cucuvele şi visare

Crin Antonescu, cel mai mare chiulangiu al ţării, şi-a văzut visul cu ochii: a ocupat Palatul Cotroceni timp de 2 luni ca preşedinte interimar al României

La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua,
De când Antonescu Crin şi-a făcut damblaua;
Cântă, cântă cucuveaua, chiar şi "englezeşte",
Însă este în zadar, Crin nu se trezeşte.
Cum nimeni nu reuşea să scoale "tribunul",
Când timpul a expirat, s-a tras chiar cu tunul...

hexagramă de George Budoi din Politică şi politicieni (27 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profet

Păsări şi arbori, visuri şi nopţi,
Degete smulse, strivite de roţi,
Harnic călăul spânzură, taie,
Are prieten doar o potaie.
El este Marele Inchizitor,
Nu are nume, numele mor,
Noapte, tăcere, de undeva
Spune trei vorbe o cucuvea.
Mult mai departe, în zări, un păstor
Îşi pregăteşte propriul viitor,
Fluieră-ncet, adună-n secret,
Domnul păzeşte pe noul Profet?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca în alfabetul morse

Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheaţă,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viaţă.

Cu ţipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniţi deţinuţi,
Ne sfâşie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noştri pierduţi.

Deşarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne muşcă, năpârcă,
Şi zile schiloade se duc şchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.

Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit uşurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroşi că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda din ceasul oprit

Mă taie cuţitul durerii, mult prea adânc
sub tâmplele albe ale mamei, visele tac,
doar cucuveaua cântă în voie, neînţeleasă de nimeni,
iar tu, în trifoiul cosit, îmi faci un iatac.

Sub cearcănul nopţii, doar paşi de îngeri
mă trec ca secunda fugită din ceasul oprit...
Spune-mi de colţul de viaţă păstrat pentru mine
şi pâinea, frumos dospită, mirosind a mărgărit.

Am palmele arse, rugăciuni înălţate
trecut-au prin ele, ca păsări prin ghemul de nori;
şi-n timp ce sărutul îmi reînvie buzele uscate,
aud o voce: " trăieşte, nu ţi-e îngăduit să mori!"

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ţi-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti parte din mine

Îmi pierd iubito, libertatea,
Presimt că pierd şi anii grei,
Îţi dau şi visul şi etatea
Mă dau cu totul, iei ce vrei!

Singurătatea, cuib de cucuvele,
O părăsesc abil şi prompt,
Am pus la coş şi tolba cu nuiele
Să savurez din fructul bine copt.

Mă pierd în tine şi-n noi doi,
Îţi simt vibraţia în amor,
Mirosul florilor de soi
Ne farmecă, fermecător.

Iubesc finalul tău suprem,
Discret admir trăirile intense,
Pe care amândoi le vrem
Fără sfârşit sau cât mai dese.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i aşa?

Când priveşti cum floricica dintre iernuri îşi revine
Şi aleargă păsărica ţopa~ţop peste câmpii,
Nu-i aşa că te încearcă fel de fel de bucurii
Şi că-ţi vine a pupa toate babele din mine?
Când se-aude cucuveaua ce te cheamă dintre vii
Unde strugurii-i visezi în butoaiele prea pline;
Nu-i aşa că te apucă, nu-i aşa, c-aşa îţi vine
Să m-alergi măcar o dată, ca apoi să nu-ţi revii?
Nu-i aşa că-i beznă totul, nu-i aşa că ai în minte
Gând gândeşti (deşi nu prea), ochii mei scăpărători,
Ce, c-o singură privire aruncată spre veşminte
Fac să zburde toate cele, înapoi şi înainte
Ca-ntr-un joc pe dezbrăcate care ţine până-n zori.
Nu- aşa că nu prea poţi să mă vrei numai cu... minte?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna vieţii

Cu ochii pierduţi-n orbite şi mersul agale,
Peste pragul tocit de calcaneul timpului,
Sprijinit de-un toiag, păşeşete-n dese escale
Să ia, din când în când, pulsu-anotimpului.

În locul viselor, doar griji-n galopadă
Se prăbuşesc în infinitul din sinele focal;
Pe tâmplele lui dezmierdate de zăpadă,
Mai flutură o iarnă ca o coamă de cal.

De pe prispa gândului, investigând înaltul,
Bătrânul priveşte viaţa ca un simplu spectator
Cum de pe-o creangă goală, o cucuvea, saltul,
În timp ce nisipul se scurge sub jugu-apăsător.

Împuţinat, îşi ţine viaţa-ntr-o singură mână,
Pe cârja de-amintiri îşi sprijină-ndârjit sufletul;
Chiad dacă dorul de ducă îl târcoleşte şi-l hâţână,
Naufragiul intim al duratei i-amână concretul.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi avut cui cere...

Am tot ghicit în vise în nopţile de smoală,
În care-am înotat ca-n mări de neputinţă;
Mi-era atât de sete şi cana era goală
În mine nu striga, de fel, altă dorinţă...
Era numai durere, era şi renunţare,
Un abandon a toate, lăsate toate-n urmă...
Strigau doi îngeri negri, strigau în gura mare,
Să nu mă rătăcesc şi să mă pierd de turmă...
Mergeam la judecată, cu lanţuri la picioare,
Cânta-ntr-un colţ de lună o cucuvea la liră
Reqviemul răstignirii în prag de sărbătoare,
Ploua cu foc pe frunte, pe coapse şi pe şiră...
Aş fi cerut o clipă de verde şi albastru
De-aş fi avut cui cere, dar singură-n pustie
În straie de-ntuneric, tăcând ca un sihastru,
Am scris pe răni cu sânge şi lacrimi, poezie...
Cuvinte fără noimă, delir şi vorbe goale
Într-un cortegiu-atipic, sfidând firesc şi lege
Am înşirat de-a valma pe braţe şi pe poale...
Şi cine, poezia aceasta, să-mi dezlege?

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parcul cu castani

Lampadarele-s aprinse-n parcul nostru cu castani ;
Pică frunze sinucise, fete plimbă curtezani.
Sus pe cer luna obtuză se zgâieşte indiscret
La doi tineri în sinteză de iubire-ntr-un boschet.

Doar o cucuvea bătrână stă pe rolul de chibiţ;
Amatoare de can-can-uri, face poze fără bliţ
Şi cobeşte... Nu de alta, să nu fie cu păcat,
Dar boscheţii mai visează câte-un bebe supărat...

Pe-o alee, la chitară, cânt-un june fericit
Că şi-a-mbrăţişat iubita, dar deja a răguşit ;
Pripăşit şi el prin preajmă, latr-un câine-nfometat -
De o vreme doar răbdatul prelungit l-a săturat.

Filantropii nu-l mai cheamă, nu-i aruncă vreun covrig ;
I s-a-nfierbântat stomacul, pe când pielea-i zace-n frig.
Sun-un orologiu ora când stafiile se bat ;
La statuia cu arcaşul stau o clipă-ngândurat:

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E marţi, din nou...

E marţi din nou, ca un ecou al minutarelor placide,
În dansul lor ameţitor, e o morgană ce ucide.
O cucuvea pe-un clopot sfânt mai umple-un blanc cu o solie
Şi-mi intră moartea pe furiş şi n-am nimic să-i dau bacşiş,
Am doar o poezie.

Pieziş citeşte câte-un vers şi mă priveşte pe sub gene,
Mimează chiar un interes, pe sub privirile-i viclene.
E chiar frumoasă-aşa cum stă, în straiul ei de-ntunecime,
Privindu-mă de sus, extrem ca o sultană de harem,
Strâmbându-se la rime.

-Aş mai putea să mai amân, să-ţi termini visele nescrise,
Dar, să nu îndrăzneşti cumva, să-mi ţii ferestrele închise!
Te caut, poate într-un an, dar chinul îţi va fi mai mare.
Să nu mă strigi, să nu mă chemi şi mai ales să nu blestemi
C-am să te-arunc la fiare.

-De mi-a venit sorocul, zic, (prea multe semne-mi dau de ştire),
Să nu mai amânăm nimic şi fă-mă repede-amintire!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leoaica solară

Răsare-mi ziua cu roua sărutului
Imbietoare cafea de buze trezind inima,
Sălbăticindu-mi vinele haitelor de lei
Asmuţindu-i hienelor gânduri

Sfâşietoare secundelor ingenuchiate
Amintirilor clepsidrate nocturn
Insomniace cucuvele umbrind visele
Inoroage flăcări arzătoare suflări

Extazice secunde fără ore, zile
Zorilor clipiţi-n genele cerului de irişi
Divină privelişte cristalină
Sub bucle, mătasea paradisului

Găsit-n tocul prelungirea piciorului fin
Auzit pe asfaltul aşteptării meditate
Băncilor impregnate cu miros trandafiriu
Răsfirat zărilor de pielea diafană

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani romani

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
********************************
Bati laavod, cu un cod între picere,
Lesh li mishpaha, ha-ha- atât.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vin dintr-un ţinut îndepărtat

Eu vin dintr-un ţinut îndepărtat,
De unde nu se crede, nu se speră şi nu-i nimic, nimic de aşteptat...
Eu vin de unde nu-i lumină, nici vreo nădejde, nici putere,
De-acolo vin de unde totul şi toate-s încriptate în durere,
Eu vin dintre acei ce-s morţi în viaţă, robiţi amar de patimi rele,
Eu vin dintr-un mormânt adânc şi căptuşit cu vicii grele...

Acolo zorii sunt murii cu emailul cariat,
Acolo croncăneşte-un soare cu dinţi dugoşi de bronz învăpăiat
Şi ulii strălucesc sălbatic când pigulesc al existenţei stârv viciat.
Acolo orizontul, reprimă-orice cereşti simţiri în nori acizi şi albăstrui,
Şi-un plumburiu nociv umbreşte latentul boţ al soarelui gălbui
Şi-amurguri grii oferă-o tihnă, brodată-n roz de pace care "nu-i! "

Acolo-s văi prelungi de buimăceală,
Învăluite într-un absurd radioactiv şi-un soi de rouă industrială...
Acolo-s bucurii cumplite şi-o fericire închipuită, nebănuit de zapcială,
Ce împroaşcă-n toţi amărăciune şi exces bizar de zbenguială...
Acolo-s câmpi bătuţi de toţi, după-o dulceaţă trivială,
Acolo-s lucruri vanitoase din care moartea-i doar reală...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!