Citate despre castele și noapte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la castele și noapte, dar cu o relevanță mică.
Trup și minte de-un popor
Drumuri de munte mă petrec cu Calistrat Hogaș,
Drumeț de fel, îs un alt de Panait Istrati.
Cuza de neam m-a adunat, cu chip de ostaș
Și pieptu-am coastele, ce-s pianul de-un Lipatti.
Am vocea răsunând povești de Sadoveanu,
Copil de noapte bună... amintiri de-un Creangă.
Eminovici am stea, luceafăr mi-e aleanu'
Și cu Coșbuc mă-ntâlnesc o seară-n deal, tristul să-mi șteargă.
Mă ispitește spiritismul de-un castel Hașdeu
Și mă încânt s-ascult radiofonic Irimescu,
Recent pierdut... și Ionesco e-un de-al meu, deși-i evreu
Și nu-s absurd că merg pe lângă boi, cu Grigorescu.
Ah, cât de mulți mă simt, un infinit Brâncuși
Cu care am lăcaș poarta de-un sărut... Am zbor cu Coandă,
Planând cu Vlaicu spre Bănești printre cei duși
Și peste tot și toate am Regele Mihai... Ioane, tu, Smarandă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaima ta
ai păstrat-o numai pentru mine
și zâmbetul l-ai pus deoparte
cu gingășie îmi șopteai
te iubesc te iubesc te
iubesc o spui să audă inima
mai sensibilă decât urechea
frica ta era mai adâncă
decât noaptea în cuiburile
de păsărele părăsite
taina era însoțită de o dulce
roșeață în zborul nostru
printre castele întinse spre stele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care ascultă
"E cineva acasă?" a strigat Călătorul,
Și-a bătut în ușa luminată de razele lunii;
În tăcerea mare, calul păștea smocuri
De iarbă printre ferigile înalte cât alunii;
O pasăre a izbucnit peste capul Călătorului,
Dintr-un meterez al vechiului castel;
A lovit cu putere-n poartă, a doua oară:
"E cineva acasă?", a strigat el.
Dar nu a coborât nimeni să-i deschidă;
Nu s-a ițit nici un cap prin barele de fier forjat
Care să-l privească în ochii cenușii,
Cum aștepta acolo perplex și nemișcat.
Numai stafiile, mereu atente la orice zgomot,
Care locuiau atunci odăile pustii,
Ascultau înlemnite sub praful galben, selenar,
Vocea aceea venită de departe, din lumea celor vii
Strânse pe scările-înnegrite, care duceau
Spre holul gol, palid luminat sub razele de lună,
Cu urechile ciulite-n aerul învolburat
De vocea Călătorului, încă vibrând precum o strună.
[...] Citește tot
poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de nuntă
Povestim și cântăm de-acel conte cu drag
Ce-odat locuit-a castelul,
Azi când un nepot al fericelui moșneag
Îl face pe însurățelul.
Fusese acela în sfântul război,
C-onoare luptase pin multe nevoi;
De pe cal când se dete întors înapoi
Găsi cetățuia lui susă
Dar slugile, averile dusă.
Acum, conțișorule, acasă că-mi ești...
Dar afli mai rău cele toate,
Căci vânturile trec neoprit prin ferești
Și vin prin odăile toate.
În noaptea de toamnă ce-ar fi de făcut?
Ah! multe de-aceste mai rău le-am trecut.
Vede-se-va mâne ce-ar mai fi de făcut.
Deci iute, în luna bălaie,
În vechiul crevat și în paie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Goethe, traducere de Mihai Eminescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vdracul
lui Alin Ghiorghieș
decât prizonier în castelul din Bran
m-aș întoarce mai bine la submarinele de pe Someș
prima și definitiva mea dragoste
(?!) - a t
rage în țeapă e o plăcere pe care
nu o gustă oricare turc, ori
care manelist cu tampoane între picioarele vegetale
(?!) - în
atacul din noaptea aceea de cloro
filă, eu, Vlad, cu găști în urechi, am văzut, am bătut
niște ieniceri ierbivori
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miradoniz
Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streșină era un codru vechi
Și colonadele erau de munți în șir,
Ce negri de bazalt se înșirau,
Pe când deasupra, streșina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupți scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă și întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el
O vale cât o țară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit și cu păduri
De flori. Păduri cărora florile
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inele, inele
o trăsură moale petrecea coconi
le ieșea pădurea în întâmpinare
dacă are cine n-are
nevoie de ele
partituri sau castele
dați-le celor afoni
cosea litere la cuvinte
cum cârpești ciorapii copiilor
toată grija viilor
nu ne ieșea noaptea din minte
inele de glezne inele de mâini
inele de nas inele de urechi
cuvintele sunt noi înțelesul vechi
destine frământate ca aluatul de pâini
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt carul de la margine de sat
Sunt carul de la margine de sat
Și zac de multă vreme părăsit;
O iederă pe roți mi s-a urcat,
Iar caii mei zănatici, au murit.
Aveam prelată și un coviltir,
Dormeau sub ea vreo zece puradei,
Iar șeful șatrei ascundea-n chimir
Și-n oiște, purcoi de cocoșei.
Dar au plecat la Londra, la Bruxelles
Și au cerșit cu toții pe afară,
Acuma s-au întors și au castel,
În loc de cai, au Mercedes la scară.
Mai am in minte pocnetul de bici,
Iar loitrele mai poartă încă semne,
De la buștenii mari sau chiar mai mici,
Când noaptea se furau din codru lemne.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În plus
Deodată m-am trezit cumva în plus,
Într-un castel pustiu și fără nume
Cu porțile închise înspre lume
Și zâmbetul speranțelor s-a dus.
Deodată mi se pare că trișezi,
Cuvinte goale iarăși se complică,
Peceți peste iluzii se aplică
Și presupun că nici nu mă mai vezi.
Din lungile coloane s-au dedus
Doar nopțile ce nu aveau pereche,
Par insomnii într-o cetate veche,
Deodată m-am trezit cumva în plus.
poezie de Angelica Ioanovici din Cu tine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruine de nisip
[pentru Raluca]
încă aștept ca steaua ta să-mi bată în ferestre
pe-o plajă sfârtecată de corăbii și destine
să scot din călimările de-argint a nopții zestre
să mai refac castelul de nisip dintre ruine
am așteptat un rai și-un iad prin zările marine
și valuri reci s-au înspumat cu flori de cuarț pe creste
când albatroșii vin să se închine lângă tine
aștern pe-un țărm de suflet o iubire de poveste
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am așteptat azi-noapte ...
Te-am așteptat nerăbdător azi-noapte,
Să te strecori sub pleoapa unui vis,
Să mă alinți cu nemaispuse șoapte,
Crezând c-am așternutu-n Paradis.
La pândă-am stat în crucea nopții stranii,
Sperând că o să-mi tulburi visul meu,
Când voi găsi dulci picuri de grijanii
Pe gura ta, ce fi-va raiul meu...
Te-am așteptat cu-atâta-nfrigurare.
Și luna plină caii și-a strunit,
Dar zorii mi-au suflat în lumânare,
Văzând, iubito, că tu n-ai venit...
O noapte-ntreagă, rătăcind prin stele,
Le-am spus ce greu m-apasă dorul meu.
Promis-au că ne-or face-n cer castele,
Să fim vecini cu bunul Dumnezeu...
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cam așa, dar în alt fel
Noi vom fi cândva, pe vremuri,
cam așa, dar în alt fel
zid aceleiași biserici,
turn aceluiași castel,
scrinul unei alte taine
a aceluiași alt trup,
bucuria dintr-o veste,
foamea din același lup,
două tunete-ntr-o ploaie,
doua sâmbete-ntr-o joi,
fi-vom cerbi goniți în roșul
ce se-adună vara-n macii
de pe drum și-n mierea toamnei
din trifoi.
Noi eram, vom fi pe vremuri
cum ne-am fost, cum nu vom fi
ziua din aceeași noapte,
noaptea din aceeași zi,
miei de zer păscând asfalturi
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde ești?!
Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!
Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când mă îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!
Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi să-ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!
Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ode de amurg roșu
Ascultam glasul seri
Stelele ochilor
Scuturau genele
Adiind iriși hipnotizați
Demonic de luna
Vampirică răsărind
Trupului insetat
Chemări de buze sarcofag
Infingând tăruși unghiilor
Pe spatele incordat
In struna buclelor
De răchită cu miros dezarmant
Grumazului sclav
Sărutului ce pătrunde
Adânc in vine
Cu trup tău suav de vârcolac
Inclestând castelele inimilor
Luminilor ce ne ard nopțile
Topindu-ne carnea malefic
Fiorilor imortali...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel
poartă de zăgazuri la orizont
între cer și pământ întoarce
piatra muntelui zidit
în cetate-vis de trecut trăit
șatra aprinde limbile focului
în noapte pictează ziduri
cu umbre și fantome spre cer
iar piticul stă în căruță povestind
mă strecor și ajung acolo unde...
am văzut sclipirea și iubirea
irișii tăi punând
lumina pe ziduri dansând
șoapte de întuneric stau la taifas
cu fragmente de fulgere căzute
ce vor să spună și nu răsună
în valea înnegurată fără șoapte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori pentru domniță
Flori pentru domniță
La castelul dintre brazi, cel ce-i construit pe stâncă,
Pe sub cerul înstelat, luna-l luminează încă.
De-l privești din depărtare totul pare amorțit,
O bucată de poveste, numai bună de citit,
Dar dacă urmezi cărarea care duce la castel
Ai s-auzi, de te apropii, cum cântă un menestrel.
Și acum, ca altă dată, a venit din depărtare
S-o încânte pe domniță fiindcă azi e sărbătoare,
Mai ales că-i singurică și pentru că e ziua sa
Ce dar poate să îi facă? El, nimic, doar i-o cânta...
Până s-o trezi domnița și-o ieși iar la fereastră,
Menestrelu-și amintește cum plângea domnița noastră,
Fiindcă ani și ani la rând zmeul cel cu vocea groasă
Îi furase tinerețea și-o ținea închisă-n casă.
Și nu doar închisă-n casă, c-o-ncuiase în iatac
Și pentru a fi mai sigur, aruncase cheia-n lac!
Astfel, anii au trecut, dar privind pe o fereastră
Ea vorbea numai cu vântul și cu luna..., doamna noastră...
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nopțile reci
Îsi scutură nori acele albe
Cusute dantele cu fire subțiri
Însiră sfintele diafane salbe
Frunzele verzi rămân amintiri
Aici se ntalnesc prinți si prințese
In albul castelelor împletite
Fulgi de nea stă la mese
Coroana de gheață si ace înfrățite
Se aud cântări se scutură cerul
Îngerii albi îsi scutură aripile
Fugii ce cad îi strânge gerul
În nopțile reci se nasc idile
Cum că a fost va fi si este
Iubiri rămase mereu în ger
Iubiri rămase de acum vestite
Iubiri eterne învăluite în mister
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu aripi
(soțului meu, cu iubire)
inima mea e o deschisă carte
romantism tumultuos fără sfârșit
îngeri mi-au dat aripi din fine brocarte
să zbor încrezătoare către infinit.
zbor și noaptea prin curcubeu de stele
iubirea-i un vulcan- am să erup
iubite la țărmuri construim castele
anemone de mare îmi presari pe trup.
numai împreună gestionăm dorințe
pe același ram două păsări măiastre
tandru legănate de a zilei speranțe
trecând prin viață pe cărări albastre.
buzele setoase sorb sărutări fierbinți
numai tu iubite mă scoți din minți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea violetă
Ciorapii de sticlă sunt aici
ar fi loc și pentru câțiva păianjeni
se aduc somptuoasele tăvi de dantelă
sânii în borcanele străvezii
și în mâinile celor mai frumoase femei
meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan
vom fi la timp la această întâlnire
vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor
la această întâlnire la care ne asteaptă
umbrele noastre ca niște pantofi uzați
fluturii de sugativa care ne vor suge sângele
toate mănușile uitate toate pleoapele
pe care ne-a plăcut să le sărutăm
tot ce am găsit pentru niciodată
gurile care ne-au rămas lipite de sâni ca niște inele
plantele care ne-au crescut pe față în timpul somnului
apa limpede din pahare
spânzurații cu mâinile de cretă
[...] Citește tot
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocetul lui Ulise
Corăbiile pustii s-au întors în lagune
Ca niște fluturi devorați de iubire,
Aveau pe timonă privirile tale,
Duceau pe catarge incendii-amintire.
Limbile focului au ajuns sus,
Am ars ca într-o boală vindecată
Peste tăcere doar zăpada curate
Mai spune ce are de spus.
A venit vântul dinspre Ithaca,
Noaptea polară, iată a venit.
Lacrima ta pâlpâie în mine
Ca o coloană fără de sfârșit.
Bântuie iarna ruinele toate,
O casă pustie îmi pare că sunt
Când din castelul căzut la pământ
Grinzile miros a eternitate.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre castele și noapte, adresa este: