Citate despre cărți și joc de cărți, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la cărți și joc de cărți, dar cu o relevanță mică.
Străini în noapte
Străine obosit, nu te lega la cap
cu oameni prefăcuți! Îți vor veni de hac!
De pribegești prin lume, nu te încrede-n ei!
Fără de nicio miză-ți vor da otrăvi să bei!
Să nu te pierzi de tine! În mici sau mari dureri,
să îți aduci aminte că ești tot cel de ieri!
Iubește-te mai mult, numai tu o poți face!
EL stă-n inima ta, chiar de nu-L vezi, și tace.
Alegerile vechi să nu te înconjoare!
În arșiță de foc, gândește că-i răcoare,
atunci când flămânzești, mănâncă rădăcini,
nu-nnopta la bogați, că-n perne-au mărăcini!
În pâinea ta uscată e vie dragostea
ce-a pus-o, toată, mama, când frământa la ea...
Ai luat-o-n buzunare, pornind spre-al tău Noroc
rătăcit în pustie, 'n trifoi sau cărți de joc.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu însemnul soarelui
Există o casă cu un soare pe poartă
În New Orleans, în orașul meu,
O casă care a ruinat mulți tineri sărmani
Și, Doamne, unul dintre aceștia sunt eu.
Mama era croitoreasă
În casa-nsemnată și-mi cosea jeans,
Tata dădea prea rar pe acasă,
Fiind unul dintre cei mai mari bețivi din New Orleans.
Un bețiv are o sticlă și-o valiză
Și o pereche de cărți de joc,
Nu-i fericit decât atunci când bea,
Când uită de timp și de noroc.
Mama are grijă de ceilalți copii,
Să nu facă ce am făcut eu,
Trăiește în casa cu însemul soarelui,
În păcate ce-o apasă greu.
[...] Citește tot
cântec interpretat de The Animals, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărți de joc
Doi, este-n fond număr universal;
Geneza-n simbioză, acuplarea,
Primul ce dă multiplu numeral
Și ADN, balanță, echilibrarea.
Trei, of, trei Doamne și toți trei
Reproduși suntem, mesager,
Ori ne-ncurcăm, când pe vechi nu-l mai vrei...
Sau prima lună-i când scăpăm de ger.
Patru, mereu e nota veșnic proastă
Și-n catalog, pe podium și-n etate;
Când ți-ai schimba de soț ori de nevastă
Că treci de mijlocul de-a ta eternitate.
Cinci, este perpetuu o jumătate,
Este simbol de flori întruchipat în "mai";
La cât te duce mintea-i ban sau greutate,
Convins că poți mai mult de-atât să iei, să dai.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Haide, Luci! Glumeam doar, ar fi trebuit să-ți dai seama.
Lucian: Aha, glumeai, deci... Atunci, comandantul cel căpos te întreabă ce s-a întâmplat cu micuța ta prietenă? Te-ai săturat deja de Ema?
Maria: Nu încă. Făceam doar o mică pauză, după care am să mă întorc de îndată la ea.
Lucian: Înțeleg. Și până acum, ce-ai constatat referitor la ea?
Maria: Nimic deosebit, în afară de faptul că e o leneșă fără pereche. Nu s-a mișcat deloc de acolo, stă, așteptând ceva, dar nu pricep ce. Să se petreacă vreo minune și să aterizeze vreo insectă în pânza ei firavă?! Nu-și dă seama că asta nu se va întâmpla în curând?
Lucian: Probabil că nu-și dă seama. La urma-urmei, Ema e doar un păianjen. E normal să-și aștepte prada.
Maria: Așa e; doar un păianjen. Un păianjen care visează o pradă bogată... Ascultă, Ema o fi ea un păianjen, dar noi suntem oameni; și între timp mie mi s-a făcut foame. Mai mult de asta am venit pe puntea principală. Eu nu pot aștepta, ca Ema, să pice ceva din senin. Ce zici, căposule, ne poți servi cu ceva?
Lucian: Asta era... Sigur, se rezolvă imediat! Dar după cum știți, nu vă voi putea servi cu ceva preparat de mine; Nis mi-a interzis acest lucru la jocul de cărți. Deci, va trebui să vă mulțumiți cu ce a pregătit Robby sau Felix.
Maria: Evident. Acum orice e bun. Mai ales atâta timp cât nu e necesar să le prepar eu.
Lucian: Vezi, într-un fel și tu semeni cu micuța ta prietenă pe care tocmai ai părăsit-o. Ești la fel de leneșă ca și Ema.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru artiști
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Pictori și interpreți... Și uneori
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții.
Durerea din culise nu o știm,
Doar pentru rolul lor mai suferim...
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Ei schimbă rolul vieții uneori,
Zâmbesc când doliu-n suflete se lasă
În spatele durerii de acasă.
Circari și pictori, oameni, au oftat
Jucând un rol anost și trist, ingrat...
Dar au crezut în ei și au luptat,
Prin jurământul lor s-au ridicat.
Pictori și interpreți... Și uneori
Oameni zburând în goana după sori,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă poetului fără mască
din țara marelui zid
din țara în care s-au inventat
praful de pușcă, hârtia, busola, furculița
periuța de dinți
zmeul și jocurile de cărți
din țara în care locuiește o cincime
din populația lumii
din țara în care Ai Qing s-a ridicat
cu fața spre soare
pentru a scrie imnul luminii
din țara aceasta minunată
a apărut virusul ucigaș
și odată cu el
omul cu mască a luat locul
omului fără mască
iar vina, știm bine, se împarte la toți
e vina negrelor gânduri
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feciorul de împărat fără stea
În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond și des
Și coborând pe rază țara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de vis și de eres,
Era pe lumea asta o mândră-mpărăție
Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie.
Domnea în ea atuncea un împărat prea mare,
Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea,
Și mâna lui zbârcită, uscată însă tare,
A țărilor lungi frâuri puternic le ținea.
Și tările-nflorite și-ntunecata mare
La glasul lui puternic gigantic se mișca.
Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune,
Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune.
În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară,
Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond,
Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui elev
De pe la un timp încoace
(Deși școala nu-i mai place),
Mintea-i merge mai cu foc
La cărțile... de joc"
epigramă de Ilie Șt. Antonie din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cărți și joc de cărți, adresa este: