Citate despre cuvinte și mișcare, pagina 3
Crăiasa din povești
Neguri albe, strălucite
Naște luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
S-adun flori în șezătoare
De păinjen tort să rumpă,
Și anină-n haina nopții
Boabe mari de piatră scumpă.
Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mișcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,
Dându-și trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roșii
Peste unda fermecată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoțiile sunt cele care ne definesc ca oameni. Cele care ne dau veridicitate. Cuvântul emoție înseamnă energie în mișcare. Fii sincer cu privire la emoțiile tale și foloseste-ți mintea și emoțiile în favoarea și nu împotriva ta însăși.
citat din Robert Kiyosaki
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi, suprarealismul este confundat cu "modernismul" în genere (cuvânt vag și foarte primitor) ale cărui acțiuni au scăzut în ultimul timp, iar majoritatea "suprarealiștilor" noștri nu sunt decât niște dadaiști mai mult sau mai puțin aprinși. Ar fi păcat ca o mișcare deosebită fundamental de dadaism ca și de cubism, să cadă concomitent cu aceste mișcări, nu din cauza unor vicii imaginare, cât din cauza unei confuzii.
citat din Dolfi Trost
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Adio se răspunde-n zare,
Adio este și pe loc...
Pătruns cu raza cea de foc
După ultima mișcare.
Nimic nu poate fi puternic
Prin existență să ditrugă,
Cuvântul trebuit să fugă
Dispărând din vorbă veșnic.
Sacra libertate-ntr-însul
Oprită e, adevărat,
Izgonind din suflet plânsul
Pe care el l-a provocat.
Emană doar în jur tristețea,
Lacrimi doar în jur emană,
De tot te depărtează-n goană
Și-ți distruge tinerețea.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii (1 mai 2008)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniștea privitului în oglindă
mă privesc în oglindă
și sunt un cuvânt rostit
văd dualitatea fericirii
iubirea e un plan geometric
linia curbă continuă lupta
cu linia dreaptă
o încleștate acerbă
pentru dreptul sensului ascuns
ochii execută mișcări tactice devorante
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și mișcare, dar cu o relevanță mică.
Mameha: Ține minte, Chiyo, gheișele nu sunt curtezane, și nici soții. Ne vindem abilitățile, nu trupurile. Noi creăm un loc secret, un loc destinat frumuseții. Cuvântul gheișa însemnă chiar "artistă" și ca gheișă ești considerată o operă de artă în mișcare.
replică din filmul artistic Memoriile unei gheișe, scenariu de Robin Swicord, după Arthur Golden
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva cuvintele undeva
ca de obicei m-am trezit pe
la trei eram hotărât să nasc un poem cum
se întâmplă de obicei
dimineața devreme: câteva mișcări spre
înviorarea tastaturii nimic poate
undeva în computer undeva s-a
instalat o ne
fericită relaxare a inspirației re
partizată creației matinale (?!) poate n-ar
trebui să-mi cer decât explicații tăcute
poate nu nu
e bine să continui până spre ziuă
să lovesc disperat cu pleoapele-n zidul
plângerii cuvintelor dispărute
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis și căutare
- Nu ești sătul de colindat prin stele,
Prin miliardele de ani-lumină
Cât zice-se că-i drumul pân' la ele,
Chiar cu închipuirea cea mai plină
De cosmos și de cosmo-fantezii?
- Acolo-i țelul marii poezii.
- Ce-i marea poezie? Vorbă-n vânt
Cu care ne-amăgim; comod cuvânt
Cu care lesne-acoperi ce nu știi.
Mai bine să ne-ntoarcem pe pământ
Și părăsind călătoria-n vid,
Să cultivăm grădina lui Candid,
Lăsând închipuirea să măsoare
Iluzia-n continuă mișcare
A țelurilor drumurilor lungi,
La care să visezi, să nu ajungi...
Și poate-aici s-ar întâmpla să fie
Și mult râvnita mare poezie
Ispititoare
Căci totul este vis și căutare.
poezie celebră de Alexandru Philippide din Vis și căutare (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ar fi trebuit să fie crezut, deocamdată pe cuvânt, că pentru el, în relația cu femininul, expresivitatea ochilor însemna ceva mult mai profund decât mișcarea lascivă a șoldurilor, iar candoarea unui zâmbet valora, în fața sa, mai mult decât dezvelirea provocatoare a unui sân.
Emil Dogaru în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Către Galateea
Îți știu toate timpurile, toate mișcările, toate
parfumurile,
și umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tău
ce tremur au și ce culoare anume,
și mersul tău, și melancolia ta, și sprâncenele tale,
și bluza ta, și inelul tău, și secunda
și nu mai am răbdare și genunchiul mi-l pun
în pietre
și mă rog de tine,
naște-mă.
Știu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape -
după-amiaza, după-orizontul,
dincolo-de-marea...
și tot ce e dincolo de ele,
și atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul și-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Și mă rog de tine,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de fereastră
dincolo de fereastră
rătăcirile mărșăluiesc peste orizontul deschis
o relativă abandonare în ochiul felinarului aprins
pavează invizibilul c-un spectru de raze
înverzind frazele frunzei
respectând liniștea trestiei
și mișcarea uitată sub haina de iarnă
marginile mele sunt incendiate
de cuvintele cu explozii de lumină
și de punctele aprinse de pe linia ta dreaptă
umblându-mi pe sub piele
răstălmăcind sensul vieții
o strălucire a cuvintelor
încâlcite în țesătura unei întârziate toamne
sub o ninsoare cu umbre de stele
a aprins cerul meu ascuns în pumn
înverzind și dezverzind albastru
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cuvinte și noi
Am pentru tine cuvintele pe hârtie
rânduite frumos în pagină
asemenea unor bobi de rouă pe corola florii
arome rispirând.
Între cuvinte și noi sunt fagurii de dorințe,
mierea lor s-o guști cu ambrozie,
și trupul mlădios de sălbatic.
În salon lumina îmbrățișază
clapele sidefate ale pianului vechi,
ce sublime fug clipele colorate
subțiri cu nuanțe de carmin,
mișcările
sunt asamblate în roluri
cu jocul dragostei în ele.
De fapt tot ce se scrie
capătă înțeles de metaforă în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potrivește; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanță și mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebește de actele ratate propriu-zise este absența unei intenții contrare și perturbatoare venind să contrazică o intenție primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile și mișcările care servesc drept expresie emoțiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparență fără scop, pe care le executăm, ca și cum ne-am juca, cu veșmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparțin aceleiași categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot așa cum le-am declanșat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative și pot fi interpretate în același fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înțeles al cuvântului.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezii
Cuvintele vin la tine ca fluturi,
Nu poți când le vezi decât să te bucuri,
Culoare și foșnet, lumine și umbre,
E totul mișcare și jocuri de unde,
Și-un suflet ce zace pe țărmuri uitat,
Când versul, în lume, tăcut a plecat,
Și-n jur mai rămâne doar cerul și ploaia,
Cu macii cei roșii să ardă odaia.
Pe apele mării am să-mi conduc vasul,
Și-oi plânge în păsări, cu ochii și glasul,
Cu foșnetul dorului prin lume pribeag,
Iar noaptea călca-voi cu stele pe prag,
Lumina mea dulce în nopți să sărute,
Cu raze de lună, rotunda ta frunte,
La piept să te țină în noapte furiș,
Când dorul te arde, păienjeniș...
[...] Citește tot
poezie de Ion Vanghele (5 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta scrisului
El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul ființelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor și a lucrurilor.
O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migrația popoarelor celule
roșii și albe.
Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneților!
Au făcut chip al tău din bronz
și unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele care răsar din Liniște ating Liniștea ce sălășluiește în cel care le citește. Liniștea nu poate fi scrisă, dar se poate scrie despre Liniște. Se poate scrie, se poate vorbi despre Ea, însă Liniștea nu poate fi cuprinsă într-un element finit al creației, căci toată creația este chiar un rezultat al unei melodii provenite din Liniște. Creația, la forma ei de bază, este un sunet care se află mereu în mișcare. Esența cântă, iar forma dansează. Esența este Liniștea, cântecul este Forța Creatoare, iar dansatorul este creația. Mișcările dansatorului depind, în mod fundamental, de spațiul din care acesta ascultă cântecul Esenței, pentru că, întotdeauna, cel ce ascultă cu toată ființa, va dansa în mod natural, fără a învesti efort și trudă. Nu este nevoie de nicio tactică, nu e necesar niciun plan, întrucât ritmul Esenței determină orice dans să își dezvăluie tainele și să devină Una cu dansatorul. Iar dansatorul care acceptă total ritmul Vieții, se acceptă total pe Sine, deoarece El devine Una cu Viața, în mod conștient. Când omul trăiește fără a se împotrivi Vieții, el descoperă puterea nemăsurabilă a acceptării. Căci acolo unde nu este răzvrătire, binecuvântările curg fără oprire și pacea se așterne pe fundal.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cuvinte
- murmur -
în câmpul energetic
generat de creier,
adică în minte,
cuvântul
germinează.
/aidoma albinei:
polenizează alt cuvânt,
în formă de floare./
Nichita poetul
avertizează:
"cuvintele pornesc la vânătoare
hăituiesc
sau sunt hăituite"
/se metamorfozează
în
[...] Citește tot
poezie de Anișoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia picăturilor noastre
Ai intrat abrupt în poveste, simți taina
și pulsul ei care te dezarmează,
legi visele tale la inima mea,
le țeși prin ea și-i binecuvântezi pacea.
O piatră arunci în liniștea apei, sunetul ei
te poate conduce undeva sau altundeva,
departe și prea aproape, niciodată aici sau acolo,
pretutindeni și nicăieri. Un ambitus de nepătruns!
Fugi și rămâi, un cerc tonic al cvintelor,
mergi și străbați amplitudinile lumilor,
mereu așezat între ele, în permanentă mișcare,
te-arunci printre astre,
- o fugă cu totul tulburătoare -
adierile cerului plutesc între noi, pierduți în
dezmierdări de cuvinte,
pășim amețiți de furtuna dorințelor.
Secera lui Ceres ți-a tăiat
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Africa
Un nestemat strălucitor,
Africa atotcuceritor,
Se întinde peste Oceanul Atlantic și Indian,
Cu rubinul ei, insula Madagascar.
Nilul însuflețind Africa lor,
Învie tot, din alb-color.
Continent care este dantelat,
De animale de tot felul populat,
Lei, tigrii, elefanți, pantere,
Animale ce spun într-un cuvânt - putere!
Cutreierând prin tropice,
Africa este propice,
Pentru toate car-există,
Accacia, baobabi e artistă.
Congo, având un debit mare,
Se revarsă în ocean printr-un estuar,
Datorită mișcărilor mareei,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Popovici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunea din noapte
M-ascund în noapte
sub fierbinți orizonturi
așa cum se poate,
cuminte... în doruri,
în cuvinte și lacrimi.
Clipe trec agale,
răscolitoare patimi
cu mișcări de vestale.
E o liniște albastră
molcomă șoaptă,
ce stă la fereastră
și mă așteaptă.
Ia-mă în brațe
minune din noapte
și alungă furtuna
ce bântuie-ntruna.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și mișcare, adresa este: