Citate despre copilărie și lumină, pagina 3
Temistocle: (Dem Rădulescu) Ce-a făcut cu femeia? A ucis-o?
Alecu A. Alecu: (Sebastian Papaiani) Oho! Sub ochii mei...
În timp ce o tăia felii-felii, am lăsat copilul, am luat chitara și discul, și-am "întins-o"...
Temistocle îl pălmuiește pe Alecu.
Alecu A Alecu: Stai maitre!
Temistocle: De ce te expui? Aprinde lumina! Trebuia să le lași dracului!... Dacă dădeam de vreun bucluc?
Alecu A. Alecu: Bravo, maitre! Dai... în omu' muncii...
replici celebre de Ion Băieșu, după filmul: Astă seară dansăm în familie -1971
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina bate-n auriu
Lumina bate-n auriu
Și-i o răcoare domolită.
Cu ani și ani vii mai târziu,
Dar și așa sunt mulțumită.
Vreau mai aproape să te-așezi,
Ca să-ți arăt ceva doar ție:
Acest caiet albastru, vezi?
Sunt versuri din copilărie.
Mă iartă c-am fost tristă des.
Că bucurii avui puține,
Dar cer iertare, mai ales,
Că prea mulți i-am luat drept tine...
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terține
Cu zugrăveli stângace
umple văzduhul ploaia,
și cu culori sărace.
(C-un fulg de nea, odată,
am luminat odaia
copilăriei, toată...)
Ca-n școlărești desene,
ne oglindim în timp,
cu uriașe gene,
cât brazii de înalți,
mereu la fel și-n schimb
întotdeauna alți...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua plânsă,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape strânge-le!
Toamna, pe-a lunii pânză
ne desenează sângele...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă-i clipa-n care copilul din tine mai iese la lumină.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-i dor de copilărie
Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aș vrea acum cu dragoste
În fața ei să mă închin.
A fost grea, a fost ușoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.
S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.
Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină și căldură plin.
poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu aș iubi...
Eu aș iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aș face sculptor de idei
Și aș da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aș asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aș delecta trupul
În jucăușele mișcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Și toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.
poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormitul din vâlceà
E o vâlceà în care doinește-un pârâiaș,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă și sulfină,
Fășii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaș,
Stă soarele. Mustește vâlceaua de lumină.
Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.
Cu tălpile în iriși, el doarme, surâzând
La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.
Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!
Nu-l tulbură mireasma. Cu măinile pe piept,
Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept
Se cască două găuri roșcate și hidoase.
sonet de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia țării trebuie să înceapă cu geografia locului natal, ale cărui elemente proaspete, pline de imagini și de simțire, există în sufletul fiecărui copil și trebuie numai scoase la lumină, valorificate și rânduite.
George Vâlsan în Opere alese
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palidul prunc, Abel, grăiește:
Eu nu sunt. Fratele mi-a făcut ceva.
Ceva ce văzul nu vedea.
Lumina toată mi-a luat.
El chipul mi-a înlăturat
cu chipul său.
Acum e singur el fără să știe.
Eu cred că el mai trebuie să fie.
Lui nimeni nu îi face ce mie îmi făcu.
Pe drumurile mele duse-acu,
vin toți fugind de-a lui mânie,
și toți se pierd în el fără să știe.
Eu cred că fratele pândește
ca judecata de apoi.
La mine noaptea se gândește;
la el îsă ea dă-napoi.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina ce bună...
Într-o odaie neagră,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mână de lună.
Steaua ce zboară
din nicovala serii
lovită de un ciocan,
ușoară.
Torpila unei ciocănitori
scăpărând argint
dintr-un mesteacăn
În zori.
Ața cu care
mașina de cusut a lunii
însăilează
sfâșiatele valuri amare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fiu singura rază
Sunt un colț de stea,
luminez adâncimea
ochilor tăi vrăjiți.
Tăcerea nopților
cu lună plină de așteptare
nu-ți mai întunecă
surâsul de flori.
Îți împodobesc inima,
cu trandafiri albaștri
înveșmântați în cuvinte
încă nerostite.
Îți alung oftatul și chem
un vânt de dragoste,
să-ți mângâie dorul,
cuprins între palmele
sufletului,
copil rebel și singuratic.
Vreau să-ți fiu singura rază,
aprinsă de lumina unui vis,
într-o seară târzie de mai,
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Există un loc în fiecare copilărie, un loc fermecat în care culorile sunt mai luminoase, aerul proaspăt, iar dimineața mai aromată decât oricând.
citat din Elizabeth Lawrence
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primavara
In livadă indrăgostite,
Florile șoptesc
Cuvinte de dragoste,
Înmiresmate șoapte,
Pe care poetul
Le-ascultă în noapte.
Parfumul florilor
Plutește pe-aripa vântului,
Peste câmpuri,
Peste pădure,
Peste oameni,
Și se-nalță la Cer
În spirala Infinitului.
Tu și cu mine,
Asemenea copiilor,
Privind inefabila minune
Și vorbe duioase ne spunem
Roșind, timid de iubire,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.
Camelia Oprița în Însemnări din inima Olteniei - Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 20
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ziua când m-am întors aici, în târgușorul nostru cel vechi, n-am stat o clipă. Am cutreierat în lung și în lat locuri le cunoscute, în care au rămas vii pentru sufletul meu întâmplări le copilăriei - întâmplările luminoase ale
copilăriei așa de îndepărtate.
Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria și fericirea le sunt necesare copiilor nu mai puțin decât le sunt necesare plantelor aerul și lumina soarelui.
citat din Alexandra Feodorovna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret interior
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu
care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade
și-n acest poem o alta albastră o urmează
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei un hohot de râs
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 mai 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul din Soare
Ești, sigur, născut dintr-o floare
ieșită din miez de lumină,
și dormi într-o pace deplină
cu toate, copile din Soare!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcinile noastre se ascund în copilăria care ne luminează viitorul.
Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și lumină, adresa este: