Citate despre copilărie și lumină, pagina 4
Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.
Curvă, care-n fiori de gheață naște un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobește ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.
Dar liniștită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria asta e un fluture...
Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegași în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.
Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară și lumină între flori.
A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.
Am trecut de toamna cu buzele de mere roșii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.
Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (30 august 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...
Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziți de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maturizare
Ca să iubesc lumina aspră-a zilei
Și tot ce-i omenesc, născut eu îs
Și îs născut s-aprind cu rouă-n ierburi
Vii lacrimi și cascade vii de râs.
De când mă știu copil, iubeam pădurea
Și mierlele, și vulturii din nori,
Și mieii blânzi, și râșii iuți și ageri,
Și șerpii cei cu solzii lucitori.
Trecură anii... Râșii iuți răpiră
Mielul meu alb cu capul bucălat,
Și-adeseori pe când voiam să-i mângâi,
Șerpii frumoși de mână m-au mușcat.
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea copilăriei (Codruței)
Mi-a spus o steluță
De mare, drăguță,
Marea-i bucurie
De lumină vie.
Soarele apare
Chiar direct din mare;
Cât ai zice "pește"
El ne încălzește
Plaja aurie,
Bună ca să fie
Pentru toți: fetițe,
Băieți, mămăițe,
Boabe de nisip,
Îmbrăcate-n slip.
Poți vedea la mare
Bărcuțe, vapoare,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (31 august 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la un loc, de pe înălțimea malului, mă întorsei parcă chemat de cineva și privii în urmă. Copilul sta sub mesteceni și-l vedeam parcă nedeslușit, ca-ntr-o ceață de lumină. Oile pășteau în juru-i. Pițigoii își rosteau cu viers subțire veșnicele lor cuvinte de bucurie: Simț a vară! simț a vară!
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii care se iubesc
Copiii care se iubesc se-mbrățișează în picioare
Lângă porțile nopții
Și trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Și numai umbra lor
Înlănțuită umbra tremură în noapte
Stârnind mânia trecătorilor
Mânia și disprețul lor și râsetele și invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte dincolo de noapte
Mult mai presus decât lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.
poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în italiană.
Mai este mult până la Betleem?
Mai este mult până la Betleem?
Nu, țineți-o drept așa.
Vom găsi grajdul
Luminat de-o stea?
Putem vedea pruncul?
O întrebare,
Dacă ridicăm drugul de lemn
Putem intra-năuntru oare?
Puteam atinge vietățile de-acolo
Vițel, asin sau oaie?
Îl putem zări pe Isus
Cum doarme în culcuș de paie?
Dacă-i atingem mânuța,
Vom trezi cerescul pui?
Va ști c-am venit de la mari depărtări
Doar de dragul Lui?
[...] Citește tot
poezie de Frances Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul aduce la lumină ceea ce se petrece în inconștientul părinților, ceea ce aceștia nu știu, ceea ce ignoră în legătură cu ei înșiși. Iată de ce venirea pe lume a unui copil presupune întotdeauna să îți pui întrebări, uneori la modul dureros. Zămislirea unui copil nu este doar o naștere trupească, ci și o naștere simbolică, o naștere de limbaj.
Francoise Dolto în Dificultatea de a trăi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Crăciun
Crâmpee de lumină,
Cad lin peste stână,
Unde Pruncul Sfânt
Astăzi s-a născut,
În palma divină.
#
Colinde și rugăciuni,
În prag de Crăciun,
Îți aducem, Doamne,
Cu recunoștință,
Că vom fii mai buni.
poezie de Valeria Mahok (25 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul poeziei
Când eu treceam cântând pe vale,
Cântând și surâzând,
Adeseori mi-ieșea în cale
Un chip ceresc și blând.
Îmi surâdea cu-nduioșare
Cel chip de mic copil
Și-mi lumina a mea cărare
Sub soarele d-april!
D-atunci adeseori în viață
Cel chip l-am revăzut,
Dar întristat într-a lui față
Și-n reverii căzut...
Ursita-mi fu fără-ndurare...
Îi cer însă umil
Ca să expir într-o cântare
Sub soarele d-april.
