osul vrem să-l odihnim.
C-am trăit degeaba-n lume
Și am fost o viață orbi
Azi, fi'nd dezlegați de nume
Nu mai vrem ca să fim robi.
[...] Citește tot
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pia mater
literatura este casa mea părintească,
în odăile ei nu am simțit nici frig și nici foame,
m-am zbenguit în curțile sale interioare
cât a fost copilăria de lungă;
pe când alți copii adormeau pe perini de puf,
eu am crescut vertical
sub streașina timpului,
în cuibul de cuc
al cuvântului.
cărțile mi-au fost frați și părinți
și bunici,
tovarăși de joacă și doctori curanți,
doar în oglinzile lor mi-s neînceputul
și nesfârșirea.
dar dacă veți vedea că m-am vestejit,
că brumele vremii mi-au topit
rugul simțirii,
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de patimi
risipă de bucurie sub ochii morții
nu te preface
există șansa împlinirii
între noi stau posibilități palpabile
le protejăm tăcerea
eu nu știu în iubire să tot aștept
tu nu știi să te grăbești
socotesc că trebuie să vină impulsul
patima pe care o stăpânesc în trup
tu îmbrâncești zilele pe scară
și cazi fără să te lovești la nimic
eu am genunchii juliți.
frunzișul toamnei se scutură de vânt
e un joc de culori prin aer
mă pierd în ochii tăi cu brumă pe sprâncene
nu le simt nici căldura nici frigul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre brumă și moarte, adresa este: