celebritate şi dorinţe

Ţi-ai dori...

Ţi-ai dori, de ai putea, să-mi dai muzele în dar,
Prefăcute-n cereşti vorbe, pentru-a scrie cu-al tău har,
Pe un soclu să mă-nalţi, stihuri să îmi dăruieşti,
Slăvindu-mă cu ardoare, să-nţeleg cât mă iubeşti.

Către sfere preaînalte, vrei să îmi deschizi o poartă,
Alinându-mă sublim cu a serafica ta artă,
Ridicându-mă, cu patos, chiar de aştri mai presus,
Să fiu veşnic răsărit, nicicând să nu fiu apus...

Oare, când vei înţelege că nu pot, prin galaxii,
Să-i fiu Soarelui aleasă, nici regină-n poezii,
Că sunt numai o cometă visătoare, pe-al tău Cer,
Că eşti Zeu al Poeziei, nu un,, murmur efemer"?

N-am coroană de safire, faima vreau să-ţi aparţină!
Admirat la infinit, pentru slova-ţi cea divină,
Împărat peste cuvinte, monarh veşnic printre stele,
Să rămâi de-a pururi sclav: mie şi Iubirii mele!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi auzit, voi, glasul?

Aţi auzit, voi, glasul
Chemărilor duioase?
De ce grăbiţi voi pasul
Spre stări mai dureroase?

Aţi auzit cuvinte
Ce vin din alte sfere?
(O, nu de prin morminte
Doar colb pot să ofere.)

Aţi auzit expresii
Ce modelează fiinţa
Şi pot crea impresii
Ce-mpodobesc dorinţa?

Aţi ascultat vreodată
Mesajele din Slavă?
Viaţa nepredată
E încă în epavă.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Nis!
Nistor: Salut, Adela.
Adela: Răule! N-ai mai trecut de mult pe la noi.
Nistor: Îmi pare rău, n-am putut, am fost mult prea ocupat.
Adela: Te-am văzut de vreo câteva ori la televizor, în direct sau nu, pe diverse posturi şi credeam că de când ai devenit atât de celebru, de cunoscut, nu-i mai bagi în seamă pe oamenii simpli, ca noi.
Nistor: Poftim? Nu! Cum se poate să-ţi fi trecut aşa ceva prin căpşorul ăsta drăgălaş? Uite, ca dovadă, acum mă aflu aici; am venit imediat ce mi-am făcut puţin timp liber şi am scăpat de cei doi body-guarzi care se ţineau scai de mine, non stop. Am venit special pentru tine, iar zilele astea două ţi le dedic; sunt la dispoziţia ta, în totalitate.
Adela: Foarte bine. Hai, intră!
Nistor: Nu; să mergem pe undeva; oriunde doreşti!
Adela: Mai întâi trebuie să-i cerem voie tatălui meu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merrill: Ştii care e diferenţa dintre gelozie şi invidie, Christian?... Gelozie e atunci când realizezi că cineva are ceva ce îţi doreşti, şi dacă munceşti foarte mult, poţi obţine acel lucru. Invidie este atunci când realizezi că cineva are un lucru pe care nu-l vei obţine niciodată, indiferent de cât te străduieşti. Noi doi, de exemplu, am absolvit aceeaşi şcoală, am creat afaceri de succes, am găsit faimă, păsărici... dar nu ştiu cum, tu ai fost mereu în faţa mea... şi acum... când mă uit la tine, înţeleg în sfârşit de ce. Nenorocita aia de moacă frumoasă a ta e cauza! Aşa că m-am gândit că dacă nu pot să-ţi iau viaţa... îţi voi lua faţa.

replică din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Nicoleta-Cătălina Ghiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca

era un oraş-bibliotecă nedeschis publicului
amator de carte. conţinea lucrări aduse
de cele douăsprezece corăbii care au dus
biblioteca pe o insulă neştiută de nimeni.
au străbătut mediterana printre coloanele
lui hercule şi au ieşit, în drum spre atlantic,
prin strâmtoarea gibraltar. corăbiile cu cărţi
au refăcut aproape jumătate de drum făcut
de un navigator celebrul. au recuperat cărţile
din bibliotecile din alexandria şi cea din pergam.

era asemănător cu oraşul-bibliotecă comandat
de ducele sforza. în sfârşit s-a construit
oraşul-bibliotecă dorit de ducele de milano.

cărţile vechi erau scrise şi transcrise, de călugări
analfabeţi. copiau semnele fără să le înţeleagă.
nu puteau împărtăşi conţinutul textelor celorlalţi.
aceste cărţi erau în cel mult zece exemplare
în toată lumea. biblioteca-oraş avea cel puţin

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentând vinul

Priveşte cum apele Fluviului Galben coboară din cer,
Intrând în ocean pentru a nu mai reveni niciodată.
Priveşte ecluzele strălucind ca nişte oglinzi acolo sus, în munţi,
Mătase neagră azi dimineaţă, acum se alintă-n argint.
... O, lasă-l pe omul de spirit să se aventureze unde doreşte,
Tu nu închina cu el niciodată o cupa goală în faţa lunii!
De vreme ce pronia cerească ţi-a hărăzit talent, foloseşte-l!
Aruncă în aer o mie de monede de argint, toate se întorc pe pământ!
Frige un batal, taie un viţel, aţâţă-mi apetitul –
Şi pregăteşte-mi, din trei sute de butoaie, o sorbitură lungă!
... Pentru bătrânul maestru, Tsen,
Şi pentru tânărul învăţat, Tan-chiu,
Aduceţi vinul!
Nu lăsaţi niciodată cupele să lenevească!
Vă rog, daţi-mi voie să vă cânt un cântec!
Urechile sunt datoare să asculte!

Ce sunt clopotele şi tobele, tacâmurile scumpe şi comorile?
Lăsaţi-mă să fiu veşnic beat şi niciodată rob raţiunii!
Oamenii solemni de odinioară şi înţelepţii sunt uitaţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncătorii de visuri

Trăim într-o lume de minuni banale
în care răul devine credinţa cea mai de preţ
şi te întrebi de ce strig?

Trezeşte-te, copile,
îţi dăruiesc un nou suflet făurit de inima mea,
încă nestinsă de alizeele dorului!

Te-aştept la statuia ce-şi plânge speranţa
în fântâna dorinţelor,
numai acolo
oamenii sunt fără măşti,
o mie de ochi nemişcaţi
în o mie şi una de nopţi.

Mă rog să plouă peste dunele planetei albastre,
să încolţească seminţele noastre
însetate de iubire.

În depărtare aud cântecul fantomatic

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nevoie ca, la un moment dat, părintele şi profesorul care vor să inspire şi să educe cu adevărat să fie ei înşişi educaţi şi să poată arăta roadele muncii lor. Iar rezultatul suprem al educaţiei este starea interioară a fiinţei umane. Un om educat nu trebuie să fie milionar, să aibă căsnicia perfectă, sănătate de olimpic, o carieră presărată cu succes şi faimă. Mult mai importantă este starea lui interioară. Dacă e frustrat, furios, nervos, neîmplinit, nefericit, va transmite foarte puternic mesajul: "Tot ceea ce ştiu s-a manifestat în cum mă simt acum în viaţa mea". Omul calm, relaxat, care râde, optimist, pasionat, împlinit sufleteşte este fundaţia pe care se construieşte un părinte sau un educator pentru că mesajul transmis este: "Cu ceea ce ştiu am ajuns să mă simt astfel". Şi indiferent că suntem copii sau adulţi, rezultatul final al căutării şi al educaţiei este cum ne simţim în interior, descoperirea comorii noastre interioare şi relaxarea în ştiinţa faptului că suntem deja tot ce ne-am dorit vreodată.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XVII

Socoţi, creştine, de te-a prins pe golul
din Alpi vrodat-o negură, prin care
de-abia zăreai ca prin pelcea sobolul,

şi cum, când deasa şi-umeda-ncărcare
începe-a se rări şi vezi pe sus,
prin ele abia, bolnav un glob de soare,

şi-atunci vei fi cu-nchipuirea ta
pe-aproape-adus să vezi şi tu ca mine
ăst soare-aici pe-un timp când se culca.

Şi-aşa deci, potrivindu-mi paşii bine
cu-ai lui Virgil, ieşii din nor afară
în ziua moartă jos, pe sub coline.

O, fantazie, care-ades separă
pe om de lume,-ncât el n-are ştire
chiar mii de tube-n jur de-ar fi-n fanfară,

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere de dragoste

Depărtări... Promisiune fastuoasă şi banală.
În speranţa de renume te-au gonit în altă ţară.
Ceţuri stranii - vrăji şi vise ţi-au înlănţuit privirea...
Nu ai mai crezut în mine! Ţi-ai pierdut de-acum iubirea.

Altor umbre dedicată, pleaoapa-nchisă ai lăsat
Şi iubirii noastre pure numai eu m-am dedicat.
Te întreb de ştii cum doare toată viaţa asta care
Ai pierdut-o fiind orbită de o mână de parale.

Eu eram supus tăcerii şi te aşteptam acasă.
Credeam încă în iubire... Mai credeam în viaţa noastră.
Mi-ai lăsat în piept o rană, tu, o inimă de stâncă...
Ştii cât lacrima mă doare?! Cât mi-i rana de adâncă?!

Oh, rămâi! Rămâi cu bine! Cum să te mai pot iubi
Când în aşternuturi fine altui trup vei oferi
Dragostea firesc de simplă şi neînţeles de pură...
Cum să-ţi dau sărut de roză, cum, iubita mea nebună?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de ştiri

A bătut toaca, după clopot, ca vorbele de lemn pe lemn şi pe şina de fier,
s-aducă la lumină-n cald de pumn de lumânări uitarea unei vieţi neînsemnate
într-o nemaisperată ocazie de reci-aprinse "aprecieri" de un folcloric cazier,
scurt, netăgăduit, tăios de-o frază, poate nici de atât... o rece, ultimă posteritate.

(durează, comprimat cu toatele-s cutume, cam o oră, scrisă-n "eu"-n împietrire
de publicitate, poate-o ştire.)

În sală se discută într-un limbaj neînţeles de către mai mulţi importanţi călugări
sau popi sau alţi atei, puşi toţi pe căprării în parpalace negre lungi cu alb blazon,
într-o totală discordanţă despre-un cineva neinteresant, aflat într-un război cu bulgări
aruncaţi în el de-o parte şi de alta, buimăcit, mut; chiar de în faţă are-un microfon.

(şi fiind obiectul, nici măcar un subiect, din încropiri de mii de file ce legând în nesimţire,
i se decide într-o oră un verdict... de ştire)

Cu ciucuri ce căzând de pe jobenuri cu fund pătrat de pompoşi cu elevat discurs
într-o audienţă-n redingote, smokinguri sau frac -acoperind sânge prelins pe mâini-
aşteaptă ca pe o spălare laurii îngreunaţi de mult celebrele coroane, mânjitul urs
cu miere-n gesturi, după ce-a arat cu tancuri casele cu semeni ca să facă pâini.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduchindu-se

Carate de slove par să adune
Măstile poeziilor de dune
Camuflate să muste versul
Să-şi preamărească mirajul

Ca o cutie de carton goală
Prezentata în mare fală
Cu dezmături-n curva gală
Scofâlcind slove cu haleală

De lauri şi autoadulare
Intre ei cu mare trâmbiţă
Tentaculară caracatiţă
Ce-şi capătă fad culoare

De la lăstare de corali
Ce scriu în perlele dorite
De aceste măsti-mpuţite
Să sature părând ideali

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu spus e iubire

pentru cea mai frumoasă femeie am zis nu voi mânca azi acasă
nu-mi voi face ochii nici părul nu va mai fi fratele meu
nimeni nu mă va putea convinge nu-mi pasă
că toate lucrurile se-ntâmplă la fel mai puţin eu

nu mă voi deda la dulce până când dragostea nu va intra în Ierusalim
da pe fiul unei măgăriţe care ştie vorbi omeneşte
din spatele meu diavolul pus la patru ace şi slim
mi-a zis nu-i păcat cât dorinţa pentru bine şi rău înmulţeşte

apoi a început să cânte îl auzeam jos în stradă
poveşti despre dumnezeii vechi şi cei noi
inima mea nu înceta în orice casă pom ori copil să te vadă
mintea mea nu înceta să compună poemul lumii de doi

ca un dans nemaivăzut şi pe care nu oricine poate să-l preţuiască
ah ce păr ai iubito şi ce zâmbet dimineaţa mereu la cafea
moartea bâjbâia printre perne până viaţa iar să o dumirească
pentru toate există cuvinte dar nu şi pentru dragostea mea

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihaida - Fragment epic - Cântul I

Cânt armele române şi căpitanul mare
Ce-mpinseră păgânii şi liberară ţara,
Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,
Peste Carpaţi trecură de glorie încinse
Şi toţi românii-ntr-una uniră subt un sceptru,
O acvilă, o lege, cum are ca să fie.
În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,
În van conspiră iadul să-i ţie-n întunerec
Ş-asupra lor trimite fatala dezbinare
Şi uneltiri străine ş-împerecheri civile,
Căci Domnul îi protege ş-îi ţine peste secoli
Şi i-a ales să-şi facă din ei tărie mare.

O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume,
Ce soarele dreptăţii te-ncinde şi te-nspiră!
Mută să fie buza profană ce te cheamă
Să amăgească omul şi cerul să insulte.
Severă deitate, a crimelor pedeapsă,
Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni,
Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de copil

Sunt o fetiţă veselă, frumoasă
Ai mei părinţi sunt medici renumiţi
Într-un spital, însă, când vin acasă,
Mă iau în braţe foarte fericiţi.
Deşi sunt obosiţi, că nu-i o joacă
Să vezi ce boală are fiecare,
Îs fermă-n ce vă spun şi o să-mi placă
Să fiu tot doctor, când voi fi mai mare.

De ce-am decis să fiu tot doctoriţă?
‒ dorinţa asta-n timp se înfiripă! ‒
Am printre jucării o veveriţă,
Pe care-am vindecat-o de o gripă.
Părinţii mei îmi povestesc mai multe,
- eu sunt din ce în ce mai curioasă! -
Că trebuie să scrie, să consulte...
Iar boala-i, uneori, contagioasă.

La început nu am ştiut ce-nseamnă,
Însă de-o vreme vin mai rar acasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au ctitorit strămoşii-o ţară sfântă

În prag de iarnă, foi de calendar,
Ne-aduc aminte că a fost odată,
Din două ţări, doar una-nfiripată,
Ce-ncet ajunse-n ceas de centenar.

Cu multă caznă, nesecat elan,
Au ctitorit strămoşii-o ţară sfântă,
Cu mândru port şi inima ne-nfrântă,
Cu vorba dulce, plină de alean.

Sub cer s-a întregit un nou pământ.
Din mii de piepturi s-au trezit urale.
În faţă-având un ţel şi-o nouă cale,
Şi lacrimi s-au oprit şi jalnic cânt.

Cu un trecut ce ne părea rival,
Scrutând, am cutezat spre viitorul,
Întâii dimineţi sub tricolorul,
Ce ne va fi insemn şi ideal.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispititoare

Frumuseţea, nu-i neapărat criteriu...
Cu siguranţa însă eleganţa-i este
Cum e regina sau împărăteasa la imperiu...
Celebrele eroine, de roman, sau de poveste.

Inteligenţa îi este sigur necesară
La fel şi bunul simţ, îi e primordial.
Expunerea în dorinţe îi e clară...
Cititul, isteţimea-i sunt... memorial.

Are mişcări feline şi unduietoare...
Mâna o duce în gest de indiancă.
În urmă lasă un fin parfum de floare
Şi are piele de măslin, de italiancă.

Sânii-i întrezăreşti mai mult cu gândul...
Îţi dau înfrigurarea poftei fără saţ.
Mijlocu-i mic, de zici că-l strângi cu pumnul...
Visezi să-l prinzi, să-l simţi, în zbaterea de laţ..

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem despre mine şi despre tine

Noi doi,
Nod de dorinţe strânse-într-un loc:
Această iubire – ca un foc –
În care noi coacem un bulgăre de lut
Care te întruchipează pe tine
Şi care mă întruchipează pe mine.

Pentru ca apoi noi
Să luăm cele două figurine
Şi să le spargem în mii de bucăţele
Din care, înmuiate-n apă,
Să ne întruchipăm iarăşi,
Pe mine pe tine.
Eu sunt în lutul tău,
Tu eşti în lutul meu.
În viaţă am împărţit o singură pătură,
În moarte vom împărţi rugul aceluiaşi sicriu.

NB. Guan Daoseng este creditată drept cea mai bună pictoriţă din China, picturile ei având ca motiv bambuşii fiind celebre, picturi în cadrul cărora insera versuri – în acea vreme, în China, poezia, pictura şi caligrafia erau cumva inseparabile.

[...] Citeşte tot

poezie de Guan Daosheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comemorare Sfântului Ştefan cel Mare

COMEMORARE SfÂNTULUI ŞTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la intrarea în eternitate)

Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
să scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă şi în orice faptă.

La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie şi sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ştefan-Vodă-cel-Mare.

El nu purta renume din statură,
ci din fermitate şi-nţelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.

Pe pământ trimis de Divinitate,
să cârmuiască neamul moldovenesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti / Editura Paideia - 2008
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi demon

Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare. ­
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă; mare;
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,

În biserica pustie, lângă arcul în părete,
Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;
Pe-a altarului icoană în de raze roşii frângeri,
Palidă şi mohorâtă Maica Domnului se vede.

O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură:
Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind
Şi cununi de flori uscate fâşâiesc amirosind
Ş-a copilei rugăciune tainic şopotit murmură.

Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,
Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El vegheazâ,
Coatele pe braţul crucii le distinde şi le-aşază,
Ochii cufundaţi în cape-i, fruntea tristă şi-ncreţită.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!