cucuvele

Biblioteca în alfabetul morse

Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheaţă,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viaţă.

Cu ţipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniţi deţinuţi,
Ne sfâşie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noştri pierduţi.

Deşarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne muşcă, năpârcă,
Şi zile schiloade se duc şchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.

Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit uşurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroşi că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopţii moartă.
O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie
Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie,
În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc,
Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc!
Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă,
Ce sate şi câmpie c-un luciu văl îmbracă;
Văzduhul scânteiază şi ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.
Şi ţintirimul singur cu strâmbe cruci veghează,
O cucuvaie sură pe una se aşează,
Clopotniţa trosneşte, în stâlpi izbeşte toaca,
Şi străveziul demon prin aer când să treacă,
Atinge-ncet arama cu zimţii-aripei sale
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.
Biserica-n ruină
Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrână,
Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vântul —
Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvântul —

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bene merenti

(Cu prilejul decorării dlui Ibrăileanu)

Credeam că-i numai o poveste.
Când colo este
Adevărat!
Aflai aseară trista veste...
Eu am pe cap proiecte grele
Cu care lupt,
Dar vestea asta m-a-ntrerupt
Din ocupaţiile mele.
Şi la moment
Mi-am zis: "Să-i fac vreo două stanţe,
Să-i telegrafiez urgent
Condoleanţe..."
Citesc şi recitesc misiva,
Nedumerit mă uit la plic
Şi nu-mi explic:
Ai publicat ceva-n Arhiva1?...
Te-i fi aflat cândva-n eclipsă
Şi-ai scris un studiu analitic?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul

Lungi nopţi învolburate,
Cerneau tristeţi prelungi,
Falşi iubitori de ţară,
Rosteau discursuri lungi.

Din glas de cucuvea
Curgeau, cuvintele dulcege,
Ce ascundeau minciuna,
Spre cine îi alege.

O nouă dimineaţă,
Ca după 4 ani,
Se naşte de sub ceaţă
Pe oameni şi pe bani.

Încet, pastorul nostru,
Îşi dezveleşte faţa,
Noi iar vom urca dealul
De mână cu speranţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău

S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roşu să şi-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.

O cucuvea justiţia împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...

Am renunţat cu norii să mă lupt,
Cu proştii ce n-au şcoală şi nici carte
Şi-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,

S-a stins lumina într-un mod abrupt

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngânată de izvoare

Îngânată de izvoare
Noaptea-n tihnă aşternuse
Val de brumă şi splendoare
Şi cu ea mintea mea duse
'ncetişor...

De peste nori se-nalţă uşor
Lumina blândei lune
Ce nezărind al său odor
Începe să mă curme
De-al tău dor...

Briza îmi răsfaţă aleanul
Căci doar ea ştie cât doare
Să fiu dependent de calmul
Ce-l năştea a ta suflare
'cel fior...

Îmi şopteşte răbdătoare
C-o să mi te-arate iară;

[...] Citeşte tot

poezie de Silviu Obreja (ianuarie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe eşti...

Copil ce pribegeşti în altă ţară
Mereu purtat în gândurile mele,
Departe eşti, ca dincolo de stele,
Dar sper a e vedea măcar la vară.

Vei fi avut acolo patimi grele
Când nostalgiile te apăsară,
Al tău noroc începe să răsară
Ş-apoi urmează toate să se spele.

Ascult cum vânturi bat în cercevele
Şi mă gândesc că vei răzbi în viaţă;
Pe casa mea nu cântă cucuvele
Atâta timp cât anii nu-mi îngheaţă.

Tu, străduieşte-te şi mai învaţă,
Să fii întodeauna tot în faţă!

sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetori şoaptă

Cântă-mi cucuvea cu ciocul
Mi-a plecat cu ea norocul
Şi-mpietrit-mi este trupul.
Inima-mi urlă ca lupul..

Tu să-mi smulgi din jale
Să o duci sus la lună
Şi acolo să rămână
Printre ale ei bucle

In păsări de şoapte
Pierdute mereu prin noapte
Ca ale tale surate
Printre ramuri goale

Cu privirea mea uscată
Fără muguri de zâmbete
De mult cu tine, plecate..
Cu privighetori şoaptă

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să nu uiţi

pe sub camaşă se preumblă moartea
o simt cum mi se gudură pe pântec
sunt hăituită acut de întuneric
şi-mi zice cucuveaua de-un descântec

(tu să nu uiţi şi să-mi tragi clopotele după
ce voi pleca e ultima mea rugă
iubitul meu cu păr albit de vamă
- vreau cântecul din ele să erupă
cu ajutorul mâinii dumitale
care mi-a mângâiat atâta vreme
sânii majori şi gravi cu sfârcuri cafenii -
şi după ce-am să plec să-ndrepţi spinarea
căci voi pluti ca lebăda sub brazdă
eu asasina fericirii tale
provocatoarea dulce de năpastă)

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafia Morţii...

În strălucirea neagră, inertă şi hidoasă,
Chiar unde niciodată o rază n-a pătruns
Aproape mi-e doar tihna, o ţâţă ticăloasă,
Din care storc cu sete pentru-al sorţii uns,
Să mă prefacă-n lume în fel şi chip ascuns...
În umbră albicioasă cu aura zdrelită,
În lacrimă de piatră, întindere de colb,
În teamă la vedere şi şoaptă ponegrită,
În cucuvea, păianjen, în liliac sau corb,
În cânt de despletire a unui glas de morb...

Şi cine sunt în faţa sorţii?...
Sunt nimeni sau sunt cineva,
Sunt peste tot şi nicăieri
Dar sunt Stafia Morţii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul vesel...

(În memoria bunicului Albert)

A fost odată un bărbat cu pălării alese,
Purtate cu eleganţa unui Star American,
Un om frumos, înalt, glumeţ,
Curtat adesea de doamnele fâşneţe...
Plin de viaţă şi de aventuri,
Dar cu secrete bine ascunse
sub haine îndrăzneţe.

Bunicul era un om de-o bunătate rară,
Un ungur cu o veselie nativă ieşită din comun,
Fuma mereu tutun de bună calitate căci se respecta,
Iar prin perdeaua fumului de la ţigară
Decodifica caracterele interlocutorilor,
Şi umorul, pe loc izvora.

Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei mele,
De vacanţele petrecute la bunicii mei dragi,
Alături de oameni, copii de la oraş sau verii de la ţară

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda din ceasul oprit

Mă taie cuţitul durerii, mult prea adânc
sub tâmplele albe ale mamei, visele tac,
doar cucuveaua cântă în voie, neînţeleasă de nimeni,
iar tu, în trifoiul cosit, îmi faci un iatac.

Sub cearcănul nopţii, doar paşi de îngeri
mă trec ca secunda fugită din ceasul oprit...
Spune-mi de colţul de viaţă păstrat pentru mine
şi pâinea, frumos dospită, mirosind a mărgărit.

Am palmele arse, rugăciuni înălţate
trecut-au prin ele, ca păsări prin ghemul de nori;
şi-n timp ce sărutul îmi reînvie buzele uscate,
aud o voce: " trăieşte, nu ţi-e îngăduit să mori!"

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ţi-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie de toamnă

Lui Const. Misirliu

I

Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...

II

Boi şi vaci cu răget umple
Valea...
Ceaţa peste deal s-aşterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi şi vaci cu răget umple
Valea...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul ticăie albind

În căsuţa-mbătrânită
Ceasul este obosit,
Ticăie din oră în oră
Cu glas moale, răguşit.

La fereastră umblă umbra
Unei stafii de cucută,
Are paşii de argilă,
Cucuveaua este mută.

Ochii tulburi privesc hăul,
În dureri încep să tune,
Lumânarea e aprinsă,
Flacăra-i se descompune.

Ritmul vieţii ţine calea
Cu-nţelesul ei pe loc,
De sub cruce sare tata
Să mă prindă de mijloc.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă cale

Nevăzute praguri am trecut,
din dorinţe mi-am croit o cale,
dar deodată parc-a dispărut
depănată-n magice sucale.

Retrăgându-mă în sinea mea,
vorbele stupide mă stresează,
parcă mi-ar cânta o cucuvea,
din tenebre, ziua la amiază.

Ştiri trăsnite, spuse în deşert,
vin să ne înece, ca o boală,
prostul, pus în haine de expert,
le enunţă fără şovăială.

Tot ce-aud îmi pare anormal,
vorbe aruncate fără miză,
parcă ar veni dintr-un spital
cu nebunii puşi într-o remiză.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediţia din 26.03.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (26 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti parte din mine

Îmi pierd iubito, libertatea,
Presimt că pierd şi anii grei,
Îţi dau şi visul şi etatea
Mă dau cu totul, iei ce vrei!

Singurătatea, cuib de cucuvele,
O părăsesc abil şi prompt,
Am pus la coş şi tolba cu nuiele
Să savurez din fructul bine copt.

Mă pierd în tine şi-n noi doi,
Îţi simt vibraţia în amor,
Mirosul florilor de soi
Ne farmecă, fermecător.

Iubesc finalul tău suprem,
Discret admir trăirile intense,
Pe care amândoi le vrem
Fără sfârşit sau cât mai dese.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia viscolul şi eu

Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
şi dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ţi sară muştarul

Şi mână şi iarna spre sobă
copacii să-ţi bată în geam
să dea cea din urmă probă
şi iar să tragă ziua în ham

Ascultă toţi lupii cum urlă
şi lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare

Iată căldură mă ţine în ger
de dragoste iarăşi m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i aşa?

Când priveşti cum floricica dintre iernuri îşi revine
Şi aleargă păsărica ţopa~ţop peste câmpii,
Nu-i aşa că te încearcă fel de fel de bucurii
Şi că-ţi vine a pupa toate babele din mine?
Când se-aude cucuveaua ce te cheamă dintre vii
Unde strugurii-i visezi în butoaiele prea pline;
Nu-i aşa că te apucă, nu-i aşa, c-aşa îţi vine
Să m-alergi măcar o dată, ca apoi să nu-ţi revii?
Nu-i aşa că-i beznă totul, nu-i aşa că ai în minte
Gând gândeşti (deşi nu prea), ochii mei scăpărători,
Ce, c-o singură privire aruncată spre veşminte
Fac să zburde toate cele, înapoi şi înainte
Ca-ntr-un joc pe dezbrăcate care ţine până-n zori.
Nu- aşa că nu prea poţi să mă vrei numai cu... minte?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de frig...

Atât de frig e azi în cimitir,
N-au dat căldură nici măcar un fir.
Iar Soarele, ce-a mai rămas din el,
E ca o bilă rece de oţel.

Copacii tremură şi se închină
La zeii lor din coajă şi răşină
Iar florile, culcate pe-oseminte,
Mai moarte-s decât morţii din morminte.

Tăcut pe-alei o umbră se prelinge
Iar candela din mâna ei se stinge.
U-huu, se-aude-o cucuvea bătrână,
Pe brazii cimitirului stăpână.

Un bocet slab de jale-i dă răspuns,
Pe undeva pe după cruci ascuns.
De sus, cu chip de om, o Lună rea
Rânjeşte la bătrâna cucuvea.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Săruta-ţi-aş neică gura până când m-or duce plopii
Între patru anotimpuri peste deal la iarbă grea.
Verdele să-l scurg din ramuri să-l aşez în rând cu snopii
Ce te leagă-n cercul veşnic atârnat de stânga mea.

Mângaia-ţi-aş cu privirea pielea ta catifelată,
Pană ţi-ar ieşi jăratici din căprui pe sub sprâncea.
Să te-mpingă către mine toată linia ferată,
Miezul nucilor de lapte alungaţi de piază rea.

Descânta-ţi-aş cu refrene legămintele uitate
În sertarele-ndoielii, cât mai jos şi cât nu prea.
Unde nu ajunge cucul, ci doar cucuveaua poate

Ciripi vreo trei acorduri, toate trei pe limba sa,
Înapoi în evul mediu şi mai mult! te-aş da pe spate,
Doar făcându-ţi loc, oleacă, uite-aci în... viaţa mea

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!