Citate despre castele și noapte, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la castele și noapte, dar cu o relevanță mică.
Aleargă...
Să nu mai rătăcești pe drum pribeagă,
Nu te gândi că-i singur, bolnav și trist,
Căci încă n-a fost abandonat de Crist
Și mersul vieții o să-l înțeleagă.
Să nu crezi în miracol, îți spun, insist:
Discerne totul cu mintea întreagă,
Analizează ce de el te leagă,
Alungă-ți din fire gândul pesimist!
Să speri acum în alte idealuri
Mai bune, care-ți mângâie ființa,
Aleargă și purifică-ți conștiința!
Nu ești o ființă suprapământeană,
Visezi la Feți-Frumoși din gri castele
În noaptea când pe cer e nor de stele...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In lumea mea mica
în lumea mea mică
sunt numai un fir de nisip ce ridică
castele mărunte sub gânduri viclene
o vreme-am crezut că brațele tale au pene
posibil însă să fi încurcat iarăși gările
ori trenurile... sau poate toate mările
cu scoicile lor mici și rapace
cu melcii ieșind indecent din găoace
poate că am încurcat un răstimp și irisul tău mov cu un flutur
ori cu o pasăre albă... de toate mă scutur
ți-aș fi strâns ghem cuvintele toate
ți-aș fi alintat o noapte întreagă tăcerile poate
păcatele și visele triste
din umeri mi-ar fi crescut spre tine batiste
ca nouri sub stele
s-ar fi ascuns în tine tăcerile mele
ai fi crezut că sunt o mare îngustă
în dar ți-aș fi lăsat un crin și-o lăcustă
și poate-o furnică
ascunsă cu grijă în mâna mea mică
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
La hotarele realității
pun trăirile mele pe primul plan
îmi văd de treabă cu bune cu rele
zburd printre cuvinte cu mult elan
așteptând noaptea să-mi zâmbească stele.
drumul pe Golgota e și greu și ușor
prăpăstii în jur parcă stau la pândă
de-atâtea ori eu am visat că zbor
aripi de raze să mă cuprindă.
meșteresc la iluzii cât e ziua de lungă
viața o privesc ca pe-un stand cu dantele
murmur de izvoare mereu o să m-atingă
cu vorbele iubirii din tainice castele.
soarta mea se duce dar mai am un scop
să fac inima să cânte pe al morții stetoscop.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina și orașul
peste pașii fermi, haosul
coborat în strada
pedepsită cu neoane
dărâmă castele
luminate de licurici cu sângele lor,
fetusi atrasi de stelele fierbinți
locuiesc într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina scapă de ceața
ce ne ucide ritmic memoria cu parfumul florilor,
efemeride ne asaltează cu moartea clipei,
concepte ideologice mărșăluiesc
pe biciclete vopsite democratic oferite
bicepșilor învingători, în toiul nopții
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă,
pătat
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Volatilitate
era atât de frumoasă
pășea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea
trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple
ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre
glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie de toamnă
noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe față
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viață.
știu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea știe foarte bine însingurări să-nfrunte.
pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viața mea este completă cu mândra poezie.
pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valea suspinelor
nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet
sunt precum scaieții în câmp pustiit
emoții ce s-au stins la baza unui sunet
care se vor un cântec sub cald asfințit.
soarele e singur într-un deșert arid
cu oaze de iubire rare și mititele
clepsidră răsturnată în grotescul vid
veacul care geme sub ruine de castele.
amintiri care bântuie ca fantomele noaptea
fug, se-ascund de lumina suavă stelară
în jocurile vieții e prezentă și moartea
fulgerând fericirea imaginea-i clară.
pe valea suspinelor speranțe trec puntea
spre visul ce se-armonizează cu steaua polară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tinerețe
mi-e dor de noi iubite, de cum eram
când eram tineri și plini de speranțe
când prin lumea largă senini hoinăream
și în visul nostru nu erau discrepanțe.
când noaptea ne plimbam fericiți pe sub stele
pe țărmul mării multiplicam săruturi
și îi construiam iubirii noastre castele
aștepând îndrăgostiți sublime răsărituri.
mi-e dor de noi iubite de tinerețea noastră
când afișam zilnic fericirea pe față
când imaginam zborul pe-o pasăre măiastră
și soarele iubirii ne-atingea a povață.
azi căsnicia noastră a intrat în rutină
împărțind bine și rău pe a timpului patină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimist (!?)
nu știu dacă v-am spus:
sunt un alchimist al cuvintelor
umblu noaptea sperând
să sărut stelele
cu patima unui îndrăgostit
cobor din castel noaptea
spre ora doisprezece
când vampirii mușcă din lună
și iubitele îți dau mesaje pe messenger
scriu cu cerneală albastră
pe trotuarul din fața casei
e alchimie pură
e alchimie spirituală
scriu cu pasiune
scriu cu voluptate
gablonzul din mână s-a tocit
mâncat de noaptea transformată în lup
îmi sună telefonul
mă anunță dealerul
că nu mai vinde cretă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când strigi, doar îngerii te-aud...
Te-ai risipit ca păpădia, cu aripi amputate-n vânt
Pe portativele tăcerii nevinovate din cuvânt.
Și nimeni n-a-nțeles, că-n tine, doinesc viorile de dor
Și totuși n-ai cerut nici milă și n-ai cerut nici ajutor.
Și de-ai strigat la veri pierdute, albastru cer nu ți-a răspuns-
Era prea-ntunecatră noaptea, la nici o stea nu ai ajuns.
Ți-ai construit castel din lacrimi și întrebări te-au troienit,
Să îți deszăpezească viața, nicio iubire n-a venit.
Mai înflorea câte-o speranță în florile de busuioc,
Da ursitoarele venit-au cu daruri fără de noroc.
Și câtă frumusețe zace în ochii verzi, ca de smarald,
Și câtă liniște și pace în glas de mamă-atât de cald!
Doar nopțile, surori de cruce te-au învelit în vise dulci,
Pe pat de iarbă verde, gândul, să-l odihnești și să îl culci.
Clepsidrele-și vedeau de treabă, furând secundele pe rând,
Surde și oarbe la durerea, pe-un țărm de mare, implorând.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destăinuire în noapte
Bântuit sunt părinte, e noapte-n cetate,
Mi-e suflet castel de griji și păcate,
Și plouă tristețea pe lungi promenade
Dar din sclavul popor nu mai ia nimeni parte.
E calm, totul doarme. În solitara Cetate
Oroarea prăbușe bătrâne iatace
Bântuit sunt părinte, e noapte-n cetate;
Mi-e suflet castel de griji și păcate.
Și parcul stă-n iarnă; sub crivăț tenace
Diavol dă raită și Spaima îmi tace.
Voi, Nebuni!... Suicidul ascute pumnale!
Și vrea să se-anine de crengile-nalte
..................................................................
Te roagă părinte, e noapte-n cetate!...
rondel de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fim
Să fim al ciocârliei zbor
Când mă săruți pe gât ușor
Plutind spre zarea violet
Cu tril de fluturi în balet,
Uniți de dragostea fierbinte
Rostită doar printre cuvinte,
Cu ochii mov privind spre cer,
Sorbind al dragostei mister
Dintr-o cafea cu gust de rouă
Din nori când va porni să plouă
Cu raze mari de curcubeu,
Să-ți fiu regină, să-mi fii zeu,
O armonie dintr-un cânt,
Să le fiu ochilor descânt,
Buzelor să le fiu aleasă,
Prin galaxii să-ți fiu mireasă
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina Ostrogoților
Jalnic vâjâie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.
În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară,
Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară.
Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei -
Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai de jos femei!
E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă;
Lacramile-n ochii palizi îi sunt singura podoabă.
În tăcerea din odaie-i intră cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce tristă, blândă: - "Tu-mi esti rege și bărbat.
M-ai privit întotdeauna ca pe-o piedică din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gândurilor tale?
M-ai închis aici în lanțuri; am răbdat în chip păgân,
Și mi-am zis: El are dreptul! Mi-e bărbat și mi-e stăpân.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noapte
când realitatea se retrage
și când răsar stelele
vin din toate ungherele
visele
sufletul se zbănțuie
fără opreliști
în jocuri copilărești
poți fi vânt care stârnește valuri
apoi le călărești
și le domolești
poți vorbi cu algele
învățând de la ele
dansurile verzi
poți elibera multicolorele zmeie
tăindu-le sforile
poți zbura cu păsările
fără să-ți pese că nu ai aripi
poți dărâma cu o suflare
castelele de nisip
și le poți reclădi mai frumoase
[...] Citește tot
poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteodată și cei îngropați de vii
ne mai spun câte-o poveste
cu degete subțiri
mai bat în fereastra timpului
zguduie din temelii adevărul
și taie cu sabia văzduhul mohorât
câteodată ne pun în față toate dezastrele lumii
ca pe niște biblii
și noi le adoptăm
le primim binecuvântarea
cei îngropați de vii ne conduc orbește
prin castele de gheață
ne tulbură sângele
cu povești de la marginea universului
câteodată se ridică în vârful degetelor
ca semn de revoltă și ne dau să bem
din amarul nopților fiecare picătură
tot răul se dilată
carnea devine moale
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făt-Frumos din tei
"Blanca, află că din leagăn
Domnul este al tău mire,
Căci născută ești, copilă,
Din nevrednică iubire,
Mâni în schit la sfânta Ana
Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieții tale,
Mântuirea feței mele."
"Nu voi, tată, să usuce
Al meu suflet tânăr, vesel:
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii alții lese-l.
Nu voi părul să mi-l taie,
Ce-mi ajunge la călcâie,
Să orbesc cetind pe carte
În fum vânăt de tămâie."
"Știu mai bine ce-ți priește,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1 februarie 1875)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Ecò
Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc
Pe-a cerului arcuri mărețe.
În umede lanuri de-albastru ceresc,
Merg norii cu hainele crețe
Și stâncile rar
Ca stâlpii răsar,
Negriți și-ndoiți de furtună
În lună.
Diamant e în aer, în codri miros
Și umbră adânc viorie;
Și luna-i a cerului scut argintos
Și stele păzesc în tărie
Și văile sunt
În aburi de-argint
Pierdute-ntr-al doinelor șuier
Din fluier.
Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
Din ceața pustie și rece,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?!
Cum se lasă-ntunecarea peste suflete și-n viață?!
Cum apar râuri de lacrimi și de riduri peste față?!
Cum cuprinși de întristare, de atâta-amărăciune
Ne sunt gândurile noapte și ni-i inima tăciune!
Cum în valuri mișcătoare, totul piere ca o umbră,
Cum trec anii, ani de-a rândul... și destinul se surupă
Precum un castel de spumă risipindu-se în ape
Se retrage în nisipuri și dispare-n rugi de noapte...
Vezi, în lampioane sacre pier frânturi din viața noastră,
Iar noi suntem lotci tăcute, prin furtuni, pe marea-albastră,
Cum prinși între sentimente, clătinați și-n remușcare,
Așteptăm un semn - iubirea, între valuri călătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lorelei
pieptănai dimineața curată în oglinda
unei ape
cu un pieptene de aur,
soarele se despletea în părul tău
până la glezne,
Lorelei,
cântai sfâșietor despre dragoste
neîmplinită
iar în amurg, adunai în clepsidra palmelor
roua sângerie a vremurilor,
și cuvintele otrăvite ale oamenilor
iar muritorii ascultau înmărmuriți
cântecul sublim al sfârșitului,
cântecul enigmatic și sacru al iubirii
întrupat într-o legendă,
pe la toate ferestrele
castelului,
primprejurul unei insule,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?!
Cum se lasă-ntunecarea peste suflete și-n viață?!
Cum apar râuri de lacrimi și de riduri peste față?!
Cum cuprinși de întristare, de atâta-amărăciune
Ne sunt gândurile noapte și ni-i inima tăciune!
Cum în valuri mișcătoare, totul piere ca o umbră,
Cum trec anii, ani de-a rândul... și destinul se surupă
Precum un castel de spumă risipindu-se în ape
Se retrage în nisipuri și dispare-n rugi de noapte...
Vezi, în lampioane sacre pier frânturi din viața noastră,
Iar noi suntem lotci tăcute, prin furtuni, pe marea-
albastră,
Cum prinși între sentimente, clătinați și-n remușcare,
Așteptăm un semn - iubirea, între valuri călătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre castele și noapte, adresa este: