duşmănie şi frică

Ce plăcut ar fi să te afli printre oameni cărora le e pentru prima oară teamă, iar tu însuţi ai pentru prima oară în viaţă un duşman ca lumea, în carne şi oase, de care să te temi. Ce bucurie nestăvilită! Nu e ăsta oare secretul eroilor?

Walker Percy în Mirajul fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă lui Iisus Hristos

Doamne, Domnul meu ceresc,
Eu pe Tine Te iubesc!
Te iubesc, dar nu de frică,
Chiar de-s slab ca o furnică.

Nu de frică Te iubesc,
Ci că mult Te preţuiesc,
Căci pe om l-ai învăţat
Să iubească ne'ncetat,

Pe aproape să-l iubească,
Să îl ierte, preţuiască,
Chiar şi pe al său duşman,
Cât ar fi de inuman.

Însă mai presus de toate,
Te iubesc, şi cu dreptate,
Fi'ndcă Te-ai sacrificat
Să ne mântui de păcat.

poezie de George Budoi din Poezii religioase (8 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşteşug şi singurătate

Nu-i asculta!
Par să te protejeze,
Dar te întemniţează.

Sunt duşmanii tăi cei mai aprigi.

Ei te fac să-ţi fie teamă
De o viaţă trăită în singurătate.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E util să ne comparăm cu animalele. Toţi avem sentimentul fricii pentru soarta urmaşilor noştri, teama de fenomenele naturii, de duşmanul care e înarmat. E o trăsătură pe care o împărtăşesc toate fiinţele vii. Există, însă, un tip de frică tipic umană: ne temem de şefii noştri, de închisoare, de autoritate, de constructe sociale. Asta nu e specific animalelor. Binele şi răul sunt aici în impas. Lingviştii au descoperit că în Groelanda sunt 23 de cuvinte pentru zăpadă - e un material cu care ei au un contact permanent. Binele şi răul, cu care ne întâlnim în permanenţă, nu au atâtea nuanţe, dar nu sunt nici concepte total opuse.

citat din Ludmila Uliţkaia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socrate: Omul pe care dorinţa îl stăpâneşte şi care e robit plăcerii simte nevoia să-şi facă din iubit izvor de necurmată desfătare. Or, cel care e atins de boală, găseşte plăcerea în tot ce nu-i stă împotrivă, iar ce este mai presus ca el sau de o seamă este întâmpinat cu duşmănie. Iată de ce îndrăgostitul nu o să rabde de bună voie ca iubitul să-i fie mai presus sau de o seamă; dimpotrivă, el îşi dă mereu silinţa să-l facă pe acesta neputincios şi mai sărman ca el. Iar mai sărman este neştiutorul, dacă-l compari cu învăţatul, fricosul pe lângă cel viteaz, cel care abia deschide gura pe lângă vorbitorul priceput, un prostănac pe lângă cel mintos.

replică celebră din Phaidros de Platon (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă acumulezi resentimente şi, după aceea, îţi negi acele resentimente, acest fel de iertare nu este dragoste. Un om care iubeşte nu este stăpânit de duşmănie şi este indiferent faţă de astfel de lucruri. Simpatia, iertarea, relaţia de posesivitate, gelozia şi frica, aceste simţăminte nu sunt dragoste. Ele nu sunt izolate de minte, nu-i aşa? Atâta timp cât mintea este arbitrul, nu există dragoste, căci mintea arbitrează numai prin posesivitate şi arbitrarea sa este doar posesivă în tot felul de forme. Mintea nu numai că poate corupe dragostea, ea nu poate da naştere dragostei, nu poate dărui frumuseste. Poţi scrie un poem despre dragoste, dar asta nu este dragoste.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vor face orice pentru cei care le încurajează visurile, le motivează eşecurile, le calmează fricile, le confirmă bănuielile şi îi ajută să arunce cu pietre spre duşmanii lor.

citat din Blair Warren
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi o datorie sacră

Români, să nu lăsaţi să cadă
ce voi cu trudă aţi clădit!
Copiii voştri vor să vadă
că nu degeaba aţi trăit.
Pe duşmani i-aţi înfruntat
fără teamă de furtună.
Eroic aţi apărat
patria nostră străbună.
Fii de daci şi de romani!
Voi singuri aţi clădit,
în urmă cu mai mulţi ani,
UNIREA de neclintit.
Aveţi o datorie sacră,
în veci de veci s-o apăraţi.
De câte ori viaţa vă-încearcă,
de strajă patriei să staţi.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Calule, ce ai? Ţi-i teamă
De nechezi cu capu-n jos?
Nu mai scuturi dârz din coamă,
Frâul nu-l mai muşti, focos.
Nu te îngrijesc eu oare?
N-ai ovăz bun de mâncare?
N-ai tu scări de aur fin?
N-ai tu hamuri minunate
Şi potcoave argintate
Şi dârlogi de ibrişin?

Spune calul, trist şi blând:
Potolitu-m-am căci, iată,
Glas de goarne-aud sudând,
Tropot, şuier de săgeată.
Şi nechez căci pe câmpie
Mult n-am să mai zburd semeţ.
Şi voios, plin de mândrie
Că am frâu şi scări de preţ,
Hamurile în curând

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

cei din linia
întâi ne-am dat jos chiloţii
am arătat
duşmanului că nu ne e teamă de privirile lui
iar apoi
s-a murit om cu om
peste om
în colţul ochiului în
setat în linia
întâi s-a murit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A XI-a poruncă

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi armă

Domnul sfânt să ne iubească,
Şi-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste ţara Româneasca
Şi-al românilor popor!

Noi prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de ţară
Ce strămoşii ne-o lăsară,
Şi pe Sfântul Domn de scut.

Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi fraţi ai mei!
Astfel Cerul hotărât-a
Să se nalţe amărâta
Ţară, prin puterea ei!

Mai făţiş, mai fără veste
Ne-aţi lovit, duşmani de voi!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copac otrăvitor [A poison tree]

M-am supărat pe un amic,
I-am spus – n-am mai avut nimic;
M-am supărat pe un duşman
Şi ura-mi creşte an de an.

Şi o hrănesc cu frici pe-ascuns,
Noapte şi zi o ud cu plâns,
Cu zâmbet larg o luminez,
Cu viclenie o înzestrez.

Şi zi de zi creşte frumos
Purtând ca rod un măr lucios,
Şi-al meu duşman privind mereu
A înţeles că e al meu.

Şi în grădină a intrat
Când vălul nopţii s-a lăsat;
Iar dimineaţă l-am văzut
Că sub copac zăcea căzut.

poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi armă

Domnul Sfânt să ne iubească,
Şi-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Ţara Românească
Şi-al românilor popor!

Noi, prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de ţară
Ce strămoşii ne-o lăsară
Şi pe Sfântul Domn de scut.

Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi, fraţi ai mei!
Astfel cerul hotărât-a
Să se-nalţe amărâta
Ţară, prin puterea ei!

Mai făţiş, mai fără veste,
Ne-aţi lovit, duşmani de voi!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă

M-am născut într-un an secetos. În vara aceea
mama aştepta-n casa biciuită de soare
şi de vântul uscat, care nu se mai oprea,
ca bărbaţii să revină seara acasă
şi să aducă apă de la o fântână de departe.
Venele frunzelor secaseră, iar rădăcinile se subţiaseră.

Toată viaţa m-am temut de reîntoarcerea acelui an,
fiind convins că se află încă undeva pe aici,
prin apropiere, ca sufletul duşmanilor morţi.
Teama de a-mi simţi gura plină de praf mă-nsoţeşte pretutindeni,
de aceea eu sunt soţul credincios al ploii,
iubesc apa fântânilor şi-a izvoarelor
şi gustul acoperişurilor din apa bidoanelor.

Sunt un om uscat a cărui sete este-o laudă adusă norilor
şi-a cărui minte are forma unei ceşti.
Cea mai mare plăcere-a mea este să mă trezesc noaptea,
după câteva săptămâni de secetă, şi să ascult ploaia.

poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când totul în jur ţi-e duşman, neprieten,
Priveşte spre soare şi ai să zâmbeşti
Tu lumea întreagă vei şti s-o iubeşti
Chiar dacă tot ţi-e duşman, neprieten.

Când viaţa îţi pare un chin mult prea mare
Te uită la floare, sărută-i petala,
Pe corzi de visare răsune vioara
Chiar de viaţa-i un chin mult prea mare.

Când somnul ţi-e greu şi noaptea ţi-e neagră
Priveşte-nstelarea, luceafărul viu
Şi teamă să n-ai, căci cu tine-am să fiu
Chiar de-i greu somnul şi noaptea e neagră.

Când toate acestea în suflet le simţi,
Să nu-ţi pierzi nădejdea, deşi-ţi este greu,
Va fi bine mâine, prietenul meu,
Chiar dac-acestea în suflet le simţi.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Salvează-te de tine şi pluteşte
pe marea nesfârşită de visări,
privind, încrezătoare, înspre zări
în care orice clipă străluceşte!

Alungă-ţi teama ce te-ncătuşează
şi nu-ţi lăsa privirile-ntr-un gol
cu gânduri ferecate sub control
al minţii ce,-nchistată, jubilează!

Asculţă-ţi numai inima, femeie,
căci gândurile îţi pot fi duşmani
ce nu-i oferă libertăţii cheie.

Urmează-ţi visul până se încheie
şi numai frumuseţe să emani,
iar pentru astăzi... doar un "La mulţi ani!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

Începe, Doamne, iar să-ţi pară rău
Că m-ai ales un timp să-ţi fiu al tău?
Îmi dăruiseşi un crâmpei de har
Şi-mi dovedeai că harul fusese în zadar.
Îngenuncheat nainte-ţi cu frică şi sfiială
Mă încerca mereu şi câte-o îndoială,
Şi tulburat de taine şi murmure cereşti
Te-am întrebat odată, cine eşti?
Să-mi fie singurul păcat
Pe care socoteam că l-ai uitat?
Născutul fără aripi, ca oamenii mai proşti,
Nădăjduiam că tu mă recunoşti,
Dar trebuia păcatul să-mi fie şi mai greu
De care-mi cerci sfârşitul de-a pururea mereu.
Dar n-aşteptam pedeapsa să-mi fie-atât de grea,
Când judecaşi fărâma de viaţă fost-a mea.

La câte-o cotitură rămânem faţă-n faţă,
Şi asta se numeşte în pravila ta viaţă.
Ţi-ai săvârşit Adamii şi Cainii în Satani

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu urâţeşte mai mult spiritul decât constrângerea, şi nu constrângerea altora, ci a noastră asupra conştiintei noastre. Limitele pe care singuri ni le trasăm, prăpastiile pe care singuri ni le creăm, frici pe care singuri ni le alimentăm... Duşmani ai nostri, suntem şi putem fi doar noi înşine. Nimic nu ne poate lovi mai tare soarta ca propria noastră frică de eşec şi eşecul vine... cu el nu te mai poţi lupta.

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!