Citate despre cireșe și timp, pagina 3
Abur
De m-ai lăsa o clipă în ochii tăi
Prin care apa se întoarce în nori,
Abur ca zeii din Olimp
Eu m-aș întoarce zece ani în timp.
Fără șarpe, fără păcat
Floare din pomul lăudat
Sunt o cireașă neagră, coaptă
și înăuntru o zeiță așteaptă.
De m-ai lăsa o noapte în brațe
Ar curge apă din speranțe
Vei naviga în lumea mea de dor
Ca un pirat ce atacă un vapor.
Nu e vin în pahar, e lacrima mea
Străinule, cu ce drept bei din ea?
Cât de mult te iubesc în vânt
Învață-mă să te uit!
poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea din cireșul din Grădină
Îmbătrânim, femeie, și suntem tot copii,
Împătimiți de jocul ce se numește viață,
Și care va rămâne în urmă-ne, să știi,
În timp ce noi, grăbito, schimba-ne-vom la față.
Îmbătrânim, femeie, și nu regret decât
Că ne-am jucat ca proștii, în loc să ne iubim;
Te-aș prijoni din visuri în brațe, întrucât
Ne-ntinerește jocul și noi îmbătrânim.
Coboară-te din pomul cireșelor ce-ți plac,
Visând că sub rochiță te vor privi spontan
Băieții pentru care simți fluturi în stomac,
În timp ce, nătărăii, bat mingea pe maidan.
Îmbătrânim, femeie, căzând, precum ți-am spus,
De sus în jos, tu, floare; eu, ram, de jos în sus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (12 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.
Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.
Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă iubești cu temei, strălucești ca niște cercei cu cristale Swarovski și înflorești precum copacii de tei în luna cireșelor pe boierești alei.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Flautele fricii
Sat de lemn, biserică de piatră
cum s-a dus copilăria mea
în cadența ploilor de toamnă
nicovala soarelui pleznea
Timp înalt și fără nici o grijă
nu știam ce vreau și cine sunt
flori de cositor topit pe plită
pocnitori de fosfor și pământ
Anii mei de glorie supremă
demiurg am fost, și nu credeam
ce n-aș da acum să-ntorc ocheanul
să mă văd din nou copil la geam
Să simt iar mirosul sărăciei
ca de rufă înflorată-n ger
să-l aud pe tata de cu noapte
cum se rade cu un ciob de cer
Te revăd la vremea de cireșe
te revăd în jilț de iarnă grea
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă urc în cireș
Mă urc în cireșul pietros al zilei,
din spatele nopții coborâtă de pe scară,
soarele urcă pe treptele înalte ale cerului,
cireșele strălucesc în razele lui.
Așteaptă-mă la marginea amiezii
unde se odihnește liniștea la umbră,
se deschid ușile raiului
și nu-i nicio adiere de vânt.
Acolo cu limba subțiată de aromă
îmi vei înflori cuvintele nespuse
și-mi vei înroși cu buzele iubirea
în carte-mi arde răsuflarea
în focul aprins.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul nou
Din cireșul veșniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.
Și-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!
Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.
Și cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă..
Îmbrăcați al vostru suflet
[...] Citește tot
poezie de Vasile Militaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica pământului
Ating foc.
Cireșii încă ascultă melodia lentă a pământului.
Sub ei prind rădăcini.
În fiecare zi, la aceași oră,
îmi ridic brațele
și ele,
rădăcinile mele,
încep să danseze printre straturi.
Nici un dans nu este uitat.
Mă hrănesc cu muzica pământului
în timp ce din ramurile mele se scurg cuvinte.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino!
Vino, iubite, în vara născută din noi,
Pocnesc de verde-crud gorunii trufași,
La nunta nostră de maci și de trifoi,
Licurici și cosași să avem nuntași!
Din noaptea caldă să ne facem o rugă,
Din lanuri, de secară și de grâu, icoane,
Când luna înoată precum o păstrugă
Printre stele desfășurate-n batalioane.
Vino, iubite, să înnoim cu toamna târg,
S-amâne iceberguri migratoare-n privire
Vino, iubite, cireșele negre dau în pârg,
Să profităm, dar, de-a verii milostivire!
Făr-a aduce credinței nicio defăimare,
Luăm în amintiri pierdutele strădanii
De-a ocoli pornirile sălbatice, primare,
Când lepădăm păcatele în spovedanii.
[...] Citește tot
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cireașă, un sărut
- Bună-ți fie ziua, nene!
( Doamne, ce n-aș da, o dată
s-o sărut între sprâncene,
frumusețea ei de fată! )
- Unde îți aleargă pasul
Sprinten ca de căprioară?
( Vai... ce minunat i-e glasul! )
- Ia, mă duc și eu la moară.
( Rumenă și dulce gură! )
- Mai stai un minut zăbavă
Că făina nu ți-o fură!
- Știu eu...? ( Taci că-mi e pe tavă! )
- De alergi, se umflă pieptul
Și îți dă din bluză-afară!
- Eiii, voi merge mai pe-ncetul
De mi-ar fi ca să mă doară!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de vară
Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la țară.
Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Țărăncuță de la țară.
Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniștit mai bate vântul.
Ce frumos miroase floarea
Cea de tei și de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoțat pe un stog de fân.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
În raiul cireșelor
savurez cireșe cu gust de copilărie
ce departe este timpul acela sublim
totuși viața mi-a adus un strop de măreție
filmul de fericire are un declic infim.
savurez o tartă cu cireșe amare
și-mi spun că viața merită trăită
indiferent de clipele hoinare
nimic nu m-a făcut să fiu înrăită.
la umbra cireșului încărcat de roade
ascund freamătul și sudorile frunții
arșița scade subit cu zece grade
nunta de fluturi umple răcorile curții.
în raiul cireșelor triluri răsună
și oameni și păsări la festin se adună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea timpului
Din iasomie imi fac pat
De cer albastru-mpresurat
Si din bujor un lampadar
Pus la fereastra mea in dar!
Sporadic las in urmă umbre,
Tai amintirile ce-s sumbre
La masa mea pun ca să fie
Toți trandafirii dintr-o ie.
Si-așa din zi fac sărbătoare
Speranță cu parfum de floare
Lângă cireșul plin cu rod
Când timpul trece fără pod.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parada anotimpurilor
Sub zarea dulce și albastră arcuită-n sferă
În aula naturii vaste cu- aleasă atmosferă
Anotimpurile toate, invitate la estradă,
Pregătite în culise sunt gata de paradă
Fiecare dintre ele cu dorința să-și încânte
Lunile admiratoare ce sunt cordial venite.
Săptămânile distinse și ele sunt în sală
Așteptând nerăbdătoare să-nceapă-această gală.
Protocolar cum e din fire, anul la intrare,
La invitații toți sosiți le-mparte calendare.
În sală un cortegiu intră și se-așează-n rânduri
Mai întâi în lojă șade Roza Celor patru vânturi.
Lin apoi toți se așează nobile-adieri și brize,
Conți curenți cu a lor valuri, alizeele marchize
Și apoi zefirii tineri însoțiți de câte-o boare
În loje de abur moale își au locul fiecare.
Acum liniștea se-așterne și lumini se sting îndată;
Solemn un crainic dă anunțul: 'Start pentru paradă!''
Iată, prima ce apare în al florilor décor
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș din Parada anotimpurilor (27 martie 2012)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hule telurice
Sub cireși de bazalt
Tu... dorule mai lăsat
Si curg lacrimi de timp
Ce mă infășoară vamp
Cu liane de pendule
Ce se zbat cu hule
De valuri telurice
Intr-un cocon rece
Cu lăcrimări de lut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Pe dealul tandru al uitării stă un cireș fără de moarte.
Stă și-și vorbește sieși cântec și versuri fără căpătâi.
Deasupra dăinuie cocorii cei blânzi și-n stare să ne poarte
În "te iubesc" și-n "draga nenii" și-n pământeanul "mai rămâi".
O, mai rămâi, rămâi la mine ca sâmburele în culoare,
Ca dulcea aripă în zborul ce fără vină s-a născut!
Iubirea mea supusă lunii și păsărilor migratoare,
Te-ascund prin iarba cea înaltă a visătorului sărut.
Și te blestem la veșnicie și la uitare de credință!
Să știi și tu cât duce floarea din greul bunului pământ.
O, mai rămâi, precum auzul menit a nu avea ființă,
Precum cămașa iubitoare a fiului făr'de-nceput!
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu auzi...
tu nu auzi cum crește floarea de cireș
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...
ne logodim pentru a nu știu câta oară
în catedrala din îmbrătișarea noastră
lumina zilei ne izbește
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...
îmi pare fiecare revedere început
suntem ușori ca două respirații
ca două idealuri care prind rădacină
în deșertul memoriei...
... și-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
și în ninsori de fluturi...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișare
Cu degetul în palma ta
Trasez comete
Verticale
Pentru soare răsare
Și lună călare pe mare.
Cu brațele te prind strâns
Să n-ai scăpare
În mișcare
Totul pare că stă
Totul pare.
Dulceață de cireșe amare
Dacă mă doare
Cerul
Când pășești agale
Sărutare.
Picioarele mele te-aleargă
S-ajungi până mâine
[...] Citește tot
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăciți în primăvară
Foamea aprinsă-n suflet râvnește ospețe
Iubire se pierde-n felii de cer rumenit
Înserare-n cuvinte, săruturi răslețe
În turnul din vis clopotele au amuțit.
Murmură un pian în clape de cireșe
Primăvara-n pene de păun s-a despletit,
Tărâm al iubirii se țese-n seri leneșe,
Țipăt verde-al câmpiei în pupilă-nflorit.
Liliacul ninge mierle-n sărut înnoptat
La geam borangicul din măr aprinde luna
Din pleoapa unui cais un vis s-a răsturnat
Strunele sângelui sparg zăvoare întruna.
Albastrul fluid al nopții curge-n pahare
Din păpădii se-aprind felinare de ceară,
În somn de porumbei păianjeni țes hotare
Și-aruncă lacrima primăverii în seară.
[...] Citește tot
poezie de Alice Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușor să-mi fie brațul tău
de îți dorești să atingi zidul
din spatele unui măcel
prinde-ți custura în păr
în gamba stângă mi se pune un cârcel
și cocori în bucla părului, linsă
numai din tine a fost aprinsă
pânza umbră, fructul pară
ține-mi degetul în lapte de cireașă amară
și rana deasupra ochiului drept
undeva, unde să-mi îndrept
ceasul către un timp asmuțit
în prăseaua unui cuțit
tăcerea ta suferă din durerea mea
iar subțioara adie la întâmplare crini
umbre veștede printre mălini
atât de ușor să-mi fie brațul tău.
poezie de Octavian Anuța din Tattoo
Adăugat de Octavian Anuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cireșe și timp, adresa este: