Citate despre cafea și moarte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la cafea și moarte, dar cu o relevanță mică.
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața vine
cu parfumul ei înainte de prima
țigară din care tragi cu sete
la aburul cafelei
cercetezi primele știri
în format electronic și te apucă
nostalgia după ziarele tipărite
și creierul te duce la mirosul
hârtiei imprimate seara târziu
când unii oameni fac dragoste
sau mor după bunul plac
primele raze de soare le vezi
preocupat mai mult de știrile
politice și ultimele decizii tâmpite
luate de cei aleși
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătate din mine
În fiecare seară pleci cu un tren nevăzut,
ieși din viața mea pe jumătate
și abia în zori revenim un întreg,
spunându-mi că buzele mele
au cea mai gustoasă aromă de cafea.
În fiecare zi
mă simt ca un înger crescut la sânul tău
mirosind a iarbă proaspăt cosită
când îmi scutur părul
fără să-mi pese
că moartea îmi suflă în ceafă...
Și chiar dacă pleci jumătate din mine,
la fel de frumos bate ceasul vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certificat de muritor calificat
! Murim în umbra femeii
și în parfumul ei melancolic,
în fumul ei de țigară,
în aroma remanentă a cafelei ei
și în nicăieri-ul ei universal...
O, Doamne, de-atâta iubire,
asistăm la noi înșine
și vedem prin noi
indescifrabilul dragostei,
vidul și melancolia care surâd
ispășirii inconștiente a
iubirii platonice.
Iubindu-ne, ne pierdem timpul
printre degetele picioarelor
și credem, subit, în cerul propriei
noastre singurătăți.
Oamenii îți cer o diplomă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea Valpurgiei
Motto: "Ghicit în palmă. Bobi. Cafea. Tarot.
O să murim cu toții, asta-i tot."
Târziu am învățat, din școala vieții
Ce e oprit, ce n-ai voie să faci
Pictând cu semnul "Interzis" pereții
Tot timpul la respect să-i ții pe draci.
Nu-i bine să te duci la vrăjitoare
Puterea lor nu-i de la Dumnezeu
Tovărășia lor amăgitoare
Te osândește la păcat mereu.
Nu crede-n ele, fugi mâncând pământul
N-au ajutat pe nimeni, doar minciuni
Fii bun creștin, respectă-ți jurământul
Să nu sfârșești la casa de nebuni.
Țigăncile cu salbe mari, de aur
Îți află punctul slab de la-nceput
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceașca de cafea cu apă grea
Colegul meu nebun din tinerețe,
Cu nume de-împărat roman,
Inconștienți intram în bătrânețe,
Ți-aduci aminte, Adrian?
Din prima ceașcă de cafea mortală,
Cu primii stropi de distilat,
Din româneasca sarjă capitală,
De apă grea, noi am gustat.
Sunteți nebuni, o să muriți devreme,
Voi n-aveți minte nici un pic.
Și sunteți purtători de anateme,
Caimacuri negre de ibric.
Voi știți cât e de pură apa asta?
Doar un egal mai are pe pământ!
Cum v-a intrat în oase azi năpasta?
Cum ați făcut cu moartea legământ?
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Pe dinafară mor și înăuntru,
Câmpii cu nalbe roz au dispărut,
Cocorii zări au străbătut
Și-n casă lângă sobă o să intru.
Mai pufăi din țigară pân' la filtru
Sorbind cafeaua rece de năut,
Pe dinafară mor și înăuntru
Câmpii cu nalbe roz au dispărut.
Ce crunt și rece suflă astăzi vântu'
Curând se nasc boboci de gheață-n lut,
Ninsorile se-ntorc din absolut,
Termin țigara, șuier, trist mi-e cântu'...
Pe dinafară mor și înăuntru!
poezie de Ionica Bandrabur din În vârtejul timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de octombrie
Pe dinafară mor și înăuntru,
Câmpii cu nalbe roz au dispărut,
Cocorii zări au străbătut
Și-n casă lângă soba o să intru.
Mai pufăi din țigară, pân' la filtru,
Sorbind cafeaua rece de năut,
Pe dinafară mor și înăuntru
Câmpii cu nalbe roz au dispărut.
Ce crunt și rece suflă astăzi vântu'
Curând se nasc boboci de gheață-n lut,
Ninsorile se-ntorc din absolut,
Termin țigara, șuier, trist mi-e cântu'...
Pe dinafară mor și înăuntru!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum arzi, mă arzi...
cum arzi,
cafea fierbinte la culoare,
cum râzi și arzi,
în mine clipa asta moare
cum risipești
mireasma pleacă călătoare,
cum mă răsfeți
așa cum ești, îmbietoare
risc să te gust,
știu amețeala și îmi place,
îmi curge-n bust,
mă încălzește, mă întoarce
cum strălucești,
lichidul tău amar și dulce,
mă mai trezești
prin gânduri mai îmi pun o cruce
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haz de necaz (tare-i rău să fii singur, când ești bolnav!)
M-a pălit o gripă dură
Cu dureri de cap și gât
Și o tuse de-anvergură
La pământ m-a doborât.
Nu mi-a trebuit mâncare,
Nici țigare, nici cafea
Și aveam și febră mare
Și spinarea mă durea.
Singură, ca vai de mine
Mi-am dorit să mor subit.
Mi-ar fi fost cu mult mai bine
Moartea dac-ar fi venit.
Dar, mi-era de poezie
Și de Cookie, că le las
Și mi-am tras una-n chelie
Și azi am făcut un pas.
Mai târâș, în patru labe
M-am urnit și-am scos-o-afar'
Cum oi fi ajuns în casă,
Nu prea știu și n-am habar.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O.P.C
Ofer protecție canină...
Cine, vă-ntreb, este de vină
Că mulți înșală, mint... Vă jur
Ca cel mai hoț, e cel român.
Organul pentru călărit...
Ne-au tot furat, ne-au tot mințit...
Pe cine să mai crezi acum
Sărman român rămas pe drum?!
Consumatori... la drumul mare
De expirate pentru care,
Dăm banii pe medicamente,
Înmormântări, ori... dividente.
Bomboane pe stomacul gol,
Cafea, țigări și rockenroll...
Un "COLECTIV" drept pentru care
Se trece la retrogradare.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul anotimpurilor
În nebunia calmă a zilelor ce trec
coboară noaptea în parfum de crizanteme
și sânul toamnei
lipit de geamul minții
îmi amintește că-n amurg
tristețile ascunse ies la un five-o-clock
să depănăm iubiri trecute
la o cafea și-aceeași ultimă țigară
Așa încărunțesc solfegii
scăldate-n solilocvii mute
și în odihna iernii absolute
precum Dracula cel însângerat
cu dinți hrăniți din amintiri funeste
vom pune capul iar pe catafalc
și eu
și vara
primăvara
și toamna solitară.
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Campus
beau cafea cu diminețile rostogolindu-se în cearșafuri și nu am nicio ezitare să îți plantez arbori în iris
dincolo de fereastra dublă caii pur sânge vomită zăpadă iar tu îți piepteni muțeniile ca un robot ce nu a învățat râsul oamenilor
vezi imensități de gânduri zânatice?
adu-mi! strig cu pieptul deschis încât îmi poți pipăi plămânii atrofiați
adu-mi largul și strâmtul! fă-mă să simt creșterea și descreșterea sâmburelui de cais
universul gonflabil pe care îl poți plia ca pe o umbrelă cu spițe uzate
știu cât din timp l-am înfipt în autostradă ceasurile cu aromă de năut
pasagerii beau cafele prea scurte liniile vieții de campus s-au subțiat și iată zac eu peste mine sticlete ce fluieră aiuritor de subțire cu dosarele morților antologice sub cap
scriitor cu fâșii de carne ascunse sub unghii care sigur deschide poarta cu unul dintre omoplați
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Strigătul muntelui
Când cețurile toamnei se ridică
Și soarele pătrunde prin ferești,
Tu te ridici, desculță,-așa cum ești,
Iar trupul tău visarea mi-o complică:
Prin ochii-ntredeschiși, lumina zilei
Îmi schimbă doar decorul ce, în vis,
Era ceva mai vag, mai imprecis,
Pierdut, cumva, în spatele idilei.
Căci te visam zeița vieții mele,
Și numai brațele-mi ți-erau veșmânt
Pe malul unui lac ferit de vânt,
Sau, poate,-al unui râu, sau printre stele,
Căci nu mai știu să-ți spun ce e decorul
Din visu'-n care,-atât de înfocat,
Te-am învelit în dulce sărutat
Și m-ai crezut, în noapte, Creatorul.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea ne-a mai furat un poet: Nicu Gavrilovici... Drum lin spre stele!
Moartea intră prin pereți și sugrumă dimineți cu blestemul nepereche
Rătăcit printre dorinți, de pe frunțile de sfinți, în scriptura cea mai veche,
Unde scrie că murim mai ușor decât gândim, de la prima-nfățișare.
Și atunci mă-ntreb de ce mai învăț un 'a, b, c'', dacă viața-i moarte-n floare?
Azi mă doare-un răsărit, care nu s-a mai ivit și a adormit cuminte
În poeme de-nnoptat, pe un așternut curat din silabe și cuvinte.
Bate-un clopot, plânge-n cer, ca un ultim prizonier muza pe un vers sihastru,
Stele cad, ca un nomad caut drumul înspre iad, căci e raiul prea albastru...
Moartea umblă printre noi în strai galben de șiboi, mirosind a primăvară,
Intră-n orișice ungher, cu lacrima la rever și nu poți s-o dai afară...
Își bea ceaiul cu nesaț sau cafeaua pân' la zaț, te privește indecentă,
Și zâmbește insolent, alegându-și alt client... beție evanescentă!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi oarecare
zorii dimineții au gust de kefir
lumina mă-nvăluie ca o catifea
îmi ghicesc norocul în zațul de cafea
pe geamul deschis intră un zefir.
horoscopul spune să nu mă izolez
să-mi reglez conturile cu lumea întreagă
doar Dumnezeu poate să mă înțeleagă
când decepții și regrete controlez.
moartea mă ține în stresant ring
nemiloasă mă lovește pe la spate
cu toată colecția de doruri crispate
gânduri înfocate cu lacrimi le sting.
vreau steaua mea astăzi să o ating
să redea viață viselor îngropate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basm din iarna iernului
Într-un stup din Habarnam
Pe un fagure, din plin,
O albină și-un albin
Stau ca-n sânul lui Avram
Povestind de-o libelulă,
Soața unui libelul
Care zbârnâia fudul
Pe o roată de basculă
Tot privind o fluturea
(Părăsită de un flutur
Pe o ciutură de ciutur)
Ce era, de muscă, rea.
- Mama ta! Cum îndrăznești
Să te uiți așa la fufă?
Știu că ești, la minte, tufă!
Bă, tu pe-aia o iubești?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bonsoir, chérie! Bonsoir, madame...
- Bonsoir, chérie! Bonsoir, madame,
Trecut-au ani, nu te mai am,
Dar tare-aș vrea să știu cum ești,
Mai bei cafea din albe cești?
Și lângă ea, spune-mi, servești,
Croissante franțuzești?
Te mai parfumezi ușor,
Cu Chanel sau cu Dior?
Părul ți-l mai ții pe spate?
Foc aprins trecând de coate,
Singuru-ți veșmânt în noapte,
Te-aș privi, nu se mai poate...
Când zâmbești, ți-arăți gropița?
Sau ți-e tristă toată ființa,
C-am plecat? Laș, derbedeu!
De ce, spui? Nu știu nici eu,
Te-am considerat trofeu,
Merit soarta lui Orfeu.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degustare leită cu moartea burlescă
În labirintul raiului advers,
Ce cade peste mine ca o brumă,
Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers
Și-nlătură brutal orice cutumă.
Apleacă-mă peste prăpăstii vechi,
Pândește-mă cu buza coaptă, grea,
Și degetele tale în perechi
Să-mi dezvelească sânul de cafea.
Pogoară peste mine duhul sfânt,
Al unei păcătoase Magdalene,
Și-apoi să plămădească din pământ
Cireșe-ngenuncheate pe sub gene.
Veneții se deschid pe coapse reci,
Gondolele în mine se opresc,
Păunii țipă lung, iar dacă pleci
Măcar să mă ucizi la ceas burlesc.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pamflet prin urechea de ac
moartea îmi presară în cale aluzii
mi-a ucis trandafirii, inima suspină
sufletul se amăgește cu galbene iluzii
nu am gândit că toamna repede o să vină.
compun euforia cu semințe de mac
dorul de mare să nu fie prea greu
pe țărmul amintirilor rătăcesc buimac
compun romanța toamnei ca un corifeu.
ghicește-mi viitorul în cafea cu caimac
nu lăsa ceața să fure visul meu
se leagănă sub soare în albastru hamac
în el doarme trecutul, viori din ateneu.
firul vieții trece prin urechea de ac
de câte ori se rupe îl leagă Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cafea și moarte, adresa este: