chitară

Tablou de iarnă

Pribegi, veniţi din altă ţară,
Doi muzicanţi bătrâni, cu plete
Cerşetoreau, cântând pe stradă
Din clarinete.

O fată îmbrăcată-n zdrenţe
Îi însoţea dintr-o chitară,
Atât de galbenă şi slabă,
Părea de ceară...

Şi câinii îi lătrau... şi vântul...
Le răspundea cu lungi ecouri;
Un cârd de corbi ţipa iernatic
Pierduţi prin nouri...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilie Stepan&Horea Crişovan - Primire

Când, pe scenă, dumnealor
Îşi vor acorda chitara,
Să exclame toţi, în cor:
Timişoara, Timişoara!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

visul unei nopţi
în sunete de chitară
înjumătăţindu-se
printre bujorii
umbrelelor din ploaie

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deformaţie profesională

Chitarista mă iubeste?
(Chestia-i plauzibilă):
Dar atunci de ce-mi ciupeşte
Coarda cea sensibilă?

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că a învăţa să cânte la chitară ar fi foarte dificil pentru persoanele cu deficienţe de vedere.

citat din Doc Watson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temistocle: (Dem Rădulescu) Ce-a făcut cu femeia? A ucis-o?
Alecu A. Alecu: (Sebastian Papaiani) Oho! Sub ochii mei...
În timp ce o tăia felii-felii, am lăsat copilul, am luat chitara şi discul, şi-am "întins-o"...

Temistocle îl pălmuieşte pe Alecu.

Alecu A Alecu: Stai maitre!
Temistocle: De ce te expui? Aprinde lumina! Trebuia să le laşi dracului!... Dacă dădeam de vreun bucluc?
Alecu A. Alecu: Bravo, maitre! Dai... în omu' muncii...

replici celebre de Ion Băieşu, după filmul: Astă seară dansăm în familie -1971
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica a fost întotdeauna în mine... Când am o zi proastă, îmi iau chitara şi totul se îmbunătăţeşte.

citat din Michelle Branch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul uitării

Acesta-i un cântec de bard ostenit,
De bard din pământul uitării.
Strămoşii-mi acolo pe stâlpi de granit
Cu albe portaluri un templu-au clădit
De marmură-n marginea mării.

Să-l aibă nepoţii prin veacuri de-acum
Spre-a lor şi spre-a noastră mărire!
Dar mută veni nepăsarea pe-un drum,
Iar pe-altul stârni înecătoru-i samum
Atotucigaşa hulire.

Azi templu-i ruină; prin curţile lui
Culcuşuri îşi caută cerbii,
Prin mândrele ganguri scot viezurii pui,
Se joacă pe lespezi de altare ale lui
Şopârle tăcute-ale ierbii.

Cu galbene oase-ale moşilor mei
S-amestecă în praful cărării

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel de ceară

De azi îmi cobor dorul în chitară,
Dau versului un chip de pergament
Că sufletului greu, ca de ciment
Îi vine a muri-n fiece seară.

Pe trupul ce-mi e însuşi o povară
Nu şade bucuria sediment,
Pe el nu aş plăti măcar un cent
Să-l am îngenuncheat încă o vară.

Iubirea-i un castel frumos de ceară,
Sărutul e doar sport de agrement
Cu gustul lui dulceag nepermanent
De care şi chitara va să moară.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arminden

Profil de burg gigant
Si atmosgera rara,
Amar parfum de liliac
Si bonduri de ghitara.

Placeri
De–o zi de sarbatoare,
Voioase, vechi moravuri...
Spre cimp se duce
Si dumbrave
Eroua lume muncitoare.

Si dupa alta zi,
Post festum -
Indemnari de cruci
Pe strazi
Si in tramvaie,
Spre necesarul randament
Din monotona Munca.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Tudor Gheorghe

O ştim cu toţii, cum e el
Şi nimănui nu-i e dator,
În teatru e un menestrel,
Iar cu chitara e... actor!

epigramă de Traian D. Lungu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa celor ce se vând

Se-ngroapă soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca şi mormântul
Înşelătoarelor ce mor
Neplânse de amanţii lor!

Pe la ferestre-şi plimbă vântul
Tristeţile sfârşitului de vară,
În timp ce-n cârciuma murdară,
Din strunele de-aramă - cântul
Chitarelor
Îşi ia avântul...

Iar pe la mese,
Rând pe rând,
O ceată de amanţi artişti -
Toţi ne'nţeleşi şi mari,
Toţi Crişti...
Îşi beau iubirea, fredonând
Romanţa celor ce se vând.

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunet de chitară

Linişte şi pace
Tristeţea pătrunde
Toată lumea tace
Fericirea se ascunde
Într-un colţ, ascuns
Cântă şi tresară
Un zgomot nespus
Un sunet de chitară.
Plăcut auzului, dar
Se aude încet
Se aude clar
Un sunet inocent.

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii

Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei pe noi, uitucii,
Că am uitat de primăvară
Şi, iată, e prezentă iară.

Plouă cu picuri de chitară
Ce bat discret, la geam, spre seară,
Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei, pe noi, uitucii.

Senină, floare-albastră, rară,
Ici, colo, codrul îl presară,
Dansează mâţişorii luncii,
Ies ghiocei cu frunze lucii

Se-ntrec în cântec guguştiucii...

rondel de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu stabilesc dinainte să scriu un anumit tip de cântec, doar cu mă joc chitara mea şi văd dacă reuşesc să compun ceva.

citat din Chris Isaak
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă
Şi frunzele se-nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
.....................
Ţi-aduci aminte şi de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-şi acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Şi pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu şi era toamnă...
Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin de chitară

lumea e suferindă sub zeii tirani
flăcări stârnite mistuiesc păduri
copii apelor flămânzi cormorani
deplâng bugetul risipit pe borduri.

se luptă cu probleme generaţii în blugi
mirările lor cresc în lanul cu maci
harnici români au devenit slugi
la zeii străini cheflii şi buimaci.

blestemul vieţii e ca pâinea amară
curve politice se întrec în orgii
suferă în pribegie doruri de ţară
doar Magicianul poate face magii.

curg lacrimi dinspre munţi spre mare
între Tisa şi Prut suspină chitare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlu cu trimitere la celebra pictură a lui Pablo Picasso, Bătrânul chitarist

Naraţiune

iau chitara în braţe şi o acordez
un cântec mă aşteaptă pe portativ
dintr-o nostalgie iarăşi evadez
în spaţiu mirific august creativ.

cearcăne şi riduri cu auriu fardez
mă-ncarcă bătrâneţea cu simt narativ
iau chitara în braţe şi o acordez
un cântec mă aşteaptă pe portativ.

cerul plin de stele cu gândul sondez
flamandă de lumina cu sens curativ
misterul universului vreau să-l elucidez
constelaţii de gânduri în suflet cultiv.

iau chitara în braţe şi o acordez
un madrigal m-aşteaptă pe portativ.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi prea trist

Să n-ai în tine apă şi să doară,
Nervurile din frunze în dogoare,
Să n-ai o clorofilă de culoare,
Chitarei care cântă-n subţioară,

Să n-ai destul răsuflet, să n-ai boare,
Metaforele să le vezi că zboară,
Să n-ai un ochi curat de căprioară,
Să te îmbeţi cu-o tulbure licoare,

Ar fi prea trist, să n-ai atâtea rime,
Să prinzi izvorul ce-a mocnit sub frunte,
Să mergi pe stele galbene de crime,
Când ai un suflet gata să le-nfrunte!

Ar fi prea trist, ca versurile prime,
Să n-aibă aer cu ozon de munte!...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!