cuvinte şi prăpăstii

Asteroizi

iubitul aruncă-n visteria mea de cuvinte
cu asteroizi ameţiţi pe orbita lor
de căderi de cuvinte migratoare,
de sunete călătoare,
desprinse din cerurile himerice,
ei sângerează linia din palmă
într-o lumină curgătoare,
mistuidu-se pe orbita cunoaşterii,
strângând în braţe spinii morţii
pe nisipul zădărniciei înfricoşetoare.
transfigurată de atâtea căderi
eu aprind fulgere printre vise
şi-i trimit muze frumoase,
ca umbre fulgurante,
să-i danseze muzici abisale
în noaptea cu perle bizare
spânzurate de gâtul luminii irizante,
să-i facă o rană în cer,
în timpul unei hierofanii,
printre ecouri şi cuvinte în adoraţie,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

(Lui Gh. Paţanov, autor al cărţilor "Trece ziua " şi "Proza unei Vieţi")

George, să ne scrii mereu,
Că viaţa se duce-n hău.
Trece ziua, trec şi eu –
Rămâne Cuvântul... tău.

madrigal de Mihai Cucereavii (22 martie 2012)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din palmele tale

Din palmele tale calde,
Iubire,
am înţeles că nu numai eu îl caut pe Dumnezeu.
Şi el mă caută pe mine.
Ne căutăm fără oprire,
dar niciodată nu ne-am întâlnit.
Atâta strălucire şi slavă e în Dumnezeu,
atâta încleştare e în mine şi în lume,
atâtea drumuri încâlcite,
întrerupte atât de des de răstigniri
şi de-ntrebări fără răspuns!
Drumuri fluide, sinuoase, care,
amăgitor,
m-aruncă către cer,
pentru ca apoi
să cad din nou
în hăuri.
Cum să mă prinzi tu, Doamne,
când veşnic sunt în mers şi în schimbare?
Cum să te-ajung eu, oare,

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dor

Dorul

Olimpiei–Octavia

Dorul
e fereastra cenuşie,
în zori,
spectralizând
maligna, saturata-mi
de dor
insomnie;
dorul
sunt orele zilei,
tânjind, ofilite,
lunecând,
aşternându-se,
ca nişte thanatice
flori,
lângă urna ta cu cenuşă,
în inima mea,
în inima
ce-a devenit,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Naţiunea" din Bucureşti, 17 februarie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt

Curajul unei mângâieri,
Epistola unei dureri,
Căldura zilelor mai reci,
Răcoare-n arşiţe, de pleci

Cuvântul zilei viitoare,
Sămânţă de lumină-n soare,
Un fluture multicolor,
Spectaculos puseu de dor

Cuvântul meu, cuvântul tău
Salvate într-o zi din hău,
Dueluri de figuri de stil
Frângând otave de ostil

Cuvânt cu-n strop de erezie,
Umil servant în... poezie!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi caut locul sub soare

Poate că vara mă alungă,
plec undeva sau rămân pe dinafară.
Când mi se aprind felinarele de noapte,
fug burduşit de întâmplările trăite
unde mă cheamă destinul corupt
şi las totul pe seama lui.
Întotdeauna până nu văd cu ochii prăpastia
nu ştiu că există..

Vara mă scoate totuşi din minţi
cu ispitele ei goale de conţinut,
arunc nisipul în ochii duşmanului
intru sălbatic în jungla lumii reale
cu toate abilităţile căpătate-n timp
şi nu mă las furat de împrejurări.

Îmi caut locul sub soare, la umbră,
aştept să mă acopere toamna bogată
cu pledurile ei pregătite de sărbătorile de iarnă
şi ascuns în cuvinte de suflet

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... la începuturi fu cuvântul
fu şoapta tremurândă mai întâi
apoi au apărut şi buze care cântă
şi piatra care stă drept căpătâi

la începuturi fu desigur oul
primar, găina perindată mai târziu
şi nu vopseaua fu la început- tabloul
şi sufletul nu trupul era viu

la începuturi nu era văzduh nici ape
era nimic, nimic plutind în hău
şi veşnicii năşteau şi deveneau etape
şi mai erai fecioară şi mai eram flăcău

la începuturi...(nu mai are importanţă
că tu ai fost din mine ori că eu )
a fost cuvântul devenit speranţă
şi care-ncă mai este Dumnezeu...

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara omenirii...

pe scara omenirii urcat-am din genune
la naştere şi-n viaţă cobor câte un pic
şi vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic

călare pe o rază m-ascund de umbra minţii
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinţii
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea

mi-e infinitul treaptă şi balustradă clipa
când paşii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colţul nebuniei şi-au adormit în pripa
seducţiei fatale... nu-s eu cel toropit

în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
şi peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii

sonet de Ionuţ Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc, Muntenegru!

O singură clipă şi totu-i non-sens,
Nimeni nu ştia ce ni se întamplă,
Un rictus, un geamăt, un gol imens,
Şi zăceam prăbuşiţi în râpa adancă.

După o secundă sau o eternitate,
Am deschis ochii, priveam în jur,
Ceva se strecura, cu abilitate,
Dădea târcoale, prinzând contur.

O văd, este moartea, hâdă şi rece,
Într-un dans ritualic şi misterios
Vrea sufletul cald să mi-l ferece
Şi să mă patrundă până la os.

Dar, dintr-o dată, ca printr-o minune,
Pe frânghii, pe corzi, ca într-un vis,
Zeci de braţe în nefireasca genune
Mă aduc spre viaţă din acel abis.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firave sentimente

Mă ademeneşte iarna la geam
înainte ca visele să fie împlinite
dezleagă tainele astrale
se aştern fulgi rătăciţi
peste file-n calendare
alunecă spre cuvântul nerostit
se pierd în valuri
în abisul de întrebări
respir cu nesaţ aerul rece
simt depărtări lungi
adunate-n suflet
din ani şi anotimpuri
porţi albe se deschid
trezind izvoarele
din aşteptări de ninsoare
pădurea îmi dă de ştire
dezgolind firave sentimente
învingând gheţarii
ce te-au răcit
la malul de amintire

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba dulce

Această limbă dulce-n cuvinte
a unui om tăcut de felul lui,
întors de undeva de prin Vaslui
păstrează-n ea ce are în minte.

Trecutul îl ară şi-l frământă,
reţine ce-i necesar şi-ncântă,
repetă ruga ce-o crede sfântă
şi cu încredere se avântă.

În echilibru pe puntea-n balans
trece peste hăul lumii în dans,
urâtul vieţii şi-l uită-n trecut,
face din cuvânt singurul său scut.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ornice sparte

Poate ninge-ntre noi o zăpadă ciudată,
poate augurii-s vânt şi n-au unde pleca,
poate burgu-i mai trist, răsădind pe o stea
un nimic esenţial, o tristeţe bogată...
Poate bântuie seri fără noi în genuni,
poate mugurii-s duşi pe o zare departe,
pregătind în cuvânt ghimpii scrişi pe o carte
răsfoită-ntr-o taină de vineri sau luni...

Poate-n cânt, undeva, am fost blânzii nebuni,
înşelaţi de zadar şi de ornice sparte...

poezie de Nicolae Dobra (30 mai 2012)
Adăugat de Cristina Maria Sandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tactică şi strategie

Tactica mea este
Să te admir,
Să te învăţ aşa cum eşti,
Să te iubesc aşa cum eşti.
Tactica mea este
Să-ţi vorbesc
Şi să te ascult,
Să construiesc din cuvinte
Un pod indestructibil.
Tactica mea este
Să-ţi rămân în amintire.
Nu ştiu cum sau
Cu ce pretext...
Dar să-ţi rămân.
Tactica mea este
Să fiu cinstit
Şi să te ştiu onestă,
Astfel ca între noi
Să nu ridicăm cortine
Şi să nu deschidem hăuri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mario Benedetti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puştiul

Zburat-au anii -
fluturi hoinari,
copilul din mine
cu lacrimi se joacă,

se joacă de-a
oamenii mari...

El e
răsăritul
ce bolteşte
amurgul,
îngerul care
îmi fulguie burgul,
chiotul razei,
mireasma de far,
nebun-negustorul
ce cumpără gheaţă
şi vinde jar...

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

aşa eşti tu femeie în luna lui noiembrie
eşti palidă ca ceaţa, cuvintele ţi-s reci
şi te întreci cu norii şi te îmbraci în umbre
şi te prefaci în frunze de sălcii pe poteci

aşa eşti tu mâhnită în luna lui noiembrie
când vântul ne destramă în cea din urmă zi
ai aripile-ntoarse şi zbori doar către tine
şi mie-mi laşi abisul de-a nu te mai iubi

aşa eşti tu femeie în prag de despărţire
ai ochii arşi de brumă şi buze de strigoi
când îţi întorci obrazul eu te sărut pe frunze
şi te-nvelesc cu mine când umerii ţi-s goi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv

Tu eşti salvatoarea în viaţa mea,
Umbra ta mă păzeşte de a nu cădea de pe o prăpastie ;
Când simt ca nu mai pot, şi la pământ mă prabuşesc,
Tu apari şi ma cuprinzi şi o nouă flacără în mine aprinzi.
Ai încredere, îmi şopteşti, sunt aici să te păzesc.
O desăvârşire simt, când cuvintele mă cuprind,
Simt că planez în bratele unui chip care după vibrez.
Aud o voce îndepartată care în vis de mult mă caută,
Mă strigă cu voce tare: deschide ochii odată!
Iar ochii îi deschid, şi în faţă vad numai un zid.
Încep să lăcrimez când vad ce vise iluzionez.
O disperare mă cuprinde, şi bine-nţeles o nouă zi fără a pretinde!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (aprilie 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

două lacrimi

Două lacrimi, pereche de irişi,
se-nvălmăşesc în cuvinte şoptite de rugă...
Urcă din mine
coloană de abur către un cer
prea arid de plânsul din nori...
Răscolesc cenuşa orizontului
exil în deşertul albastru al fiinţei.
Descos fire de sânge,
veşmânt sufocant de trăire,
amnar pentru zenit şi dorinţe.
Cărbuni de tunete urcă
din hău de-mpietrire
şi...
aplec către pământ
potop al durerii
din lacrimi gemene de irişi
zămislite-n foc de priviri
rup strigăt de ploaie

Tăcere apoi...

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de tacere

Ca un animal care şi’a primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi şi noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agăţaţă de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.

Pentru că vii când nu te chem
Desculţ/ă prin roua gândurilor
Când nu ştiu ce caut
Pentru că nopţile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinţi
Pentru că amurgul topit peste creştet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele... fulgi

II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călimara

Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porţi de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neştiutoare
Şi-adesea n-or găsi ieşire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înşirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopţi albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite şi gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte şterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule şi puncte -
Şi-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăveşte pe hârtie.
În ea, tăcute şi smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanţul zilei şi de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanţe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

***(un fir de sânge care se strecoară în tihna cuvintelor)

un fir de sînge care se strecoară în tihna cuvintelor
un fir se sînge insinuant şi pervers acela eşti tu care
curgi dimpreună cu propriile-ţi cuvinte
din zori înspre capătul zilei
te strecori ca un zmeu jucăuş minunat colorat numai bun pentru
o adunătură de gură-cască (ia-le ochii şi
călăuzeşte-i uşurel spre buza prăpastiei)
într-o zi însă firul acela de sînge ar putea face
pentru cineva anume o demonstraţie de
fluviu artezian

poezie de Horaţiu Ioan Laşcu din Înălţarea (1994)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!