desen şi viaţă

Am uitat să trăiesc

motto:
"Atunci când am încetat să mai fim copii, înseamnă că deja am murit." -
Constantin Brâncuşi

înviorată de limpezimea apei,
îmi oglindesc chipul în fântâna
satului, întorcându-mă într-o lume,
unde sunt iarăşi copil între copii.

mereu creativi, inventăm reguli.
adesea, ne certăm, supărarea
nu prinde viaţă, reîncepem
jocul cu aceeaşi vigoare.

mai târziu, am uitat să trăiesc.
tristeţea, furia, îndoiala, cândva, ploi
scurte de vară, nu mai trec atât de uşor.

mă îndepărtez de evenimente
iar curgerea vremii mă ajută să văd cum

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înveşniceşti privirea

Înveşniceşti privirea
cu cerul tău albastru
şi desenezi sclipirea
minunilor de astru.

E iarăşi primăvară-
coroană fără rege,
când clipa ta solară,
nu are nici o lege.

Şi-n pagină se-aşează
vibraţii de cuvânt,
să simţi a vieţii rază,
pe umezit pământ.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul descompunerii în memorie

Trăim ca organisme saprofite
în amintiri, tăcutele chermeze...
Cerşim un soare veşnic să ne-aşeze
imaginile răsfirate prin orbite!

Ce va urma?... Nu ştim ce-o să urmeze!
Din gândurile ce răsar pe nepoftite
contururile cele mai cumplite
ni le săpăm în dreptul morţii treze!

I-am desenat peretelui ceasornic
şi-am îndesat memoria-n secunde;
la coadă aşteptăm un zâmbet dornic

să se ascundă unde se ascunde
o viaţă ca strigarea unui vornic
ce-şi joacă umbra-n dansuri furibunde!

sonet de Ionuţ Popa (22 iulie 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucând X şi 0 cu viaţa

privesc albul coalei de hârtie
e atât de alb
că mă dor ochii
iau pixul şi trag o linie dreaptă

aşa ca linia aceea
a aparatului care măsoară
pulsul vieţii

nici un gând nu o deranjează
mă deranjează pe mine

s-au adunat toate
şi bâzâie ca un roi de ţânţari

cred că legătura neuronală
dintre creier şi mână
e întreruptă undeva
altfel nu înţeleg refuzul literelor
de a se lăsa desenate

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndopat

cu amfetamine de dimineaţă
pictez o raţă pe perete
urinez de-a dreptul pe mine
rod un creion care a desenat
un sân pârguit
scriu un rest de poem
după ce beau bere din urechea
unui porc, prieten de-al meu
ne tutuim şi
şi
îl servesc cu varză călită
într-o oală rudimentară
am refuzat să trăiesc abuziv
în coteţul lui
lui
nu-i pasă de metamphetamină
pentru că e porc şi trăieşte
alături de mine fără să fie
o problemă socială
cititorule, tu nu eşti îndopat

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea nu are un cost

Un vis ce l-am crezut fictiv
Îmi aparea în fiecare noapte
Doua mâini se căuta atractiv
Indescifrabile usoare şoapte

Te-am întâlnit la o răscruce
Dezamăgit de cursul vieţii
Şi drumurile unde poate duce
Trecut erai prin anii tinereţii

De singur soarta te-a purtat
Tu ai ales drumul cel drept
De ce acum te simţi împovărat
Pământu-ţi pare rece sterp

În palma ta eu m-am uitat
Se desena un drum al fericirii
Toata viaţa atunci ţi s-a schimbat
De mână am ales calea iubiri

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea nu are un cost

Un vis ce l-am crezut fictiv
Îmi aparea în fiecare noapte
Doua mâini se căuta atractiv
Indescifrabile usoare şoapte

Te-am întâlnit la o răscruce
Dezamăgit de cursul vieţii
Şi drumurile unde poate duce
Trecut erai prin anii tinereţii

De singur soarta te-a purtat
Tu ai ales drumul cel drept
De ce acum te simţi împovărat
Pământu ţi pare rece sterp

În palma ta eu m-am uitat
Se desena un drum al fericirii
Toata viaţa atunci ţi s-a schimbat
De mână am ales calea iubiri

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim!