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva zile se bălăbăni ea așa cu valurile apelor. În ziua a treia îi veni ceasul nașterii, și făcu un dolofan de copil ca un îngeraș. Biata femeie! căci n-avu ea nici un ajutor omenesc în ziua necazului, decât suferințele ei, și alinător pe Dumnezeu! se mângâia oarecum în sufletul ei că se știa nepângărită. Și vrând Dumnezeu cu dânsa, corăbioara, într-una din nopți, se opri. Ea simți că corabia nu mai merge; sta pe loc. Până la ziuă, îi tâcâi inima de frică, neștiind pe ce țărmuri se va fi oprit. Când se lumină, văzu că corăbioara poposise de marginea unei păduri. Ieșind la uscat cu copilașul în brațe, rătăci încoa și-ncolo prin pădure. Apoi se așeză în scorbura unui copaci mare și gros ca butia. Acolo stete ea mai mulți ani, hrănindu-se cu ierburi și rădăcini, ori cu roadele unor copaci. Ea își creștea copilul cu drag.
Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune adevărul, dar spune-l pieziș
Spune adevărul, dar spune-l pieziș
E prea luminos pentru infirma noastră desfătare;
Un succes în Circuitul minciunii,
Adevărul ca o surpriză mare.
Fulgerul, pentru liniștirea copiilor,
Explicat în cuvinte simple, de zi cu zi;
Adevărul trebuie întotdeauna umbrit,
Altminteri oamenii ar orbi.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia fericirii
Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
șit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din
spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea și viața sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul Betleem
În orașul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În orașul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Și un imn de laudă să-i cânte.
În orașul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Și de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Și ne spune să trăim în pace!
Și să-l iubim pe Dumnezeu.
În orașul Betleem și acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate și lumină.
poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile magiei de sărbători
Era totul în jur, grațios, plin de culoare și de magie.
Copii strigau unii la alții,
Cuprinzând lumina albastră a frumoasei zări.
Erau deschiși luminii copilăriei, vibrând în noua colecție.
Tu, erai parte din mine,
Aș vrea ca timpul meu să fie adesea luminat
Să fie atât de frumos deschis,
Creat spre a discerne intre frumos si luminos
Spre a aduce lumina în suflete și fericire
E totul relaxant, luminat,
Și tot ce văd, mă adâncește
Nu mai ating luminile
Ci doar visez, să nu pierd tot
Să nu pierd lumina sau natura...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvați, ci este faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, și nu întunericul din noi ne înspăimântă cel mai tare. Ne întrebăm adesea: cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine ești tu ca să nu fii? Ești un copil al lui Dumnezeu și faptul că joci la scară mică nu servește lumea. Nu este nimic grandios în a te micșora pe tine însuți astfel încât ceilalți să nu se simtă în nesiguranță alături de tine. Cu toții suntem meniți să strălucim. Ne-am născut să manifestăm gloria lui Dumnezeu în noi înșine. Iar asta nu se află în doar unii dintre noi, ci în fiecare. Și când ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm și celorlalți permisiunea să facă la fel. Când ne eliberăm de propria frică, prezența noastră îi eliberează automat pe ceilalți.
citat din Marianne Williamson
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu s-o ierte.Amin!
În adâncul întuneric
mama sub pământ suspină.
Acolo-i ceva himeric,
nu e licăr de lumină.
Pământul greu o apasă.
De plâns, nu poate să plângă.
Moartea hâdă nu o lasă
la copiii ei s-ajungă.
Se simte neputincioasă.
Zbaterea e în zadar.
Întunericul n-o lasă
să vadă lumina iar.
Speranța îi e deșartă.
Rămâne ca la-început.
Din pământ a fost creată,
va deveni iarăși lut.
Chiar dacă acolo n-are
lumină și cer senin,
Lumina eternității are.
Dumnezeu s-o ierte. Amin!
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii - lumina vieții
(Celor mai scumpe ființe din viața mea)
E atâta soare și atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinerețea mea și dorul
Cuvintele ce-și au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieții
Sunteți mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieții
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereții.
Voi sunteți lumina vieții mele
Ați izvorât din inimile noastre
Din frumusețea zorilor albastre.
Poezia a primit,, Diploma de excelență,, în anul 2019-Albania
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și lumină, adresa este: