cărţi şi joc de cărţi

Străini în noapte

Străine obosit, nu te lega la cap
cu oameni prefăcuţi! Îţi vor veni de hac!
De pribegeşti prin lume, nu te încrede-n ei!
Fără de nicio miză-ţi vor da otrăvi să bei!

Să nu te pierzi de tine! În mici sau mari dureri,
să îţi aduci aminte că eşti tot cel de ieri!
Iubeşte-te mai mult, numai tu o poţi face!
EL stă-n inima ta, chiar de nu-L vezi, şi tace.

Alegerile vechi să nu te înconjoare!
În arşiţă de foc, gândeşte că-i răcoare,
atunci când flămânzeşti, mănâncă rădăcini,
nu-nnopta la bogaţi, că-n perne-au mărăcini!

În pâinea ta uscată e vie dragostea
ce-a pus-o, toată, mama, când frământa la ea...
Ai luat-o-n buzunare, pornind spre-al tău Noroc
rătăcit în pustie, 'n trifoi sau cărţi de joc.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa cu însemnul soarelui

Există o casă cu un soare pe poartă
În New Orleans, în oraşul meu,
O casă care a ruinat mulţi tineri sărmani
Şi, Doamne, unul dintre aceştia sunt eu.

Mama era croitoreasă
În casa-nsemnată şi-mi cosea jeans,
Tata dădea prea rar pe acasă,
Fiind unul dintre cei mai mari beţivi din New Orleans.

Un beţiv are o sticlă şi-o valiză
Şi o pereche de cărţi de joc,
Nu-i fericit decât atunci când bea,
Când uită de timp şi de noroc.

Mama are grijă de ceilalţi copii,
Să nu facă ce am făcut eu,
Trăieşte în casa cu însemul soarelui,
În păcate ce-o apasă greu.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de The Animals, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţi de joc

Doi, este-n fond număr universal;
Geneza-n simbioză, acuplarea,
Primul ce dă multiplu numeral
Şi ADN, balanţă, echilibrarea.

Trei, of, trei Doamne şi toţi trei
Reproduşi suntem, mesager,
Ori ne-ncurcăm, când pe vechi nu-l mai vrei...
Sau prima lună-i când scăpăm de ger.

Patru, mereu e nota veşnic proastă
Şi-n catalog, pe podium şi-n etate;
Când ţi-ai schimba de soţ ori de nevastă
Că treci de mijlocul de-a ta eternitate.

Cinci, este perpetuu o jumătate,
Este simbol de flori întruchipat în "mai";
La cât te duce mintea-i ban sau greutate,
Convins că poţi mai mult de-atât să iei, să dai.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Haide, Luci! Glumeam doar, ar fi trebuit să-ţi dai seama.
Lucian: Aha, glumeai, deci... Atunci, comandantul cel căpos te întreabă ce s-a întâmplat cu micuţa ta prietenă? Te-ai săturat deja de Ema?
Maria: Nu încă. Făceam doar o mică pauză, după care am să mă întorc de îndată la ea.
Lucian: Înţeleg. Şi până acum, ce-ai constatat referitor la ea?
Maria: Nimic deosebit, în afară de faptul că e o leneşă fără pereche. Nu s-a mişcat deloc de acolo, stă, aşteptând ceva, dar nu pricep ce. Să se petreacă vreo minune şi să aterizeze vreo insectă în pânza ei firavă?! Nu-şi dă seama că asta nu se va întâmpla în curând?
Lucian: Probabil că nu-şi dă seama. La urma-urmei, Ema e doar un păianjen. E normal să-şi aştepte prada.
Maria: Aşa e; doar un păianjen. Un păianjen care visează o pradă bogată... Ascultă, Ema o fi ea un păianjen, dar noi suntem oameni; şi între timp mie mi s-a făcut foame. Mai mult de asta am venit pe puntea principală. Eu nu pot aştepta, ca Ema, să pice ceva din senin. Ce zici, căposule, ne poţi servi cu ceva?
Lucian: Asta era... Sigur, se rezolvă imediat! Dar după cum ştiţi, nu vă voi putea servi cu ceva preparat de mine; Nis mi-a interzis acest lucru la jocul de cărţi. Deci, va trebui să vă mulţumiţi cu ce a pregătit Robby sau Felix.
Maria: Evident. Acum orice e bun. Mai ales atâta timp cât nu e necesar să le prepar eu.
Lucian: Vezi, într-un fel şi tu semeni cu micuţa ta prietenă pe care tocmai ai părăsit-o. Eşti la fel de leneşă ca şi Ema.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru artişti

Am cunoscut artişti: poeţi, gravori,
Pictori şi interpreţi... Şi uneori
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată,
Cutremuraţi de noapte şi de soartă.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieţii,
Zâmbesc ori râd deodată cu poeţii.
Durerea din culise nu o ştim,
Doar pentru rolul lor mai suferim...

Am cunoscut artişti: poeţi, gravori,
Ei schimbă rolul vieţii uneori,
Zâmbesc când doliu-n suflete se lasă
În spatele durerii de acasă.
Circari şi pictori, oameni, au oftat
Jucând un rol anost şi trist, ingrat...
Dar au crezut în ei şi au luptat,
Prin jurământul lor s-au ridicat.

Pictori şi interpreţi... Şi uneori
Oameni zburând în goana după sori,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă poetului fără mască

din ţara marelui zid
din ţara în care s-au inventat
praful de puşcă, hârtia, busola, furculiţa
periuţa de dinţi
zmeul şi jocurile de cărţi

din ţara în care locuieşte o cincime
din populaţia lumii
din ţara în care Ai Qing s-a ridicat
cu faţa spre soare
pentru a scrie imnul luminii

din ţara aceasta minunată
a apărut virusul ucigaş
şi odată cu el
omul cu mască a luat locul
omului fără mască

iar vina, ştim bine, se împarte la toţi
e vina negrelor gânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Cod roşu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat fără stea

În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond şi des
Şi coborând pe rază ţara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de vis şi de eres,
Era pe lumea asta o mândră-mpărăţie
Ce-avea popoare mândre, mândre cetăţi o mie.

Domnea în ea atuncea un împărat prea mare,
Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea,
Şi mâna lui zbârcită, uscată însă tare,
A ţărilor lungi frâuri puternic le ţinea.
Şi tările-nflorite şi-ntunecata mare
La glasul lui puternic gigantic se mişca.
Dar nu se miră lumea de braţu-i ce supune,
Ci de a lui adâncă şi dreaptă-nţelepciune.
În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară,
Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond,
Cu arcuri ce-şi ridică boltirea temerară,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui elev

De pe la un timp încoace
(Deşi şcoala nu-i mai place),
Mintea-i merge mai cu foc
La cărţile... de joc"

epigramă de Ilie Şt. Antonie din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!