Citate despre diamante și noapte, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la diamante și noapte, dar cu o relevanță mică.
Tunet, primăvara
Tunet, primăvara, ploi cu acid -
în oul lumii se mișcă un spirit lucid.
Legată la detectorul de minciuni am uitat:
Embrionul de diamant necopt l-am purtat?
Am mințit crezând că-n noapte e miez,
că osul contine migdală, diez.
Că pasărea galben-roșie, fără liră,
dansează și cântă, dar nu respiră.
Că am fost jumătate om, jumătate opt, un optaur.
Dar nu am mințit îmbrăcând Lâna de Aur.
Cui îi pasă de toate astea, îmi ceri:
Lasă-l pe ieri, pune mâna pe Voltaire.
Tunet, primăvara, Volt ieri, Volt azi, Volt iezi...
Uite cum din nou te electrizezi.
poezie de Grete Tartler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Zăpușeala nopții se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ți va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vișinii, de lângă mormântul cu amintiri....
Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..
Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzește,
mândru, falnic, înflorește,
timpul retezându-i viața,
ofilind încet, speranța.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Sala de-așteptare se scufundă-n mine,
Printre uși tăcerea îți așteaptă pașii,
Pe peron mă plimbă nopțile spre tine
Și-n vechi felinare dorm iubiri și aștri.
Ard o amintire tragică-n liant
Și te recompun printre vechi cuvinte,
Îți hrănesc orgolii-n stări de diamant,
Existentă-i clipa-n chinuri de sorginte.
Nu îți sunt poetul cu destinul sfânt,
Provocarea-acesta tu mi-ai destinat-o,
Sunt doar trecătorul rănit pe pământ,
Când cărarea-n simțuri tu ai dezlegat-o.
Drumurile-n veghe le-am legat de tine,
Sfărmați-vă pietre-n putreziri de sine!
sonet de Aurel Petre (29 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miradoniz
Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streșină era un codru vechi
Și colonadele erau de munți în șir,
Ce negri de bazalt se înșirau,
Pe când deasupra, streșina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupți scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă și întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el
O vale cât o țară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit și cu păduri
De flori. Păduri cărora florile
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștepți să-ți bată Dumnezeu la ușă
aștepți tot mai des
în ultima vreme să-ți bată
Dumnezeu la ușă
să nu te întrebe nimic
doar să-ți bată
dar nu e nici măcar sectoristul
să te anunțe că ți-au fost
furate ornamentele roților mașinii
ori că
[...] Citește tot
poezie de Vlad Scutelnicu din Nord-Antologia poeților botoșăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țurțure
Atârnă parcă dinspre cer cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuțișul bont, din tablele livide.
Se-adună larg din lacrimi de îngheț
Ce se preling pe altele statui
În pisc cu plecăciune la pământ, semeț
Franjurând aer plin de nuanțe albăstrui.
Cu gustul pur de apă de izvor
Se picură de-i cald la zero grade,
Sau se prăvale-n scrâșnetul de "mor"
Cum cupe cu șampanie-n parade.
Cât de gingașă-i creatura siropoasă
Sclipind în noaptea lunii diamant
Cu șlefuiri volupte de-amoroasă...
Un țurțure, c-un scurt de viață, epatant.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un șal negru în fiecare fado
Urmele vizibile-ale vânatului, seara alunecând brusc în gri.
Strada se strecoară prin femeia care se strânge-n șalul negru.
Ea tocmai s-a oprit, oftând după iubirea ei, vreau să spun pentru
întoarcerea lui. Acum când numai șalul se înfășoară-n juru-i,
ea atârnă de balamalele negre-ale nopții. Azi, ieri sau mai înainte
își picurau afinele căldura dulceții lor suculente? Sau poate mâine!?
Orele vor duce departe de perna albă-acel fruct devenit umbră,
cu un tren local sau cu un nenorocit, înfierbântat, Mercedes-Benz:
oricum, sfârșitul iubirii le este indiferent paietelor sau diamantelor,
pentru că doar o anume strălucire a ochilor poate povesti despre
anotimpurile sufletelor noastre. Ar fi putut avea o adolescentă
fără șal, altă floare-n locul lalelei, dar tot ce a făcut a fost să moară
pe un pat de spital: după ce a trecut prin atâtea paturi,
acum e acoperit doar de-un cearșaf.
Doar memoria mai poate-încălzi viața cuiva, ca un pahar de lapte,
poftim, bea măcar un pic. Cine și-ar fi putut imagina
acele nopți toride, mâinile lui alunecând peste ea
[...] Citește tot
poezie de Rosa Alice Branco, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustnicul
Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua,
Cusut cu foi și roze vișinii,
Și ceruită strălucea podeaua
Ca și-aurită sub lumine vii
Lumini de-o ceară ca zăharu - o steaua,
Diamant topit pe-oricare din făclii.
Argint e-n sală și de raze nins
E aerul pătruns de mari oglinzi.
Copile dulci ca îngerii - virgine
Prin sală trec purtând cununi de flori;
Ah! vorba înger scapă pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori
Astfel acum ea mă scăpă pe mine
Să zugrăvesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule
Cu minți deșerte și cu inimi nule.
La ce-aș descrie gingașa cochetă,
Ce-abia trecută de-optsprezece ani,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecò
Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc
Pe-a cerului arcuri mărețe.
În umede lanuri de-albastru ceresc,
Merg norii cu hainele crețe
Și stâncile rar
Ca stâlpii răsar,
Negriți și-ndoiți de furtună
În lună.
Diamant e în aer, în codri miros
Și umbră adânc viorie;
Și luna-i a cerului scut argintos
Și stele păzesc în tărie
Și văile sunt
În aburi de-argint
Pierdute-ntr-al doinelor șuier
Din fluier.
Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
Din ceața pustie și rece,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
Când mi se face-n suflet dor
De cum erai și nu mi-e bine,
Să știi că-s vânt ce-ți suflă nor
Să nu te picuri în suspine.
Când voi simți singurătate,
Așa cum mi-e de zi cu zi,
Să știi că-s marea-n val de ape
Să-ți scalde chip, să știi, să știi.
Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, că numai tu mi-ești vis,
Să știi susur îți voi fi, șoapte
De-un înger, păzitor trimis.
Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră
Din nou, parfum ce te-ndulceam.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog de lună
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.
Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.
Mă rog de lună... să-nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.
Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele să te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi de copil
Privesc cu ochi de copil
Lumea este de poveste
Mă strecor prin ușă tiptil
Văd zăpada cum crește
Pomii scruptați în gheață
Un sculptor o mână dibace
Un suflet o minte isteață
Cu lacrimi a știut să-i îmbrace
Un scăncet ușor înfundat
Încălțată cu șoșonii lui bunii
Un ghemotoc de puf ondulat
Blondă cu ochii precum carbunii
Din zăpadă apare Zorel
Îl iau în brațe n-a mai lătrat
Zăpada cred că l-a speriat
Pitiți acu în cojocul de miel
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Motto
Sunt multe religii bazate pe idei omenești.
(Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor. - Tit 1,16)
Însă religia adevărată, bazată pe Cuvânt este una singură, Biblia vie.
Iar despre Cale, Iisus a spus:
Puțini sunt cei ce o găsesc - Matei 7,14.
cu calculul probabilităților - sfidând culmea logicii -
viața este cel mai frumos vis înaintea minții
înaintea inimii mijloc de a ieși din memoria cărnii
o urgență pentru noaptea aceasta
.
gustul cenușii se strânge peste materia cenușie.
dar, uneori simt lumina vie, deși reflectările ei
nu adeveresc întotdeauna. știi,
senzațiile, câteodată, nu înseamnă nimic.
la soare și tinichelele strălucesc.
iar diamantul e prea obraznic.
.
înfrigurarea descoperirii?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Pațiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile căpătaseră o dimensiune meditativă și o aură misterioasă. Voia să renunțe la tot ce se câștigă, de regulă, prin perseverență și încredere neclintită în forțele proprii: studii, visuri, la cariera elitistă pe care și-o setase încă din anii adolescenței, chiar și la arta care îi bucura și îi înnobila deseori sufletul în vâltoarea vieții. Poate că nu avea talent, iar ideile sclipitoare nu îi luminaseră încă existența. Avea vreun rost să mai aștepte sau era necesară o accelerată schimbare de 180 de grade, o subită "metanoia"? Își simțea pe obrajii trandafirii câteva lacrimi calde; se rostogoleau agale ca niște diamante în mâna fermecată a unui maestru bijutier dintr-o sală de muzeu cu antichități. Pe ecranul minții sale se întrezăreau 2 cuvinte: Avioane și Emirate...
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din tristețea unei clipe
Se mai naște-o poezie din tristețea unei clipe,
Și din teama că iubirea are aripi despicate,
Ca și cum dumnezeirea și-a făcut două echipe
Să ucidă frumusețea strecurată-n bunătate.
Ochii orbi privesc lumina și văd numai întunerici,
Ce se-ascund pe sub un zâmbet învelit în diamante.
Sunt atât de mari în ei, și în mine atât de mici,
De rămân stană de piatră, între ură și dreptate.
E amurg între poeme și e noapte peste mine,
Dar pictez ca o nebună chipul lor plin de orgoliu.
Sunt mânjită de culoare, de cerneală și rușine...
Iar mă lupt cu-n demon sacru și cu vocile străine.
Am un rol ce încă-l scriu și-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e frumoasă ca o păpădie
Viața e frumoasă ca o păpădie,
Sufli și se duce-n fluturi pe câmpie,
Te răscoli degeaba, mai degrabă scrii,
Nimic nu se pierde sub factorul psi.
Clopotele sună, trece dricul lent,
Noaptea este albă și fumează Kent,
Fata lăcrimează, urșii se ascund,
Mormăie-n tufișuri un defunct burgund.
Cândva mușchetarii viața și-o dădeau
Pentru o batistă, diamant weiss-blau,
eu păstrez în vise casa și în ea
tu erai mireasa albă, fulg de nea.
În Țara Minunilor n-am fost niciodată,
Deși cu Alisa sunt prieten la toartă,
La capătul lumii mă duc deseori,
Splendoarea din margini de patimi și dor.
Ascuns în dantele arsenicul arde,
Viața și moartea, surori de departe,
În noaptea-naintea Facerii, poate
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr (4 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsesia biografiei
Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte
dacă mi l-ar ridica ușor de pe frunte
ca un diamant aurit s-ar ivi
orașul acesta
cu străzi singuratice și case stângace
ce se năruie la simpla închidere a ușii
cu grădini de streliția și lăzi de gunoi
unde ecoul copilăriei
încă se mai aude șoptind:
"Mea mater, mea pater,
filius vester lupus est"
cu muzica ce sparge timpanul mașinilor
și fotografiile care ucid privirea bătrânilor
cu ulcica plină cu lapte
lăsată prin toate casele
de tatăl pe moarte
doar, doar o va găsi iubitul
ce i-a părăsit fata
(dar el nu vine
și bătrânul și-a dat duhul degeaba
[...] Citește tot
poezie de Denisa Comănescu din Obsesia biografiei (audiobook) (2008)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asterisc
Copiii altora sunt copiii noștri. Ce
ușor se intră în rai, ce greu se naște un
copil. În ziua a șaptea, Maria își
târî trupul slab la biserică. De o lună
îi murise mama. Vântul bătea ușor.
Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar
de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o
nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar
Igoriuncik? Aista, da, nume. Un
copil. Luna e și ea un copil. Întors din
război cauți femeia. Călătorii
imaginare pentru copii. O adevărată
nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău
cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești
unealtă divină. Din tine se nasc copiii.
Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un
sărut un copil. Ți-aduc odrasla unei
nopți cu aripi de sânge, au arome și
aur, cu diamant geros, lampa angelică
se sparse. La ora surâsului privelnic,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia (dezambiguizare)
Ce e femeia? Mii de ani bărbații încercară
să deslușească doar un dram din tot ce-o înconjoară...
E un mister, o coastă doar, e din Adam venită,
e o parabolă, un dar, bărbatului sortită?!
Un lucru-i clar, din tot ce-avem este cea mai frumoasă,
E-un diamant, un giuvaer, e-a inimii mireasă,
Din tot ce vrei, ea, este-n tot, și pune în mișcare
fluvii întregi de energii, ea e tot ce ne doare!
E agonie, e extaz, e-o lume revolută
e condimentul cel de preț, e nimfa absolută,
e-n creierul de-ndrăgostit, e-n visul ce renaște,
în mii de nopți, în asfințit, în răsărit, în Paște,
în cer, în inimi, pe pământ, în aer și în ape,
e în Crăciun, în galaxii, departe și aproape.
E tot ce îți lipsește, când, departe e de tine,
e tot ce îți dorești, în gând, ce te-mplinește bine.
E viața, nașterea. E o perfectă completare,
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Epigon
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge în colind străbun
Vin să vă colind străbun
Flori de măr și Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe
Ninge cu argint din cer
Flori de măr și Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe
Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Țara minunată
Florile dalbe
Ninge până-n Orăștie
Leru-i ler și flori de iie
Peste Lupi și peste Glie
Florile dalbe
[...] Citește tot
poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre diamante și noapte, adresa este: