celebritate şi dorinţe

Deasupra Sinaiului

Deasupra Sinaiului – norii
Deasupra norilor – El,
N-am fost acolo, înseamnă
Că Dumnezeu e în noi.
În casa vecinului, moartea
A pus un bilet de tramvai,
Aşa se pare, vecina
Crede ca mortul e-n rai.

* * *

Cred în viaţa de apoi,
Ca-n această viaţă,
După moarte am şi eu
Drept la alta faţă.
În memorie păstrez
Mii şi mii de chipuri
Sunt un biet calculator
Plin de videoclipuri.
Te-am iubit şi m-ai uitat,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daodejing (fragment)

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

[...] Citeşte tot

poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există cupluri de artişti care au avut relaţii dificile, dezastruoase, dureroase, unii spun chiar toxice, dar care au pus în lumină ambii parteneri. Mă refer la Frida Kahlo şi Diego Riviera, la Auguste Rodin şi Camille Claudel, de pildă. Ambii parteneri, având aceeaşi pasiune, au avut o relaţie complicată, conflictuală, ca şi Zelda cu Scott. Femeile au luptat pentru autonomie psihologică şi n-au dorit să fie accesorii ale celebrităţii soţului lor.

citat din Aurora Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discutia dintre suflet si minte

Ziua cu cer cenuşiu prima zi în care public ce scriu.
Discuţia dintre minte şi suflet.
"Plângeau copacii, plângea şi cerul pentru a mia oară. Cu nasul rece pierde caldura-n buzunare, cu ochii mici, cu glasul stins aprinde o ţigară.. "
-Azi ce zi e?
-Ziua celor patruşpatru de cafele!
-Ce oră e?
-Unşpeşiunşpe, ora în care se pun dorinţele!
-Serios?
-Da, pune-ţi una şi vei afla!
-Poveşti de adormit copii, câte dorinţe mi-am pus nici nu ştii, şi câte vise am irosit.. câştigând fix nimic!
-Păi băi fraiere!, tu îţi pui dorinţe despre dragoste? Din câte poţi să ceri, tu, tot la dragoste speri? Nu exista! Ia-ţi gândul, a fost cândva, a topit-o ploaia, a suflat-o vântul, a îngropat-o pământul!
-Dar...
-Ce "dar", eşti nebun? De cate ori să-ţi spun până ai să înţelegi, doreşte-ţi altceva, ai grijă ce alegi!
-Ce să aleg? Pot avea orice şi fără să-mi pun neapărat dorinţă, iar bogăţie încă nu îmi doresc, faimă şi poziţie socială, o să le strâng pe toate lângă fata ce am s-o iubesc...
-Haha o s-o iubeşti tu, dar ea o să te ruineze, tu eşti prost? Când ai iubit ultima dată, ai uitat ce ai păţit? S-a şters cu tine pe picioare şi apoi te-a aruncat ca pe un bandaj folosit!
-A fost vina mea, poate am primit ce am oferit şi eu altor fete cândva, dezamăgire şi tristeţe, bătaie de joc, jocuri cu dragostea, dar acum ştiu că suntem chit.. Le-am făcut să sufere... La rândul meu am suferit.
-Nu ne înţelegem, eşti dobitoc. Visează încontinuu că singur te amăgeşti, nu mai există dragoste, bunătate, iubire, au rămas doar poveşti!
-Poate că aşa o fi, dar nu pot să nu visez, să nu sper.. când văd atâţia oameni ce se iubesc sincer...
-Wuof... eu mai comand o cafea, tu mai aprinde o ţigară.. Şi grijă ce faci că vorbim din nou diseară!

poezie de MarioBlack (9 martie 2016)
Adăugat de MarioBlack91
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu putere şi frică

din celebra manta se zăresc fructele
se vând la kilogram,
le prefer pe cele din crâng
sunt mai neumblate şi respiră
în primăvara iesită din umbra iernii
vreau să înţeleg culoarea prematură
care în trap scapă privirii
alternând în stânga şi dreapta variante ale
dorinţei de a dormi,
în faţa gardului ce separă blândeţea
de cioturile pădurii arse,
de crengi îmbătrânite,
refuzul de a crede în păsări,
în ramuri, în vise
dă dreptate timpului să se revolte.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm comun

Ne dorim avere, dar avem durere
Ne dorim renume, dar avem suspine
Ne mângâiem pe creştet, atingând privirea
Şi nu ne întindem mâna către cer visând
Suntem mai mult în zbor decât în crâng
Gângurind în lumina lumânării
Tu eşti prins de un ghimpe
Eu de un vis prea vechi
Ne unduim în rime
Ne pierdem în crescendo ritm comun
Am să te chem la noapte, când mugurii se-nchid
Şi tu vei striga cu foc lumina din cuvinte
Ancorându-te în minte... pentru a te ascunde de noi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieţii de a ne învăţa că defapt putem să fim foarte fericiţi fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poţi să îţi doreşti foarte tare ceva luni şi ani de zile şi niciodată să nu ajungi la destinaţie? Mai mult, parcă obiectul dorinţelor tale te evită cu orice preţ. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi şi dobândeşti o stare de linişte interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Şi când ridici privirea din pământ, în faţa ta este exact premiul după care ai alergat în toţi anii ăştia, parcă spunându-ţi: "Am fost tot timpul aici, la doar un braţ distanţă, aşteptând să pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viaţa ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înşine. Eu am fost acelaşi lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poţi înţelege, m-am transformat în orice îţi doreai tu cel mai mult. Bicicleta, maşina, un stil de viaţă, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputaţie, carieră. Acum, ştiu că fără mine sau cu mine în interior tu eşti sincer cu tine însuţi, că te-ai descoperit pe tine şi comoara ta interioară şi iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale."

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul unei călătorii spre Viena, Ministrul de Externe rus a aflat că în acelaşi tren călătorea şi P. P. Carp. El şi-a manifestat dorinţa să i se facă cunoştinţă cu Petre P. Carp, iar când l-a văzut, l-a întâmpinat exclamând:,, În fine, pot să cunosc şi eu pe faimosul filogerman Petre P. Carp". Iar acesta i-a răspuns în acel moment:,, Eu nu sunt filogerman, eu sunt rusofob!"

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ipate Emil-Dănut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieţii de a ne învăţa că defapt putem să fim foarte fericiţi fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poţi să îţi doreşti foarte tare ceva luni şi ani de zile şi niciodată să nu ajungi la destinaţie? Mai mult, parcă obiectul dorinţelor tale te evită cu orice preţ. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi şi dobândeşti o stare de linişte interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Şi când ridici privirea din pământ, în faţa ta este exact premiul după care ai alergat în toţi anii ăştia, parcă spunându-ţi: "Am fost tot timpul aici, la doar un braţ distanţă, aşteptând să pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viaţa ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înşine. Eu am fost acelaşi lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poţi înţelege, m-am transformat în orice îţi doreai tu cel mai mult. Bicicleta, maşina, un stil de viaţă, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputaţie, carieră. Acum, ştiu că fără mine sau cu mine în interior tu eşti sincer cu tine însuţi, că te-ai descoperit pe tine şi comoara ta interioară şi iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale." Astfel ne vorbeşte viaţa, dacă facem linişte pentru a o asculta.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce îmi doresc este să plantez sămânţa posibilităţii de a face teatru în mii de feluri. Teatrul nu este genul care îmi place mie şi pe care-l fac eu, ci este deschis şi vast precum viaţa! A merge pe Broadway sau a face un film nu este o crimă, nu sunt purist! Dimpotrivă, îmi face o mare bucurie să văd că studenţi de-ai mei ajung celebri şi că fac altceva decât mă aşteptam şi mă surprind şi pe mine. Bucuria pe care o am este că au început cu mine. Şi că pe acea sămânţă le-am sădit-o eu, am şi eu mica mea vanitate.

Andrei Şerban în interviu (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena

Elena? Un nume ce vine din veacuri,
Îl au unele fete de la noi şi din lume,
Ea poartă şi-o cruce ce-i plină de leacuri,
Uşoară sau grea, ce-i face renume.

De-i cea din istorii sau cea din poveste,
De-i fată sau mamă, Elena-i un har,
E floare din seră sau cea de pe creste
Ce-şi varsă parfumul, Elena-i un dar!

Când ea este mamă, izvor de viaţă,
Îşi creste copii cu aripi de vânt,
Cu zâmbet pe buze, mereu îi învaţă
Să fie cristalul, o floare, un cânt.

Când ea e soţie puteri îţi pulsează
Alături de tine, oriunde, oricând.
Simbol al iubirii, Elena visează
Să-ajungă la stele, spre ceruri zburând.
.......................

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul pentru tine

Ce am în suflet îţi dăruiesc
Sentimente mari, iubire,
Succese-n viaţă-ţi doresc
Bucurii şi fericire.

De-aş putea şi universul
Cu tine să-l împart în două
Dar nu. Căci nu ştiu mersul,
Mi-e frică. Dar cu stele n-o să plouă.

Sisteme solare, galaxii întregi
Ţi-aş dărui de aş putea,
Ţi-aş cere o clipă să mă înţelegi
Dar ştiu precis că nu vei vrea.

Tot aurul din lume, briliante,
Împreună cu celebrul Koh-I-Noor
Toate gândirile-nalte,
Din trecut, prezent şi viitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nevoie de formă

Într-o noapte pe când mergi pe stradă,
dinspre magazinul tău şi casa ta
către cimitir,

mă vei auzi strigându-te din interiorul
gropii deschise şi vei realiza
că noi am fost mereu împreună.

Eu sunt esenţa clară a conştiinţei
din fiinţa ta, aceeaşi în extaz,
ca şi în oboseala pricinuită de ura pentru propriul sine.

În acea noapte când, eliberat de frica şerpilor
şi de întreaga tracasare pricinuită de furnicile sâcâitoare, vei auzi
vocea mea familiară, priveşte candela deja aprinsă,

miroase parfumul, surpriza cinei pregătită
de iubită în lăuntrul tuturor celorlalte iubite.

Acest tumult al inimii este semnalul meu

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugurii răsăritului

Pentru ziua gândurilor mele
am păstrat şi soarele şi luna
lângă un buchet de albăstrele
pe care eu le privesc într-una.

Norii nu pot muri într-o noapte
când minciunile cresc în ecouri,
printre uragane resemnate
lângă legende puse-n tablouri.

Stelele nu împrăştie umbră,
dar dacă noi respectăm prezentul
vom aduce secunda celebră
să pună pe-o statuie momentul.

Toţi suntem nişte simpli trecători,
pe cărări fără umbre de statui,
cu scenele pline de mulţi actori,
unde doar o floare ai vrea să pui.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu (februarie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne

Dacă eşti om cu renume
Poţi vorbi frumos pesemne,
Dar să ştii că-n astă lume
E nevoie şi de semne.

Când vrei să opreşti taxiul
Nu stai ţeapăn ca un lemn
Ci din cap îţi scoţi chipiul
Şi îi faci cu el un semn.

Vorba nu e necesară
În momentele solemne,
Dirijorul spre fanfară
Face numai nişte semne.

Pe şoseaua de centură
Dac-o doamnă îţi zâmbeşte
Şi-ţi doreşti o aventură
Îi faci semne ştrengăreşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (11 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sardanapalism

Din tainic nepătruns
Aleg mijlocul ascuns,
El lacom se dăruise
Epavei mute, ninse.

Prin verbalism vertiginos
Relicve clipocesc lenos,
Acea din urmă să le fie
Răsunătoarea tragedie.

Acea mistică dorinţă
Cea căzută în nefiinţă,
O învinse solitarul
Triumful e amarul.

Din vanalitatea aurită,
Se-ntoarse tot mai răvăşită
Cei toţi ca mine devastaţi,
Cea pură între viciaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de vară

Coborâi astăzi pe vale, gândul dincotro m-ar bate,
găsii dorinţele tale pân' la râu împrăştiate.
Pas cu pas le luai urma şi văzui că nu se poate
să păzesc eu singur turma vorbelor nemăsurate.
M-aşezai uşor pe iarbă cum făcurăm toată vara
când iubirea sta să fiarbă şi ne-astâmpăram povara.
Ce mai trai şi ce mai viaţă petrecurăm doar în tihnă
când ne-nvăluiau în ceaţă zori din zi de neodihnă!
Când te ţineam strâns în braţe nu te dezlipeai de mine,
îţi sorbeam vorbele hoaţe spuse cum nu se cuvine.
Erai galeşă-n tocmeală, priviri tandre, desluşite,
şi-mi spuneai cu plictiseală cuvinte înăbuşite.
Mă minţeai cu nonşalanţă şi ziceai că nu vezi rostul
să-ţi pun dragostea-n balanţă, iară eu făceam pe prostul,
ştiind că ai spus în lume că mă ţii doar ca pe schivnic,
şi mă prefăceam, anume, să-ţi pot rămâne ibovnic.
Tot te lăudai cu mine că fac dragoste zăludă,
minţeai că mă iei la tine şi spui lumii că-ţi sunt rudă.
Asta a fost toată vara, aş vrea să mă mai distrez,
de cu zori şi până seara doar pe tine te visez.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubesc pe sharon stone

şi-mi doresc s-o strâng în braţe
până se dezgheaţă de tot
să poată intra în vene
cu buzele ei roşu carmin
să mă sărute cu pasiune hollywoodiană
palmele lăcrimează dulce
când o văd nu m-aş mai duce
din braţele tale ies fierbinte

o iubesc pe sharon stone
ne cufundăm în lacrima albastră
în frigul frumos şi gol
topiţi în cuburile de gheaţă
păstrez atingerea ei lângă
celelalte tandreţi aşezate
într-un clasor cu timbre
după picturi celebre de picasso

uneori are un surâs de peşte spadă
luat dintr-un rol de femeie topită

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistere

Sus, în 'naltul cerului,
Deasupra Pământului,
Sus, pe bolta cea senină,
Ce de oameni nu-i străină,
Stau de veghe nopţi în şir
Neobositele făclii,
Înşirate pe un fir,
Firul de mătase al nopţii.
Şi cu astfel de mărgele
Perdeaua nopţii e ţesută;
Ele-s minunatele stele,
Ce stăpânesc zarea tăcută.
Pe Pământ totu-i pustiu
Şi cuprins de nemişcare,
Privind sus, pare mai viu
Cerul cel plin de mistere.
Doar Pământu-i adormit
Şi-n tăcerea lui absurdă,
Uită de faimosul infinit
Şi pare a fi o planetă surdă;

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dar de ziua mea

De ziua mea, eu mi-aş dori în dar,
Doar un sărut... şi-un vin de Mulfatlar.
Şi aş mai vrea un praz cu rădăcină,
Luat de la vreo băbuţă din grădină.

Să-mi împliniţi un vis frumos, pe care
Îl am de fiecare sărbătoare...
Mă simt legată ca de-o amuletă –
Vreau mijloc de transport, o bicicletă.

Şi-apoi cum nu am bani în buzunar,
Vreau bonuri pentru-un mic dejun, lunar.
Prânzul să-l am asigurat măcar.
Apoi cred că mi-aş mai dori în dar,

Bani, flori, parfumuri, un bărbat, renume...
Dar toate astea, oare, cine-anume
Să mi le dea, căci sunt sub lacăt puse?!
Privesc în gol, cu un surâs pe buze.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!