Să împărţim!
Eu să-ţi dau cuvintele.
Să-ţi cauţi în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ţi dau realitatea
Să-ţi cauţi în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.

Să împărţim!
Eu să-ţi dau bucuria

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cometă confuză

daţi-vă la o parte din calea noastră
noi alergăm o cometă confuză
dacă vrei să ne fii călăuză
desenează în cer o fereastră

tu nu mai erai atent
la ce se spunea pe seama ta
şi îţi creşteau aripi fără să ştii

de bine de rău
nu-mi mai amintesc numele tău
pe care l-am dus toată viaţa în spinare
ca o eroare

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictura cu crin

Şi aş dori să te păstrez
In clipa aceasta de strălucire
Ca pe-o floare, care se dăruie singură
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sînt sfîntul!
Dar îmi place imaginea şi o păstrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna şi viaţa noastră!
Ca un film de desene animate,
Făcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urmă
Şi toate aceste intimplari
Mai mult sau mai puţin necesare,
Pe care, până la urmă,
Sintem tentaţi să le credem chiar fericite?
Sint insaşi viaţa noastră cu gust amar

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevermore

Ai fost iubirea cea dintâi a vieţii mele
La pianul vechi demult nu mai am spor,
Aş desena ceva, dar nu am acuarele,
M-atinge alinarea, când ascult "Nevermore".

Nu mai vreau alcool, la "crack" am renunţat,
Jocul nu m-atrage, ori poveşti de dor,
Îl ascult pe Freddie, cum cântă cadenţat,
Am dat "Bed of Roses" pe dulce "Nevermore".

Când totul este vânt şi umbre şi-ntuneric,
Iar însuşi viitorul îmi pare-a fi-un Mordor,
Ma pregătesc de luptă c-un aer ezoteric,
Şi chem în grabă calul, pe ritmuri "Nevermore".

Prea credincios, în faptul serii m-aştepta,
I-am zis: Iubite murg, nu ne va fi uşor,
Să renunţăm acum, când lupta-i tot mai grea?
Şi privindu-i ochii, am ştiut: "Nevermore"!

poezie de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul

Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite şi el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul ştie hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ţii minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viaţa albastră să fie,
unii-şi pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiţi scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărgăritar şi crin

şopteşte
curg râurile prin univers
în fiecare noapte de dragoste
asemeni vieţilor noastre fulgerate

spune-mi
cum dor cuvintele femeilor înşelate
la bursa lor deschisă continuu
pentru participanţii nesiguri

floare pură de mărgăritar
mai albă decât albul pur
şopteşte printre florile celeste de crin
arome de tărie poetică

prind să lăcrimeze silabele suferinţei
înduioşător de nevinovate
ca o lumină care învie din morţi
speranţa în viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra deschisă mă atrage

nu am învăţat încă să mor
poate o singură dată am crezut
adormisem pe masa de operaţie
forţată de împrejurări urma să nasc

s-a născut a crescut
într-o literă C a plecat
pe piatra lui s-a desenat singură
păpuşa strâmbă
încovoiere de viaţă din ceara luminii
pe care
încercam să i-o trimit

prin ninsoarea proaspătă murmura cineva
un mulţumesc şters
parcă
de ceaţa care a urmat
în mintea mea obosită să mai aştepte
învierea lui

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata esenţă de viaţă

A fost odată un visător
care era cu gandul
în altfel de lume!
El prefera să trăiască
cu cărţile lui Sheakspeare,
ca un copil, căruia îi plăceau
filme clasice şi desene animate,
care i-au rămas în inimă!
Dar acestea sunt vise
aproape toate imposibile.
El a fost şi în căutarea
unor vise, în care banii
nu au importanţă
şi oricum el voia o lume
în care să fie liber,
să-şi urmeze pasiunea sa,
fără frică, fără resentimente.
O lume în care nu există umilinţă,
ci acceptare,
adevărata esenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (10 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, Milen, te implor încă o dată să te gândeşti la altă posibilitate prin care aş putea să-ţi scriu. Nu trebuie să te duci la poştă, nici chiar poştaşul nu trebuie să facă asta – cine e? – nici chiar şefii de la poştă n-ar trebui deranjaţi pe degeaba. Dacă nu poţi găsi altă soluţie, vor trebui să îndure scrisorile. Aseară te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce ştiu e că ne topeam unul în celălalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins focul cu hainele, am luat o manta veche şi te-am bătut cu ea. Dar transmutaţia se petrecu şi era atât de intensă, că tu nici măcar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, şi tot eu eram cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul şi nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum că asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns şi pompierii şi cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la început, spectrală, ca şi cum erai desenată cu creta în întuneric şi ai căzut în braţele mele, fără viaţă sau poate ai leşinat de fericirea că ai fost salvată. Dar şi aici apăru incertitudinea transmutaţiei, poate că eu am căzut în braţele altcuiva.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia

Nu este artistă,
hainele pe care le poartă
par terne şi uzate.
Iar cuibul ei – ar fi numit magherniţă murdară
de mierla care desenează
cu plicul ei auriu spirale elegante în aer.
Plimbarea solitară pe păşuni,
cântatul solitar în arbori la miezul nopţii,
planarea solitară peste Atlanticul gri fier –
nu sunt pentru ea: ea mai degrabă
ciuguleşte în gura unui canal de scurgere.
Trăieşte cu inima uşoară din ceea ce a învăţat
temeinic – de fapt, se bazează numai
pe ceea ce este folositor, având ca rezultat exclusiv
supravieţuirea. O pasăre proletară.
Nu un intelectual.
Dar când iarna se zbuciumă-n copaci
şi celelalte păsări –
balerini, muzicieni, arhitecţi –
mor în zăpadă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia lumii

Din vechiul Egipt se remarcă geografia sa egocentrică. Desenul lumii în
formă de triunghi cu un vârf în jos reunea cele două părţi ale ţării,
cea înaltă şi cea joasă. O linie în centru îl împărţea în două. Figura obţinută din această
reprezentare era cheia vieţii, cheia întregii existenţe. În termeni
generali nordul era bogat şi sudul mult mai sărac. Marile capitale
precum Memphis, Tebas ori Alexandria înfloreau la frontieră pe malul Nilului sau
în deltă aproape de mare.
Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip.
Cu o imensă cheie a vieţii făcută din plumb aurit se deschid astăzi cele două
temple din Abu-Simbel sau cel din Luxor, în antica Tebas, cu coloanele sale,
obeliscuri, statui de zei şi marele bulevard incomplet cu trei kilometri de
sfincşi ce unea în vechime această ultimă construcţie cu cea de la Karnak.
La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i
salutau pe turişti, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la
portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetiţa cea mai mică, cu un
chip frumos ca faţa lumii când se trezeşte, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt
mi-am adus amintirea acestor obraji iluminaţi, am mers să caut
zborul incredibil al ciucurilor roşii ce înfloresc în salcâmi, şi am găsit
fructul seminţei pe care am plantat-o ca un sărut, şi am făcut-o să crească, precum o
cheie a vieţii, în

[...] Citeşte tot

poezie de Rosa Lentini, traducere de Eugen Dorcescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii, credinţele şi valorile

S-au risipit anii in mii de culori
S-au aglomerat stelele-n albe
Nuanţe, credinţe şi valori
S-au pierdut anii, s-au desenat
Printre ruinele minţii s-au aglomerat
Neuronii preaslăviti in nuanţe de mov
Putine lumini vor preamari
Sufletele îngerilor vremelnice.
Pana ce timpul se va opri.
Vino sa-mi cuprinzi neputinţa!
Cu valurile mâinii tale sa ma ghidezi
Printre schimbările vieţii
Evoluţie spectaculoasa...
Sa ma afunzi in mister... pana la cer!
Nu-mi desena culori nedescrise,
Voi fi aleasa in orice clipa
Munca ma conduce spre rezultatele
Pe care ni le-am creat in minte
Frumuseţea vibraţiei dincolo de mister.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!