Citate despre dușmănie și frică, pagina 4
"Mea maxima culpa", Doamne!
Hălăduind bezmetici
vreme îndelungată
prin cenușiul înțelegerii superficiale
a liberului arbitru,
am ajuns la o răspântie,
nu departe de o capitulare,
greu revocabilă
în fața unui dușman invizibil.
Subjugați de o dominație străină
care își construiește nestingherită
sălaș în interiorul nostru,
jucăm un adevărat teatru de război
într-un câmp minat și într-o luptă inegală,
noi, arcași iscusiți împlântăm
cu precizie nestingherită săgețile
în propriul nostru trup și suflet.
Astfel, dincolo de orice tropar lăsat uitării
fără nicio remușcare
[...] Citește tot
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu ar fi dat să primească un mesaj de la Hogwarts! De la oricare vrăjitor sau magician! Ar fi fost mulțumit să fi primit un semn chia și de la Draco Reacredință, dușmanul său cel mai de temut, doar ca să se asigure că nu a fost totul un vis...
J.K. Rowling în Harry Potter și camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulisse
Tu, cel ce ca Ulisse vii acasă,
ajuns în prag, privește-o clipă-n sus:
Apollo te mai ține-n marea-i plasă,
ca pe-un vânat captiv, dar nesupus.
Ce ochi cumplit! Te-a urmărit pe ape,
și te-a văzut tinzând spre-acest liman
același braț ce-a izbutit să scape
de dulci îmbrățișări și de dușman.
Cu lănci de foc ți-a măsurat în lume
distanța dintre inimă și lut.
Acuma stă deasupra ta, anume,
ca peste-o urnă care s-a umplut.
Mereu a fost alăturea de tine.
Cu flacăra te-a bântuit mereu.
Azi simți pe dinăuntru-n scrumuri line
căzând substanța sufletului tău.
Din ape, din nisipul sur, din aer
și din otrava palizilor crini,
pe umeri ți s-a tors, ca dintr-un caier,
spinoasă, o povară de lumini,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dușmănie și frică, dar cu o relevanță mică.
Dușmanilor mei! (cu toată dragostea!)
Nu, nu mi-e frică să vă spun când sufăr
și nici rușine nu îmi e deloc!
E ca și când m-aș rușina de-o boală
ce a crescut din... lipsă de noroc.
Se bucură dușmanii? Foarte bine!
Cu ce se-aleg dacă mi-e mie rău?!
Ei sunt mai demni de milă decât mine!
Orice dușman de-ăst' fel e-un bălălău!
Pandora a fost foarte generoasă
și-a-mprăștiat cadouri fel de fel,
pe care partea minții,-ntunecoasă,
le-ndeasă, lacomă, în suflețel.
Suflete mici și reci, de rău curtate,
se-adapă din băltoace cu noroi,
și mestecă gunoaie aruncate,
grohăie-n bărbi, de parcă sunt moroi.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Investitorii trebuie să știe tot timpul că entuziasmul și cheltuielile sunt dușmanii lor. Și dacă totuși insistă să aștepte cel mai potrivit moment pentru a vinde sau a cumpăra, trebuie să încerce să fie fricoși când alții sunt lacomi și să fie lacomi când altora le este frică.
citat din Warren Buffett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cronică rimată la volumul "Zâmbete și lacrimi" al doamnei Any Drăgoianu
Tot citindu-ți cărțulia
Zâmbetelor tale, Any
Și prinzndu-mă soția
Mi s-au înmulțit dușmanii.
M-a 'ntrebat, dar cu dojană
Luându-mi cartea ca pe-o pradă:
- Cine este această Ană
Și cu igrecul în coadă?
Tensiunea se ridică
Și îmi strigă fără zâmbet:
-Am văzut că ți-o dedică
Chiar ca pe un dar de suflet!
Văzând, totuși că repetă
Întrebarea și-n amurg,
I-am răspuns că e poetă,
Prozator și dramaturg.
[...] Citește tot
poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de întrebare
Suntem prizionerii propriei nostre vieți
Și nu cunoaștem Calea, deși o predicăm;
Nu ne-mbătăm de vin, dar trăim ca beți
Cerem pe Înaltul pe care-L lepădăm.
Să ne-nțelegem viața, este lucru mare!
Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună...
Tot ce trăim în viață poate fi eroare,
Iar adevărul nostru poate fi minciună.
Ape de amar bem în zile bune...
Orice întâmplare dă trepte și testări;
Ziua bună-i răul cu bucurii nebune,
De nu cunoaștem Cartea, pierim în cugetări.
Ne suntem captivi nouă prin necredința noastră;
Omul a fost dat să-nvețe să discearnă!
Clipa roz de viață, e de fapt albastră,
Iară primăvara este mai mult toamnă.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu de ce
Nu știu de ce viața, nu ține mai mult,
Nu știu de ce ața, repede s-a rupt.
Nu știu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu știu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, dușmănie are.
Nu știu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu știu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu știu de ce teama, de lumea neștiută,
Atunci când trecem vama, toți oamenii o uită.
Nu știu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum e raiul sufletesc? Nu mai simți ură ci doar empatie. Te uiți în jur și vezi oameni aflați pe același drum pe care și tu ai fost. Începi să înțelegi cum merge procesul și nu mai vezi dușmani care vor să te distrugă ci vezi oameni care suferă și devin violenți pentru că nu știu ce să facă cu suferința aceasta uriașă. Nu îți mai este frică. Știi că ai supraviețuit în iad, nu mai ai niciun motiv de frică acum. Știi că și dacă te-ai întoarce, ai ști ce ai de făcut. Începi să te bucuri de prezent și să vezi bogăția din jur. Nu mai ai regrete legate de trecut și nici nu te mai agiți pentru viitor deși lucrezi zilnic la el. Simți recunoștință și apreciere pentru lucruri care au fost tot timpul în viața ta dar nu le-ai putut vedea. Începi să trăiești o stare de abundență interioară care se manifestă și în lumea materială. Începi să primești lucruri doar pentru că meriți. Primești iubire, atenție și cuvinte frumoase zilnic. Și apoi, fericit și mult mai liniștit, ai o realizare bruscă care te îngrozește și intrigă în același timp. Iadul nu a fost niciodată lumea, sau viața, sau întâmplările din ea. Iadul a fost și încă este în sufletul tău. La fel și raiul. Demonii din lumea exterioară, precum tata, dușmanii, răul pe care înainte îl vedeai pretutindeni, nu au fost decât o proiecție pe perete a lumii tale interioare.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada concursului de la Blois
Lângă fântână mor de-al setei chin,
Încins ca focul, clănțănesc din dinți,
În țara mea sunt pe meleag străin,
La gura sobei, dârdâieli fierbinți,
Gol ca un vierme, îmbrăcat în prinț,
Cu lacrimi râd, în vană așteptare,
Alean îmi este trista disperare,
Mă bucur, dar plăcerile-s străine,
Lipsit de orice vlagă mă simt tare,
Bine primit, gonit de orișicine.
Nu-mi pare sigur decât ce-i neclar,
Ce-i limpede, de nepătruns îmi pare,
De ce-i în mână zic că n-am habar,
Stiința-mi vine doar din întâmplare,
Câstig mereu și pierd fără-ncetare,
Zic "bună seara" când zorile mijesc,
Mă tem, întins pe spate, că mă prăbușesc,
Sunt înstărit, dar n-am un ban la mine,
N-am rude, dar aștept să moștenesc,
[...] Citește tot
poezie celebră de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariciul
Aseară, prin grădina amorțită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici -
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mișca domol pe sub gutui,
Și toți au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare -
Ca o perniță sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai și clește,
Dar el tăcea, săracul, ca un pește,
Și doar fiori de groază, când și când,
Treceau pe trupușorul lui plăpând...
Am alungat copiii să se culce
Și-n înserarea limpede și dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo, singură cu el.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flămânzi și goi
ne aruncăm în fața dușmanului
necontrolat epidemic
trimiși ca victime sigure
și singure
încovoiați de noua boală
e miros de frică de moarte
în raniță nu avem vaccinul
va fi potop
ziua se transformă în noapte
se vor iniția demersuri la duhul sfânt
va fi o viață ca o pandemie
noi stăm în tranșeele săpate de virus
tot ce are viață va fi cenușiu
și tot ce are simțire va intra în amorțire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
migdal inflorit
Dușmanii își urmează planul lor
Cu gând să aibă parte de câștig
Dar cel mai crunt dușman al meu sunt eu
Mă înfior la cât sunt de subtil
Pe margine de groapă, testament
Întâiul meu dușman mi-a fost făcut cadou
Și mam trezit că dacă vreau să scap de el
Va trebui ca să mă nasc din nou.
La capătul lungei străzi pe care merg
Cotește brusc un colț pustiu
Și mă pândește ca dușman mereu
Privirea mio arunc furiș peun umăr drept
Să scap aș vrea dar umbra se ține după mine
Cu teamă îmi zvâcnește inima în piept
Morile s-au stricat și sau împuținat
Cu cât cobor mai jos pe mal urzeala apei sa tocit
Cu găuri în genunchi sendoaie cele tari
Iar glasul se audenăbușit
Obloanele senchid încet
Migdalul meu a înflorit.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua odă a lui Lactaniu pentru iubita sa
O!
Zei!
Îndurați-vă și dați-mi iarăși
Puterea de-a scoate un sunet din flaut.
De câteva zile iubesc iar și-s domic
Să-mi fac cunoscut tuturora secretul.
Vreau toți să ia parte la marea mea taină,
Nici unul străin de ospăț să rămâie.
Vecin sau dușman, călător sau prieten
Să freamăte toți când s-apropie ora.
Priviti-o și voi!
Nu-i așa că-i frumoasă?
Că trupul ei zvelt e ușor ca o coardă,
Că-n buze zdrobiți, nu-i așa,
Curg întruna
Ciorchini nevăzuți plini cu must și cu sânge.
Doi miei nou născuți i se joacă pe umeri
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă toate astea fi-vor învățate
Fiii voștri singuri hotăresc în viață
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voștri mai târziu învață
Taina ei fierbinte, nobilă și grea.
Fiii voștri singuri mai târziu, firește,
Își aleg iubita mângâind-o blând,
Inima lor largă și sinceră-și roteste
În privința asta cel mai greu cuvânt.
Fiii voștri, însă, trebuie să-nvețe
Din copilărie încă, de la voi
Primele îndemnuri, primele povețe -
Dorul de lumină, scârba de noroi.
Cât sunt fragezi încă, mame, învațați-i
Să iubească floarea pură din livezi.
Să iubească-ntinsa mare și Carpatii,
Ce-și înalță-n ceruri fruntea de zăpezi.
Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,
Ochii lor să fie limpezi și curați,
Să nutrească patimi vaste cum e marea
Să înalțe gânduri cât acești Carpați.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Centenarul Unirii
În amintiri netrăite dar de sânge simțite
Cu unghiile cugetului scurm,
Culeg crenguțele de vitejie înverzite
Durerea amputării vreau să curm.
C-o sută de ani m-am întors înapoi
Visul românilor devenise real
Din ceruri cădea bucuria peste țară și noi
Cavale sunau al nostru drag ideal.
Dar iată că-n anul nefast patruzeci
Dușmanii un pact numit Molotov au făcut,
Granițele-au dărâmat cu mii de berbeci,
Frații de frați au separat dincolo de Prut.
Din lacrimi amare de dor și dulce fior
Speranța românii-au crescut,
Visul Unirii devine din nou amețitor
E timpul fârtați pentr-un nou început.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâul Cosânzenii
Avea Ileana ochi de soare
Și galben păr, un lan de grâu;
Vestmânt avea țesut în floare
Și-un brâu purta pe-ncingătoare,
Cum n-a mai fost pe lume brâu.
Era de aur pe tot locul,
Un fulger pe-al ei trup încins.
El noaptea da lumini ca focul,
Și-n brâu sta fetei prins norocul
Precum e-n talismane prins.
Vrăjit era că, de-l va pierde,
Norocul ei să piară-n veci,
Nici flori mai mult să n-o dezmierde,
Să n-afle umbră-n codrul verde
Și verile să-i fie reci.
Dar Sfântul Soare ziua-ntreagă
Pândește brâul l-ar fura.
Că lui de mult i-e fata dragă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța răspunsului mut
Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu ești?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăiești?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...
Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce știi...
Să-mi spui chiar și minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morți,
Nici celor vii...
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ți-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dușmănie și frică, adresa este: