Citate despre cunoaștere și lumină, pagina 3
Danae
Legenda greacă povestea de-o fată
de crai din Argos, într-un turn închisă.
"Să n-o atingă dragostea", fu scrisă,
și-n bronz, și-n pietre, soarta ei săpată.
Dar zeul luă aminte la proscrisă.
Prin ziduri tari, prin poarta ferecată,
trecea, prinzându-l, forța-ntunecată,
lumina ei de ambră și caisă.
Și, vrând pe ea, năprasnic s-o cunoască,
se prefăcu în ploaie grea de aur,
și potopi sihastra ei cămară.
Din patimi, rădăcini crescură plaur ,
pe care veac de veac o să plutească
făptura ei, ca miezu-adânc de vară.
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e ușor de înțeles un geniu, dar e cu neputință de înțeles un geniu sterp. Sunt culmi muntoase pe care le poți urca, tocmai pentru că sunt luminoase. Când peste tot plutește negura și peste tot amenință prăpăstiile nedumeririlor, nimeni, nimeni nu poate cunoaște acel munte, care nu are nici nume, nici stăpân.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norișorul din Hercule e format din cel puțin 6000 de stele, cari, deși par așa de apropiate unele de altele, totuși sunt destul de departe pentru a fi fiecare un soare pe propria lui socoteală. Depărtarea acestor clustere nu se cunoaște încă, dar în orice caz nu se pot socoti zeci de mii de ani lumină, cum susțin unii astronomi.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a judeca și a prețui meritul unui autor, trebuie să cunoști bine timpul în care el a scris, gradul de cultură a limbei, în care el a scris, gradul de cultura a limbei, în care a fost îndemnat a scrie și dificultățile de tot soiul, prin care geniul său și-a facut drum, pentru ca să iasă la lumină.
citat celebru din Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faptul că cei mulți se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorinței sufletului de a învăța: acesta fuge de ceea ce nu cunoaște, de ceea ce este întunecat și neclar; în schimb, prin natura sa, el urmărește ceea ce este manifest și poate fi cunoscut. Din acest motiv, ar trebui să-i onorăm în chip deosebit pe cei care ne-au făcut să vedem soarele și lumina și să ne arătăm pietatea față de tatăl și mama noastră, căci datorită lor avem parte de cele mai mari bunuri: acestea sunt, se pare, putința de a gândi și aceea de a vedea. Din același motiv, ne bucură lucrurile familiare și oamenii cu care suntem obișnuiți iar pe cei cunoscuți îi numim prieteni ai noștri. Toate acestea demonstrează cu claritate faptul că tot ceea ce poate fi cunoscut, tot ceea ce este manifest și clar este ceva ce trebuie să fie iubit. Or, dacă acest ceva cognoscibil și clar trebuie să fie iubit, atunci și cunoașterea și gândirea trebuie să fie, în același fel, iubite.
Aristotel în Protrepticul, fragmentul 102 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se numește se cunoaște. Mă sperie fapta necuprinsă în cuvânt, scăpată luminii numelui ei.
aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Uneori sunt de ajuns vântul și soarele ca absențele să mă doară. Și trebuie să înving în mine această tristețe pentru a iubi din nou. Dar, poate, și melancolia nu e decât tot o formă a dragostei, mai complicată acum, însă și mai lucidă. Știind că ea nu pune condiții. Recunoaște că există. Atâta tot. Căci Ithaca nu-i o legendă, ci prima condiție pe care viața i-o pune fiecăruia pentru a se distinge de nisipul pe care-l spulberă vântul. Datorită ei, am aflat că înțelepciunea nu e, poate, decât o iubire care-și cunoaște atât de bine motivele încât nu se mai teme să lase tristețea pe aceeași balanță cu lumina amiezii. Amândouă ard și purifică.
Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este muzica sufletului
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
și să pierzi părți din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde își dorea:
să vadă cu înțelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumețul văzu fericirea cu ochii,
o senzație atât de de profundă,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prietenia ne face să cunoaștem mai profund lumea, nu doar prin cuvinte, ci prin percepții mai clare ale culorilor și luminilor, când sufletul vibrează de iubire.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu toții trăim într-o lume relativă. Unii spun despre comunism că ar fi bun, alții că democrația ar fi bună; unii spun că o anumită religie ar fi bună, alții zic că o alta este cea bună. Acest lucru îl facem din cauza rațiunii sau din cauza condiționărilor noastre. Dar Adevărul este unul și atunci când cunoașteți adevărul absolut, oricine este iluminat îl cunoaște de asemenea.
citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are fața plânsă;
A lumii-mpărăteasă privește-nlăcrimată
Spre palida credință din ce în ce mai stinsă.
În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez și vreau să mă agăț de cer,
Să caut frumuseți ce nu cunosc pereche.
O liniște mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în șiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.
Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Și chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi ești lângă mine
Și-n față la icoană te rogi îngenuncheat".
poezie de Mariana Dobrin (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știința este departe de a fi un instrument perfect de cunoaștere. Ea este doar ceea ce avem noi mai bun. În această privință, ca și în multe altele, ea este precum democrația. Știința prin sine nu poate susține cursuri de acțiune umană, dar cu siguranță poate ilumina consecințele posibile ale cursurilor alternative de acțiune.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de a pătrunde și de a cunoaște tainele existenței m-a muncit toată viața. Am căutat cu înfrigurare răspuns la marile întrebări existențiale: Ce ești? De unde vii? Unde mergi? Ce este lumea aceasta? A existat vreodată un moment în care nimic nu a fost? De ce există ceva când e mai ușor să nu existe nimic? Am meditat, am studiat, am cercetat, am scris, am și publicat unele din rezultatele frământărilor mele. Lumina mi-a venit din partea gândirii tomiste, care îmi împăca exigențele raționale cu cele ale credinței creștine. Drumul parcurs a fost lung și greu. Dar toate eforturile au fost compensate prin bucuria adevărului, "gaudium de veritate", cum spune Sfântul Augustin.
Ioan Miclea în Crâmpeie din povestea vieții mele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrătorul
Te irosești în încordări de arc
lângă roțile mari de oțel.
Strivești între degete sânii materiei.
Iți sunt de păcură mânile și afumate în zorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
pentru tine mașinile cântă
mai frumos decât privighetorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
tu știi că frumoase sunt
numai lucrurile ieșite din puteri omenești.
Tu știi că nici o stea
n-a fost făcută de mâna ta,
și-ți zici: orce-ar spune prea mulții gureșii poeți,
nici o stea nu-i frumoasă.
Din fântâni sfredelite-n osia planetei
iți scoți gălețile de foc.
Nu te cunosc, nu mă cunoști,
dar o lumină alunecă
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acțiunea nu poate distruge ignoranța pentru că ea nu este într-o opoziție logică față de ignoranță. Numai cunoașterea alungă ignoranța, așa precum lumina alungă întunericul.
citat din Shankaracharya
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost traduși
Din perioada juvenilă
Ba încă mai dinainte
Am fost traduși aici
Pe o planetă înadins
Cu un scop încă neclar
Într-o natură cu nevoi
În univers neprietenos
De aia căutăm tălmaci
Ca să dezlegăm mistere
Ca să rezolvăm enigme
Chiar de venim de nici unde
Și mergem spre nicăieri
Totuși să avem chemări
Spre cunoaștere și iubire
Spre desăvârșire și adevăr
Spre voință și dreptate
Și iarăși veșnic căutăm
Răspunsuri la întrebări
Din conștient și sub el
Și iar ne căutăm dascăli
[...] Citește tot
poezie de David Boia (2 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este muzica sufletului
Cu multă vreme în urmă,
un om mergea abătut
de gânduri când, deodată,
atenția i-a fost atrasă de un copac,
în ramurile căruia
atârnau anotimpurile oamenilor.
Curios, trecătorul
se apropie de pom,
întrebându-l:
Cine ești?
Copacul se plecă spre om,
și cu voce blândă, îi spuse:
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirale de lumină
Livezi, păduri înflorite la Naidăș, pe pământ fertil
Pomi cu ale lor surprize, păsări cântătoare
Se mișcă lumina și visul meu se recompune
Culorile: galben-aurii, verde închis sau verde deschis mă absorb
Pentru a crea vibrația luminii din ochiul cunoașterii
Razele lui ne absorb curiozitățile până ce ating nervul.
Mă aplec spre tine, cu gândul creat în lumina culorilor naturale
Cu plante luminate ating vibrația vindecării
Cuprind ochii tăi în palmele mele,
Desenez cercuri, mici, în cercuri mai mari, tangente,
Unindu-se uimitor, în spirale de lumină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea de pe proră
Am auzit cântarea sirenelor pe mare...
Trecut-au nopți și zile de-atunci, și-acum dispare
Iar soarele... și struna din urmă mi s-a frânt.
Sirena nu mai cântă și singur stau pe proră
Și mâine ca și astăzi aceeași auroră,
Dar marea va fi goală, și moartă, și pustie.
Zadarnic aștepta-voi sirenele să vie
Mai trist de-a le cunoaște, de-a le dori mai trist
Când steaua dimineții pe valul de-ametist
Aprinde opalină lumina ce scânteie.
O, lopătar, o, frate, prin visu-ți ce femeie,
Mireasă sau nevastă torcând fuior de lână,
Așteaptă pe pribeagul plecat de la cămin?
Pe când cu lira spartă și inima păgână
Tot mai ascult chemarea ecoului marin.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În clipa regăsirii
În libertatea mării constrângerea e malul
Deplinul întuneric lumina o conține
Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul
și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine.
Nimic îți pare totul când cauți nemurirea
În muta disperare tăcerea e cuvântul
Nefericirea însăși cuprinde fericirea
când, plin de umilință, tu părăsești pământul.
Iluzia, supusă, ascunde adevărul
doar pentru a-l cunoaște în clipa despărțirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
și care este veșnic în clipa regăsirii...
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cunoaștere și lumină, adresa este: