Citate despre diamante și noapte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la diamante și noapte, dar cu o relevanță mică.
Noapte de august
Muza
Ridică-te, poete! Ia-ți lira și suspină.
Poetul
Dar n-am nici gaz în lampă, nici praf de zacherlină.
Muza
Ridică-te, poete și cântă când îți spun!
Poetul
N-ai prea găsit, o, Muză, momentul oportun!...
Ca fata când e prinsă în jbuciumări secrete,
Mă-ntorc și stau o clipă cu fața la părete,
Apoi pe partea dreaptă din nou și iar tresar...
L-am prins! Am prins dușmanul. Un singur exemplar
Din câți m-atacă noaptea, cu hotărârea fermă
Să-mi perforeze toată sărmana epidermă!...
S-a isprăvit cu tine, făptură săltăreață!
Eu nu pot să justific obscura ta vieață,
Ci doar mă uit la tine și indignat mă mir
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda
Fără zgomot, sub oglinda apei calme si profunde,
Lebăda cu-ale ei labe late-alunecă pe unde.
Puful alb crescut pe cele două coaste amintește
De zăpada ce la soare, primăvara, se topește,
Dar, tot ca neaua mată, în briză fremătând,
Aripa-i pare-o pânză de barcă-abia mergând.
Frumosu-i gât se-nalță și trestia o-ntrece,
Plonjează ori se lasă lungit pe unda rece;
Cu grație-și curbează profilul de acantă,
Pitindu-și ciocul negru sub gușa-i impozantă
Aci caută umbra și pacea de sub pini
Lăsând în urmă lunca scăldată în lumini
Și-având aspectul unei podoabe capilare
Ea merge și tardivă și obosită pare;
Grota-n care poetul plonjează-n sine-ardent
Si izvorul ce plânge pe veci un zeu absent
Îi plac; le dă târcoale; o frunză de răchită
I-atinge-ușor un umăr, căzând îngălbenită;
Aici spre larg plutește și, lăsând codru-obscur,
Ia-n stăpânire partea superbă de azur
[...] Citește tot
poezie clasică de Sully Prudhomme
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, spaniolă, catalană și germană.
Flori de gheață ...
Gerul nopților cu stele,
Albe flori îmi prinde-n geam;
Mărgărite și betele
În zori de zi le zăream.
Gingașe, ca o mimoză,
Atinse de raze pier.
Prin perdele spionează,
Bântuite de mister.
Le mângâi cu răsuflarea
Mirosind al lor parfum.
Evadează din strânsoarea
Geamului, croindu-și drum.
Firave și neperene
Se topesc cât ai clipi.
Plâng cu lacrimi diafane,
Din geam de le-oi dezlipi.
Reci, ca și ghețarul nordic,
N-au culoare, n-au miros.
Din decorul lor feeric,
Dispărând miraculos.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prag
O, dar e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi!
Ce cumplit îmi vânturi mintea, și cu ce-ndârjire-mi scurmi
Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îți stau în față!
Simt că-nnebunesc... Mă turburi. Fugi cu neagra ta povață.
Înțeleg, împărăția ta, cu veșnica-i odihnă,
Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă:
Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduri
N-or mai răscoli cenușa rece, țintuită-n scânduri.
În sicriu dormi somn de piatră. Nici un zgomot, nici o grijă;
Viermii nu te mai întreabă de-ai fost aur, de-ai fost schijă,
Cap de geniu, ori de vită tot o hârcă scofâlcită,
Goală, batjocoritoare gură, pururea rânjită.
Ș-o să dorm, în întuneric și în liniște eternă.
N-o să-mi pese căpătăiul de-mi va fi pietroi, ori pernă.
De-mi va putrezi sicriul și găteala de pe mine,
Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici rău, nici bine.
Neastâmpărații șoareci dacă-n capul meu și-or face
Cuib, nesupărați de nimeni, vor petrece-acolo-n pace.
Poate-o lacrimă, pe piatra ce-mi va coperi mormântul,
Va cădea din ochii mamei, poate scutura-va vântul
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angoasă
cu clondirul plin de lichid străveziu
în care plutesc petale de trandafir
cana umplută cu veselie
sorb noaptea luminoasă
fericirea se strecoară încet
încet beau stropii
văd pentru prima oară
bluza ta mulată
mă holbez ne
rușinat sorb din ul
cică rubiniu e bun
ochii tăi au stră
luciri de diamant
ridic clondirul plin cu mâna tremu
rând de pahare s-ar umple
văd buzele umede și aș trece prin budoarul tău
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genunchii mei de diamant
Se-ntinde ca o molimă trecutul
Peste genunchii mei de diamant
Și peste umbre de uitate clipe
Alunec în tăcere, în neant.
Mă dor a vântului și a norilor fantasme
Și-n vene unindu-se mă cheme
Spre a pluti în lumea mea de basme,
Departe de o lume de blestem...
Urc precum lava-n vene și se pierde
În vise stranii vechea tragedie
De-"a fi", acum, precum se pierd poeții,
În noapte, printre versuri, pe-o coală de hârtie.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gerul Bobotezei
Atârnă luna ca un cercel de aur,
Pe bolta întinsă și rece de granit,
Podoabă din al nopților tezaur,
În ierni năprasnice cu gerul oțelit.
Stelele înșirate ca niște diamante,
Sus, pe cupola infinitei catedrale,
Ard de ger cu străluciri vibrante,
Sub cerul ce crapă-n chinuri glaciale.
Ca o nălucă-n ger, stejarul trosnește,
Și-n sute de cioburi se sparge lacul,
Sub cizmele tari, zăpada scrâșnește,
Fulgii cad lin, albi și pufoși ca bumbacul.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu rime facile
pe alb de insomnie-s taine scrise
misterului de diamant lucire
în perne bând poem de fericire
pe rană umbra cântec făurise.
ne ticluiam pe cer în adâncire,
la zarvă clipa vorbei ne oprise
vopsiți pe guri șoaptă, sus zărise
a noastră stea divina rătăcire.
erau averi de vise, slovă-n lapte
a tălmăci văpaia fiartă-n frig
și-n înțeles cu miezurile coapte.
din ochii tăi o depărtare strig
privindu-ți văzul, mut în multa noapte
și-n calea apei timpurilor dig.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept
Pașii mei se aud străini în noapte,
Mergând pe trotuarele înguste și pustii,
Din sufletu-mi trimit spre tine șoapte,
Și-ți spun că te aștept să vii, să vii.
Prin ploaia cu picuri mici, de diamant,
Mă îndrept exact spre nu știu unde,
Sunt ca un orologiu amorezat și ambulant,
Ce număra în ploaie picuri și secunde.
Te aștept sub felinar să-ți cânt,
Să vii precum o floare albă de cais,
Purtată pe brațe de adierea unui vânt,
Te aștept s-apari în al meu vis.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși, mă ridic
Mă poți denigra până la începuturile istoriei
Cu acidul minciunilor tale brăzdând un cer pitic,
Mă poți acoperi cu cel mai abject noroi
Eu, totuși, precum colbul, voi continua să mă ridic
Te deranjează impertinența mea?
De ce umbli învăluit în întunecime?
Pentru că mă mișc ca și cum mii de izvoare
Îmi pompează lubrefianți în vine?
Asemeni miilor de luni și de sori,
Cu precizia mareelor sosind după neîntrerupt tipic,
Asemeni nădejdilor îmbobocind mereu,
Voi continua să mă ridic.
Dorești să mă vezi căzută-n genunchi,
Cu capul plecat și cu ochii în jos?
Cu umerii căzuți ca niște lacrimi,
Supusă de suspinul unui suflet frumos?
[...] Citește tot
poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Vălul de rubin
Apune
După creasta
Munților, încă o noapte
Se depune
Peste cuta
Frunților
Raze de safir
Pălite
Pe deasupra
Apelor,
Dorm ca gânduri
Ostenite
Sub miragiul
Viselor.
Fire de smarald
Topite
De arșița
Dorului,
[...] Citește tot
poezie de Agatha Grigorescu Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc cu sufletul curat
În luciul apei pe înserat
Se oglindește aurie Luna
În apa mării ea a înotat
E ritualul ei dintotdeauna
Mirifică căldură glacială
Veghează tainic somnul
Dăruiește iubire în seară
Fluturii în Lună naște coconul
În noapte Luna mi-a vorbit
Cu ochii ei de diamant lucios
Despre luceafărul ce s-a ivit
Pe cerul constelației luminos
Un astru mândru si frumos
Mereu în noapte eu privesc
La cerul albastru' -nstelat
De-atunci luceafaru' îl iubesc
Iubesc cu sufletul curat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevasta mincinoasă
"Y que yo me la lleve al rio
Creyendo que era mozuela
Pero tenia marido"
Federico García Lorca - La casada infiel
("Și eu care-am dus-o la râu
Crezând că era fată mare,
Când colo avea bărbat.")
Federico García Lorca - Nevasta necredincioasă
Credeam că e fată mare
Când am dus-o pe cărare;
da și eu - ce minte proastă! -
n-am bunghit că e nevastă.
O fi fost ea ca zambila,
dar mersei mai mult cu sila.
[...] Citește tot
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casmirul tău de rouă
cad frunze în alint, cu ele amintiri și vis
în noaptea ce se lasă cu brumă de tăceri.
se-aud viori, departe, arcușul lor învins
de ielele smaralde ce-au fost în primăveri.
în umbre se ascund iubiri ce-au fost de-o vară
îmbrățișări de foc, fiori nestinși, ce ard
amestec de culoare, prinsă în tiară
cu diamantul nopții în ceas târziu, hazard.
zac stinse și răpuse, cu fardurile șterse
și se prefac în cântec ce-n somnul lor răsună,
rapsozi în frac de ploaie în cântece mirese
și-n râuri ruginii, se-aștern rochii de lună.
mă-mbie în pastel, pastel devin îndată
mă scurg în simfonia amurgului regesc,
și ca o harpă vie, cânt toamnei de-altădată
din genele de brumă, lied arhieresc.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenarii optimiste
port iubirea-n piept ca pe-un medalion
bătut cu diamante și smaralde
fug de tristețe precum un campion
magii se cuibăresc între săruturi calde.
trăiesc printre scorpii și cameleoni
își schimbă culoarea după interese
dar îmi dau putere energici eoni
în lada de zestre să strâng comori alese.
când stelele îmi luminează chipul
noaptea devine cel mai bun sfetnic
mă învață cum să gestionez timpul
de bunul Dumnezeu ca să fiu vrednic.
în suflet se dezvoltă universul semantic
un infinit de grații cu suflu romantic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmur de iluzii
Sala de-așteptare se scufundă-n mine,
Printre uși tăcerea își așterne pașii,
Pe peron pulsează frunți pe sub rugine
Și-n sfiala nopții dorm iubiri și aștri.
Arde amintirea-n spirit ca liant,
Leagănând lumina plină de cuvinte
Se hrănesc iluzii-n stări de diamant,
Înviindu-mi clipa fumegată-n minte.
Nu-mi ridic privirea spre gândul trimis,
Provocarea zării zeii-au dezlegat-o,
Rupt e trecătorul din pământ și vis,
Pe poteca-adâncă ce a renegat-o!
Luna la icoane mai stă să privească
Și sfărâmă umbre cu raza-i cerească!
poezie de Aurel Petre (20 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții pe fața de noapte
mottoul zilei este viața să o iubesc
cu cerul cu pământul cu lumea asta mare
cumpăr totul sub soare, nu mă tocmesc
libertatea, nemurirea nu sunt de vânzare.
cumpăr și credința pe câțiva arginți
bucuria se vinde la kilogram la litru
popii poartă măști cu chipuri de sfinți
Dumnezeu nu-i aspru ca liber arbitru.
viața are prețul scump ca diamantul
de multe karate și cu zeci de fețe
misterul divin îl dezleagă levantul
ca scrierile sacre din letopisețe.
cu raiul se deschide deodată neantul
dar lumina sufletului crește cu justețe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asemeni păsării
Sub clopotul nopții, ascult
monologul păsării de diamant.
Deșteaptă-te, mi-a strigat.
Apa ferestrelor curge în cascade
peste sânul de piersică al lunii.
Inima mi-e mută și vie
în lanul înrourat și maci luminați
înfloriri le curg într-o desfătare a lor.
Peste tâmpla umedă a pietrei
să fiu pasăre, Doamne.
Cuvântul să-l cânt înalt.
Să pricep graiul mireselor ierbii
adunând mănunchiuri de lumină
din catedrala înaripată.
Sub aripa geamănă
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă treci râul Selenei
Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține.
E-o sară frumoasă - adormită deși este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oștile florilor mândre;
Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine
Până la vârfii din nori cu liane încolăciți-s,
Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe,
Mari, cu merele roșii ca fața cea dulce-a Aurorei,
Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălțată-i în huciuri
Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte extremă
lumina de Luceafăr candidă expresivă
aduce în memorie amintiri din trecut
apariție spontană în toate permisivă
căci eu în lumea dragostei am petrecut.
e triumful iubirii deasupra de abis
cerne peste mine vise reflexii boeme
poarta universului cu fiori mi-a deschis
lucind ca diamantul în oricare vreme.
trăiesc o presimțire voluptoasă boemă
melancolia mea atinge culmea de extaz
îmbrățișez luceafărul cerească diademă
lacrimi de fericire curg șiroi pe obraz.
aspir la nemurire dar moartea-i o problemă
îmi dă târcoale iarăși cu coasa de topaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre diamante și noapte, adresa este: