Citate despre cătușe și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la cătușe și viață, dar cu o relevanță mică.
Arestați urgent primăvara
Băgați primăvara-n dubă
e prea multă primăvară
poate trece ca o bubă
și n-apucă să ne doară
E prea multă primăvară
puneți florilor cătușe
arestați viața la țară
c-ați prins-o murind la ușă
Orice floare-i o cătușă
câmpul trece ca o bubă
nu-i nevoie de mănușă
băgați primăvara-n dubă
Că prea multă primăvară
umblă liberă prin țară
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Centaurul
Trei zile-n nemișcare privise stana. Gândul
Nu cuprinsese forma ce pribegea prin haos.
A patra zi deodată simți că un centaur încătușat în piatră îl aștepta să vie.
Trei zile visătorul își făuri visarea:
Când mângâia cu mâna, când, crud, lovea cu dalta,
Și tresărea lung piatra atinsă cum tresare
Femeia ce ascunde în sânu-i viitorul.
A șaptea zi prin dafini amurgu-ncet se stinse,
Gemea în umbră visul cu marmură robit,
Și, falnic, semizeul, mai alb ca spuma mării,
De noapte se desprinse când lună fu-n văzduhuri.
Cutează Creatorul să-nfrunte-a lui făptură
Și, muritor, măsoară o clipă nemurirea.
Dar iată că se mișcă centaurul, grăiește:
"De ce din somnul pietrei m-ai deșteptat, stăpâne?
De ce mi-e strâmtă haina-ți, de ce mă strânge lutul?
Sunt zeu și sunt ființă deodată. O! durere
De-a ști ce-i nemurirea de mă pătrunde moartea,
De-a ști că nu-i iubire când îmi trăiesc dorința.
Ce nu putură zeii sa facă, ai făcut-o:
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă universului
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere...
Numeri vieți nenumărate, torci a timpurilor caier,
Tu știi și durerea vieții și a sufletelor vaier.
Tu ești clopot nemuririi, îngerilor torci cenușă
Și-o așezi ca pe-o comoară la a sufletului ușă.
Din a inimilor piatră numai tu cerni praf de stele,
Peste lumea în mișcare, peste vise și poeme.
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
A oceanului morminte, veșnic strânse-n lanțuri grele
Și din valuri sidefate ce se cațără-n genune,
Peste stânci închipuite, lași însemnele-și anume,
Ca un voal de transcendență să unească veșnicii,
Spre a nu cunoaște moarte, noaptea, zările pustii.
Sufli aur și lumină și-n cuvinte miere groasă,
Pentru-a ospăta mesenii la venirea lor acasă.
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere,
Toate, toate-s ale tale, univers de praf de stele!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am gândit că poate această destrămare dulce, această încătușare plăcută, până la durere, aceste aripi care îmi creșteau trebuie să fie ceea ce oamenii mari înțeleg prin cuvântul "iubire", și o clipă mi s-a părut că viața e numai mângâiere, cântec, iubire...
Cella Serghi
Cartea Mironei
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ceasul ...
E ceasul adormitelor scântei
Ce zac în spuza vremilor turbate,
Din care doar un iz amar răzbate,
Din hău de mare până-n vârf de stei.
E ceasul gândurilor lâncezind
Încătușate în a vieții trudă,
Zbătându-se sub asuprirea crudă
Să iasă, a visare mirosind.
E ceasul amorțitelor idei
Ce simt în ceafă răsuflarea morții
Și se răscoală împotriva sorții
Întregii nații, chiar și din condei...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerbul cu stea în frunte
A fost odată, într-o pădure,
Un moș bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului
Moșul n-aștepta nimica
Și numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea
"Să fie un copil cuminte,
Un cățeluș sau un pisoi,
Că vreau s-aud și eu cum suflă
O altă viață lângă noi."
Așa ofta săraca babă,
Dar moșul nu mai vrea nimic:
"Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt pre bătrân și prea calic."
[...] Citește tot
poezie de Vasile Militaru din Fabule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
The song remains the same
toamna își scoate ruginiul
de sub frunze
natural
coșmarul oricărui om
conștient că numai trecerea timpului
i-a făcut toate astea
adevărat vă spun că nu va trece o zi fără să iubească
eu doar privesc de departe
lucid
cât îmi permit anii puțini și lipsiți de putere
în fiecare rugăciune
îi pomenesc vinovat că nu-mi plac
castanele coapte
untul de arahide
grăsimile nesaturate
eman un fel de răceală
indiferența are zona ei de confort
nu-mi place să vorbesc despre mine
mintea celor din jur înseamnă o imaginație a răului
în zilele bune
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un război tacit
Casele ne-au devenit tronuri...
Tăceri de gheață se aud ca un clopot
Clocotind în sufletele de rug.
Vom rămâne nemuritori prin moarte,
Călătorind sub al stelelor jug.
Nu ne mai recunoaștem morții.
Toți sunt cenușă...
Mânia și teama, durerea și plânsul,
Ne-au prins în cătușe.
Plânsul din ochii lor, cel de dinainte de moarte, ne doare...
Blestemele celor ce ne-au greșit
Ne strâng și ne dor.
Pe frontul crematoriului nu sunt cruci.
Străine, unde te duci?!
De ce te-nrolezi în armata străină
De Soare și viață?! Dumnezeu te-a lăsat
Să-ți trăiești fericirea.
Cu Satan te-ai certat? Astăzi drumuri de sânge
Pe pământ clocotesc.
Oh, tu iartă-mă Doamne, dacă iar îți greșesc!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Radu Gyr
Eminescu? Da, e un luceafăr,
Printre-atâtea stele căzătoare.
Dar tu, Radule, ești mult mai mare.
Versul tău păstrează crezul teafăr.
Ai făcut din suferinți izvoare
Pentru-atâția alții, ca și tine,
Însetați de viață și de bine.
Versul tău aduce vindecare.
Ți-ai păstrat trăirile senine,
Chiar și prins de zale la picioare,
Răvășit de foame, disperare...
Versul tău clădește din ruine.
Rana-ți sfântă, spintecă zăvoare
Azi, când libertatea-i compromisă
Și în inimi stă durerea scrisă.
Versul tău e cale de scăpare.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul obișnuit... Acest Procust care urmărește să aducă totul la măsurile lui, pentru a nu fi incomodat în "fericita" sa letargie. Va ironiza, va calomnia, va denatura, va urî, va combate, va înlătura tot ceea ce îl depășește. Nu acceptă să gândească, televizorul l-a făcut să urască rațiunea. Nu admite să se problematizeze, e prea epuizant. Civilizația contemporană l-a fragilizat considerabil, le vrea pe toate ușor. În felul acesta rămâne la suprafața vieții, încătușat numai în lucrurile materiale.
Dyonysios Farasiotis în Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea
E-așa de greu amurgul cu zarea-nsângerată,
Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbușit
Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată,
Și-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată
Că simt cum plânge-n mine ceva nedeslușit.
Melancolia face în pieptu-mi să tresalte
Neînțelese doruri, în vreme ce-ațipind
Ființa mea de astăzi, în locu-i răsar alte
Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte,
Zguduitoare patimi cu foc mărturisind.
Umbroasa-le poveste măreață se-mpletește
La murmurul ei sumbru plutind în depărtări,
Nostalgică gândirea în voie-mi pribegește
Și nesfârșit de tristă, se pierde, se topește
Într-un noian albastru de mistice visări...
Din crudele cătușe, ce încă mă mai leagă,
De omeneasca fire treptat mă dezrobesc,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catarge în derivă
Suntem catarge în furtună,
Am eșuat la malul unui mit,
Apoi am adormit sub clar de lună -
Un strop de viață smuls din infinit.
Cândva eram catarge în derivă,
Pe marea mea de lacrimi de rubin,
Ne-a înecat apusul suferinței,
Cu fiecare val ne adâncim.
Ai fost un vis, ești doar o amintire,
Ești oază-ntr-un pustiu din viața mea,
Nu îmi doream să sufăr din iubire,
Ci val în suflet să te pot avea.
Doream să-mi speli, cu lacrima, tăcerea
Și necuvântul să-mi săruți, doream.
Ai gândul bun și sufletul ca mierea,
Eu floarea ta de cais, îți sunt, pe ram.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiece clipă
Fiece clipă este un drum spre plus infinit.
Lanțuri grele ferecă timpul...
Timpul nu s-a sfârșit.
Dar lunecă vag
Sub al vieții catarg.
Orele s-au topit, nu mai știm cum arată.
Sunt tăceri în noi și pe hartă...
Se aude doar tic-tac-ul absurd
Prins ca între două felii de pâine,
Între cer și pământ,
Între azi și-ntre mâine.
Minutarul este o linie frântă,
Iar ceasul o radiografie 3D
Ce ne-a încorsetat visele.
Mi-am pus ochiul drept în cătușe.
Și când gândul bate la ușă,
Mă îmbrac în cămașa de noapte
Și plec mai departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctorul Gabriel: Sufletele pot fi speriate, atunci când ies; poate pentru că le îngrozește trupul slăbit, neputincios sau condamnat la suferință. Odată eliberate de trup, se simt absolvite și de destinul legat de acel trup, și de suferință; iar ele, de acolo, de sus, pot lesne vedea cum omul e legat de destinul său ca un condamnat, în cătușe. Atunci, sufletele nu mai vor să revină în trup. Așa cum trupul e legat de destin, la fel și sufletul e legat de trup. Sufletul, întotdeauna, va dori o viață mai bună trupului său. Deci și pentru el, destinul va fi unul mai fericit.
replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isus și Tatăl Sfânt
Nimeni n-a fost pe pământ
Despre Tatăl să suțină
Că vrea omu-n cerul sfânt
Și-l vrea pururi o lumină
Nimeni altu n-a descris
Viața sfântă și iubirea
Ca Mesia cel promis
Să ofere mântuirea
Și nimeni nu a mai fost
Pe Dumnezeu să-l arate
Viață dându-i scop și rost
Inimii încătușate
Nimenea de pe pământ
Pe Tatăl nu l-a descris
Ca al Vieții viu Cuvânt
Ce ne duce-n Paradis
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu siguranță ne umezim prea des buzele
două câte două
în răpăitul strident al lucrurilor nedorite
ne mișcăm păsările
și toate frunzele aleg
ceva atât de mic
agățat de ele
nu e nevoie de mult timp
să ajungem redare pe ziduri
printre coaste imaginea inversată a cuvintelor
patru destine
și-un ciot de lemn
de la împărțirea lumii
să întâlnească
nu am ales să trăim în descoperirea clară a oamenilor
și nici să le căutăm gândurile
însă două câte două
[...] Citește tot
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Gândurile-mi, ostenite de atâta poezie,
Lacrimi nu mai vor să curgă, că izvoarele-s secate,
Rimele sunt derutate de a lumii erezie,
Inima-mi cere degrabă doruri să le fac uitate.
Cer, Pământ, Lună și Soare vor vacanță de la slove,
Marea vrea să spargă valuri făr-a fi interpretată,
Fluturii fug să se-ascundă în hățișuri de mangrove,
Tinerețea nu vrea s-afle nicicând că "a fost odată"...
Iau vacanță, ies la aer, evadez din poezie,
Spiritul încătușat nu mai poate să îndure
Frenezie, frământare, neliniște, fantezie,
Ireal plin de angoase, ce vor viața să îmi fure.
Mă extrag, fără regrete, dintr-o-afacere falită,
Ce am scris, am scris pe bune, fără nicio fraudare,
Nu m-am căciulit vreodată, nefiind vreo ipocrită,
Pot privi pe-oricine-n suflet, fără nicio apăsare.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am unit cu tăcerea
cum se unesc toți nefericiții acestei lumi
își pun cătușe la mâini
și zac în balta neputinței
nu
nu-mi spune că e imposibil
să trăiești într-o poveste
și să guști un adevăr
chiar și pe jumătate
nu-mi spune nimic
renunță la gânduri
lasă-le suspendate
cum faci mereu
dar eu te-aș scrie cu atâta poftă
în toate secundele ce mi-au mai rămas
și lumea ar gusta din această minune
numită
tu
ne-am unit cu tăcerea
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercetează cum ai apărut și vei vedea cât de cutremurător de ireal este totul. La o astfel de mahafarsă nu-i poți atribui nici mândrie, nici compasiune. Ego-ul se va ține de ele cu dinții pentru a te nimici. Aruncă totul în aer și mergi înaintea concepției tale. Află că ești Nenăscut, doar Aici sălășluiește infinitul vieții eterne. Ai luat de bun visul numit "nașterea mea", ba mai mult, îl celebrezi cu fast în fiecare an, la o anumită zi, fără să îți dai seama că acela e tocmai momentul încătușării tale. Chiar și așa; revino la starea de copil, recunoaște-l pe "Eu-Sunt" fără gânduri sau concepte și vei fi liber!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întrebam cu o curiozitate resemnată, cum de nimeni nu a reușit să deslușească strigătul disperat din șoapta mea? De câte ori ar fi trebuit să mai mor, în fiecare zi, pentru ca cineva să poată observa că sunt viu? Ce veșminte ar fi trebuit să port, ce zeghe slinoase, pentru ca cineva să vadă, în sfârșit, că nu sunt decât un prizonier, un proscris, un condamnat la moarte de la care nu mai auzi altceva decât zăngănitul macabru al lanțurilor? Ce cuvinte ar mai fi trebuit să folosesc pentru ca să le deschid mintea celorlalți, pentru a le arăta cum libertatea lor îmi este închisoare rece, întunecată și umedă? Ce ar fi trebuit să mai fac pentru ca ei să se dumirească, în cele din urmă, că sunt altfel, că nu aveam cum să rezist prea mult timp în turma în care m-am trezit pe neașteptate?
Cam care ar fi fost prețul răscumpărării aripilor cu care am fost înzestrat? Cât ar fi trebuit să plătesc pentru a mi se lua plasturele de pe gură, cătușele de la mâini și lanțurile de la glezne? O melodie, două, trei, zece, o sută? Un roman, două, cinci? O sută de poezii sau o mie? Câte piese de teatru și câte eseuri? Oare câte vieți mi-ar trebui pentru a putea plăti prețul eliberării mele?
Eugen Blaj în Exilat în propria viață, XXXIII
Adăugat de Eugen Blaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cătușe și viață, adresa este: