Citate despre cunoaștere și lumină, pagina 4
De nu-mă-uita...
Uitării nu te-oi da nicicând
Îmi ești în suflet dulce floare
Ce-mi mângâie tăcerea blând
Acoperind-o cu petale.
Și de ți-oi curge-n ploi mărunte
Într-o fântână mă adună
Lipește-ți tâmplele cărunte
De gura mea sub clar de Lună.
Te-oi săruta. Sărut-poveste
Făptura ta să se-nfioare
Iar floarea aceea după creste
Să se înalțe vâlvătaie.
Apoi, topiți, vom fi culoare
De catifea va fi pictura.
Și-om povesti că dorul doare
De nu-i cunoști căutătura.
Uitării nu mă da nicicând
Chiar de m-oi pierde printre stele
Te-oi lumina în vis și-n gând
Floare cu suflet, a vieții mele.
poezie de Diana Olteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai entuziasmul impersonal pentru ceea ce știi că este adevărat în gândirea ta și pentru ceea ce simți că este frumos în închipuirea ta, numai aceasta îți pune pe frunte semnul celor chemați. Și dacă un tânăr cu minte și cu inimă, dar care se îndoiește încă de sine, ne-ar întreba: "Prin ce să cunosc dacă sunt dintre cei aleși?", i-am răspunde repetând un aforism zis odinioară: "Acela are vocațiune, care în momentul lucrării se uită pe sine". Căci ceea ce împiedică atâția oameni, de altminteri inteligenți, de a vedea bine, de a gândi adevărat și de a scrie frumos și ceea ce îi condamnă să rămână totdeauna mediocri este tocmai mărginirea personalității lor în interese exclusiv individuale. Prin negura egoismului nu străbate lumina adevărului, nici căldura frumosului.
citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbești: despre Dumnezeu, până ce nu-ți întărești credința în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoști pe al tău; și despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă.
citat clasic din Sfântul Nicolae Velimirovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asteroizi
iubitul aruncă-n visteria mea de cuvinte
cu asteroizi amețiți pe orbita lor
de căderi de cuvinte migratoare,
de sunete călătoare,
desprinse din cerurile himerice,
ei sângerează linia din palmă
într-o lumină curgătoare,
mistuidu-se pe orbita cunoașterii,
strângând în brațe spinii morții
pe nisipul zădărniciei înfricoșetoare.
transfigurată de atâtea căderi
eu aprind fulgere printre vise
și-i trimit muze frumoase,
ca umbre fulgurante,
să-i danseze muzici abisale
în noaptea cu perle bizare
spânzurate de gâtul luminii irizante,
să-i facă o rană în cer,
în timpul unei hierofanii,
printre ecouri și cuvinte în adorație,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izgoniți din sufletul vostru aceste patru pasiuni, dacă voiți să cunoașteți adevărul în chip lămurit și să trăiți în spirit de dreptate: bucuria, tristețea, frica și nădejdea, deoarece unde pasiunile acestea stăpânesc, spiritul este lipsit de lumină și inima de libertate.
citat clasic din Boethius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imobilitatea și tăcerea nu sunt inactive. Floarea umple spațiul cu parfum, lumânarea cu lumină. Ele nu fac nimic și totuși schimbă totul prin simpla lor prezență. Poți fotografia lumânarea, dar nu și lumina ei. Poți cunoaște omul, numele și înfățișarea lui, dar nu și influența lui. Simpla lui prezență este acțiune.
citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distrugerea ignoranței înseamnă Eliberare. Întunericul nu poate înlătura întunericul. Ființele înțelepte, care sunt incompatibile cu ignoranța, o fac să dispară instantaneu prin însăși lumina cunoașterii.
citat din Shankaracharya
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte îndeajuns?
Dar acea umbră ți-a fost de folos!
Ceea ce te rănește, te binecuvântează.
Întunericul este lumânarea ta.
În lipsa barierelor încercările tale n-ar exista.
Tu trebuie să cunoști și umbra și sursa luminii.
Ascultă... așează-ți capul sub copacul mirărilor.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumul spre Ba Ling
De lângă iezerul Dong Ting călătorim spre vest
către Templul Zeiței;
aici femei cu sprâncene vopsite
relaxează peregrini obosiți.
Orașul de munte este pustiu,
magazinele se închid devreme;
lumina farului din turnul fortăreței e încă departe,
când tragem barcazul la mal se va fi făcut deja târziu.
Nu vorbim dialectul locului
vom angaja interpreți;
ce păsări ciudate! nu le cunosc numele;
sunt stingherit ca un învățăcel al Cărții Odelor.
Cât de improbabil să găsesc un luntraș
care să-mi înțeleagă inima:
de fiecare dată când deschid hubloul cabinei
văd pe țărm un tufan înflorit.
poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi cunosc țara destul de bine, cunosc poporul nostru și nu sunt așa de îngrozit de viitor. Eu n-am văzut numai bordeie; am văzut sate, și multe cu gospodării frumoase. Într-un trecut nu depărtat am cunoscut sate sărace și ignorante, azi le văd bogate și tineretul tot e luminat.
Alcoolismul mă izbește când îl văd întrupat în cei câțiva nenorociți pe cari e firesc să-i întâlnești oriunde ; dar mulțimea cea mare a poporului muncește cu râvnă și se ridică încet[...]
Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nord de steaua Antares și de τ din constelația Scorpionului se află steaua ρ din Ofiucus. Un astronom american a fotografiat împrejurimile acestei stele, cari se află în plină Cale a Laptelui. Reproducția acelei fotografii e o adevărată poemă cerească, sori peste sori, sute, mii, zeci de mii, îngrămădiți la un loc, ca boabele de nisip, nebuloase luminoase și un fel de găuri întunecate, înc ari nu se vede nici o stea; adevărate ferestre ale universului nostru, pe unde am putea să vedem dincolo, în spațiul cel gol de astre, dar unde, la depărtări fără de margini, trebuie să existe alte universuri, cu alte de milioane de stele-sori un întreg univers, părându-ni-se însă un simplu nor luminos. Vom ajunge probabil să cunoaștem multe enigme ale universului nostru, dar niciodată nu vom putea să dezlegăm misterele altor universuri.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu mă poate cunoaște
Nimeni nu mă poate cunoaște
mai bine ca tine.
Ochii tăi în care dormim
Amândoi
Au făurit luminilor mele-omenești
O soartă mai bună decât nopților lunii.
Ochii tăi în care călătoresc
Au dat gesturilor făcute de drumuri
Un sens desprins de pământ.
În ochii tăi - cei ce ne-arată
Nesfârșita noastră singurătate
Nu mai sunt ce credeam că sunt.
Nimeni nu te poate cunoaște
Mai bine ca mine.
poezie clasică de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cine-i cunoaște pe ceilalți este știutor, cine se cunoaște pe sine este iluminat, cine-i învinge pe ceilalți are putere, cine se învinge pe sine are tărie, cine cunoaște îndestularea este bogat, cine merge cu tărie înainte are voință, cine locul nu-și pierde dăinuiește, cine moare dar nu se stinge îndelung viețuiește.
Lao Tse în Cartea despre Dao și Putere
Adăugat de indru_36
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sat natal
lui lon Pillat
După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți
unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat.
Port acum în mine febra eternității,
negru prundiș, eres vinovat.
Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul
de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului.
Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea
până m-oi pierde din nou subt dunga apusului.
Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici
decât le-a crescut amintirea.
Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.
Porți se deschid să-și arate uimirea.
Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales,
ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit
încă nu a bătut. Ceasul așteaptă
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eul pe care eu îl cunosc nu știe suficient pentru a ști că nu știe suficient. Se crede un cristal luminos, când, de fapt, e în mare alcătuit din nuanțe gri... Eul care cred că sunt e doar ceea ce-mi spune eul despre mine, o foiță fragilă care acoperă o imensă mare interioară.
James Hollins în De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii tu propria ta bucuri și abia atunci vei descoperi de ce e minunat sa iubești! Pacea sa îți cuprindă sufletul! Și iubirea pe care o vei cunoaște odată cu Dumnezeu, te va lumina acolo unde crezi ca e numai întineric!
citat din Ilie Răpcianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă adoptăm o perspectivă intergalactică, am vedea, împrăștiați ca spuma mării pe valurile spațiului, cârcei de lumină slabi și fragili. Aceștia sunt galaxiile. Unele sunt călătoare singuratice; majoritatea populează roiuri, cuibărindu-se laolaltă și rătăcind în marea beznă cosmică. Avem înaintea nostră Cosmosul, la cea mai mare scară pe care o cunoaștem. Ne aflăm pe tărâmul nebuloaselor, la opt miliarde de ani-lumină de Pământ, la jumătate de drum față de marginea Universului cunoscut.
Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ignoranța oarbă este mai puțin fatală decât o cunoaștere mediocră și confuză (căci aceasta din urmă adaugă la relele ignoranței, relele greșeli inevitabile ale cuiva ce are o vedere limitată, fără a atinge granița adevărului), omul luminat este darul cel mai de preț pe care îl poate face un suveran națiunii și sieși, transformându-l în depozitar și custode al sfintelor legi.
Cesare Beccaria în Despre infracțiuni și pedepse, Despre științe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu nu cunosc
o altfel de sete
decât burnița ce cade
când totul arde
scântei încrustate
în colbul luminii
eu îmi doresc să beau
din setea pietrelor
altă lumină
e vară sau iarnă
habar nu am
căci mă dezic de ispită
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băieți, urmă apoi învățătorul, astăzi e ca o zi de sărbătoare ș-avem să legăm și noi puțintel cartea de gard. Am să vă cetesc o poveste scrisă anume pentru voi și care se cheamă Capra cu trei iezi... în mine pătrunse o înfiorare caldă, ca totdeauna când se pregătea domnu Trandafir să ne cetească ceva. Și ascultai cu ochii pe jumătate închiși povestea cu ieduții, cu cumătrul lup și cu biata capră văduvă. în depărtare, spre Șiret, vibra lumina.
-Povestea asta, vorbi într-un târziu domnu Trandafir, e scrisă de Ion Creangă, cel care a făcut și cartea pe care trudesc bucherii noștri [...] Eu îl cunosc pe Ion Creangă, urmă el cu oarecare mândrie. L-am văzut vara trecută, la o adunare de învățători. Să știți voi că el are un dar de povestește așa de frumos, parcă ne-ar spune mama povești, în seri de iarnă, la gura sobei...
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cunoaștere și lumină, adresa este: