existenţă şi justiţie

Judecătorul: L-ai văzut pe Dumnezeu la domiciliul numitului?
Limbău: Nu! Cum să-l văd, onorată instanţă? Ştiţi bine că Dumnezeu nu există... Dar l-am văzut pe inculpat ridicând braţele spre cer. Sunt sigur că îl invoca pe Dumnezeu! Vrea să-l introducă fraudulos în noua noastră republică...
Judecătorul: Bine, Limbău. Ca de obicei, eşti foarte informat.
Limbău: Trăiască lupta pentru pace!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât vei căuta mai multă dreptate, cu atât vei fi mai supărat pentru că nu există dreptate. Există doar ce este acolo afară (în lumea reală). Asta e tot. Ideea e că trebuie să reproiectăm acest mediu care produce un comportament aberant. Asta este problema. Nu să bagi o persoană în puşcărie. De aceea judecători, avocaţi, "libertatea de a alege" - astfel de concepte sunt primejdioase pentru că îţi dau informaţie greşită despre o persoană că ar fi "rea" sau că acea persoană e un "criminal în serie". Criminalii în serie sunt făcuţi aşa, exact la fel cum şi soldaţii devin criminali în serie când li se dă mitraliera în mână. Ei devin maşini de ucis, dar nimeni nu îi priveşte ca pe nişte criminali sau ca pe nişte asasini pentru că asta este ceva "natural" (ca soldaţii să ucidă). Aşa că noi învinuim oamenii. Spunem lucruri ca: "Păi tipul ăla e un Nazist. El a torturat evrei." Nu, el a fost educat să tortureze evrei."

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea, forţa de "temut" a unor înalţi demnitari precari, a unor oameni politici corupţi, oriunde în lume, se datorează nu atât propriei lor personalităţi nefaste în raport cu cetăţenii, cât mai ales, existenţei reţelelor de tip plasă din jurul lor, şi constituite din miliardari corupţi, sisteme poliţieneşti şi de informaţii privat/publice antidemocratice, "slugi" din procuratură, justiţie, administraţie.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea, forţa de "temut" a unor înalţi demnitari precari, a unor oameni politici corupţi, oriunde în lume, se datorează nu atât propriei lor personalităţi nefaste în raport cu cetăţenii, cât mai ales, existenţei reţelelor de tip plasă din jurul lor, şi constituite din miliardari corupţi, sisteme poliţieneşti şi de informaţii privat/publice antidemocratice, "slugi" din procuratură, justiţie, administraţie.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă să plâng

(in memoriam Monica Vlăduţ Neagu)

Când vreau să plâng, lăsaţi-mă să plâng,
Există dureri ce n-au alinare;
Crâncen, dacă din dinţi şi din pumni strâng
E fiindcă mă simt fulg într-o vâltoare!

Când ne luptăm pentru victorii mici,
Gata să ne distrugem, parte-n parte,
Uităm ce puţin zăbovim pe-aici
Şi cum parşiv, pândeşte crunta moarte.

După ce legi ne selectează ea
Nu am aflat, într-un noian de veacuri;
E sigur doar că vine să ne ia,
Căci pentru moarte nu există leacuri.

Trăim haotic şi nesăbuit,
Crezându-ne-ai destinului stăpâni,
De fapt, mergem pe muchie de cuţit,

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între mine şi dumneavoastră stă conştiinţa. Dumnezeu nu este de vânzare. Tranzacţii de conştiinţă nu se pot face. Pentru libertatea mea sufletească iau decizia de a muri. Este bine să se spună răspicat adevărul, şi eu adevărul îl slujesc. Nu sunt judecătorul altora, ci sunt mărturisitorul lui Dumnezeu. Nu există zidire sub soare care să dureze fără Dumnezeu. Dumneavoastră nu vreţi să-L primiţi pe Hristos, eu nu pot primi moartea sufletească.

citat din Valeriu Gafencu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş putea eu să fac în faţa inechităţilor sociale, în faţa contrastului dintre două lumi, una de sătui alta de flămânzi, una de privilegiaţi şi alta – turmă obidită şi împilată, cu existenţa sortită să se consume în cenuşiul anonim al fiinţelor larvare, sau în faţa acceselor tricolore în numele cărora se sparg capetele în Cişmigiu la nişte bătrâni neputincioşi, ce pot face în faţa urii de rasă pe care orice cap sănătos o repudiază, sau cum pot privi impasibil la deşucherile politicii instinctive puse la cale de guvernanţi şi ocrotite de ei, ce pot face în faţa nedreptăţilor de tot felul, a calomniei ticăloase, a aţâţărilor fără noimă, a legalităţii concediate, a spiritului de justiţie absent, sau, când mă lovesc de arhierei fără credinţă, de moralişti fără morală, de tâlhari servind lecţii de onestitate, de prostituate care blamează prostituţia, de inconsecvenţi anatemizând cinic inconsecvenţa, ori când văd jurăminţi călcate şi făgăduieli publice uitate, te întreb iarăşi: pot să nu scriu? Poate trece un mânuitor de condei – un sensibil şi un receptiv deci – fără să se înduioşeze pe lângă o dramă, fără să-şi ţipe revolta pe lângă nedreptate, fără să dărâme de pe soclu un fals apostol, fără să dea în vileag rătăcirile, vidul din mirajul superstiţiilor, fetişurile, eresurile şi poate să nu pălmuiască el ipocrizia, duplicitatea, poltroneriile şi să nu flageleze cu gârbaciul slovei epiderma care nu ştie roşi? Hotărât, este cu neputinţă.

Leon Kalustian în revista Facla, De ce scriu? (1935)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oligarhia financiar-economică, în acord cu propriile "principii democratice", a creat ducând în eroare populaţia ţării un sistem de partide politice, de la stânga la dreapta, cu lideri obedienţi, pseudodemocraţi şi cu mecanisme prin care electoratul indiferent ce partide sau lideri politici votează, tot acelaşi sistem autoritarist câştigă. Sunt binevenite formaţiunile politice create în exteriorul sistemului oligarhic-autoritarist. Pe fondul pasivităţii istorice a societăţii civile, a influenţelor externe şi a corupţiei generalizate, cetăţenii ar putea constata intr-un anumit context istoric existenţa privatizării statului, finalizarea legislaţiei de privatizare, în interesul câtorva familii politico-financiare în conexiune cu entităţi financiare internaţionale (modelul există în state puternice, "democratice"), a Băncii Naţionale a României, a justiţiei, administraţiei, armatei, poliţiei şi a serviciilor naţionale de informaţii.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este eclipsă de mândrie

Mai sunt agenţi şi securişti,
Poetul... tot poet rămâne
Şi scrie-n versuri că exişti
În ţara doinelor române.

E august, soare şi iubesc,
Desfid sperjurul şi trădarea,
Iar celor care ne bârfesc
Le vărs în suflete... uitarea.

Sunt încă turnători şi zoaie,
Cozi de topor... nerealiste,
Ce se ridică din gunoaie
În ţara cântecelor triste.

Este eclipsă... de mândrie,
Cinstea se vinde pe un leu
Şi-i pune flori la pălărie,
Justiţiei... un derbedeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul de moarte

Un om pe patul de moarte lasă instrucţiuni
privind împărţirea averii sale celor trei fii.
El îşi devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuţi şi puternici.
El i-a spus judecătorului din oraş: " Încredinţez toată moştenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEŞ."

Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
" fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneş,
astfel ca eu să înţeleg exact CUM sunteţi voi leneşi".

Gnosticii sunt experţi in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deşi ei
nici măcar nu-şi ară ogorul!

Hai! Povestiţi în ce fel sunteţi leneşi.

Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daodejing (fragment)

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

[...] Citeşte tot

poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile

Motto: "N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primeşti"...

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat
Iisus Hristos şi pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă
Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Iisus
Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în multe sate un fel de secte care îşi spun partide dar care nu se întrunesc şi ai căror membri nu au altă legătură decât că depind de acelaşi şef, într-un loc un preşedinte, în altul un preot... O casierie comună a fost creată fie pentru a proteja vinovaţii, fie pentru a inculpa un nevinovat. Populaţia a ajuns la înţelegere cu delincvenţii. De îndată ce se săvârşeşte un furt se ivesc şi mijlocitorii care să facă tranzacţii pentru recuperarea obiectelor furate. Mai mult, magistraţii acoperă aceste frăţii sub o ocrotire impenetrabilă. Nu e posibil să-i determini pe poliţişti să facă razii pe străzi, nici să găseşti martori pentru crime comise în plină zi. Sub cerul Siciliei se vând funcţii publice, se corupe justiţia, creşte ignoranţa.

citat din Pietro Ulloa (1838)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctor Siegfried Iseman

Când mi-au înmânat diploma mi-am promis
Că voi fi bun
Şi înţelept, şi curajos, şi de ajutor altora;
Mi-am spus că voi urma crezul creştin
În activitatea mea medicală!
Cumva, lumea şi ceilalţi medici
Ştiu ce-i în inima ta imediat ce-ai luat
Asemenea solemne decizii sufleteşti.
Rezultatul este că te vor face să mori de foame.
La uşa ta nu vor bate decât nevoiaşii
Şi tu vei descoperi prea târziu că fiind medic
Este de fapt doar un fel de a-ţi câştiga existenţa,
Iar când eşti sărac şi porţi în cârcă
Nu numai crezul creştinesc, ci şi o soţie, şi mulţi copii,
E deja prea mult!
De aceea am inventat Elixirul Tinereţii,
Fapt care m-a aruncat direct în închisoarea de la Peoria,
Etichetat drept şarlatan şi escroc.
De prea-onestul Judecător Federal!

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă marină

Nicio rezoluţie n-a trecut dincolo de prezidiu şi de ciocănel;
Nu există niciun omagiu, vot, pledoarie sau relatare;
Nu există voci care să se ridice şi să-i laude-n vreun fel,
Care să ofere jumătate de justiţie celor care trudesc pe mare.

Nici ochelari care să sesizeze dansul nuanţelor pe ape-n zori;
Graţia pescăruşilor în zbor planat n-a fost desluşită îndeajuns;
Nu-i artist în lume care să descrie realitatea, de care te-înfiori,
Din vortexul unui taifun, să picteze bezna unei nopţi de nepătruns.

Nu putem trăi acele senzaţii pe-o mare de cerneală şi de tuş,
Nici simţi muşcătura stropilor salini sau vedea furia furtunii;
Creionul care desenează marea îi mimează doar tragediile, jucăuş;
Că durerile omului şi tornadele încap pe o hârtie cred doar nebunii.

poezie de Burt Franklin Jenness, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil Sine Deo

Vin pe furiş în primăvara vieţii tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare şi splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăţie...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deţie.

Dumnezeul iubirii veşnice este lumina conştiinţei noastre,
Să Îl conştientizaţi trebuie să vă uitaţi în sufletele voastre.
Visele albastre şi senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.

Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopţile albastre,
Pe toata lumea aş vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.

Femeia-i dulce de-ţi vine să-i dai Luna,
S-o cucereşti e imperativ să îi araţi şi să-i explici natura şi scriptura.
Frenetic zboară fluturi coloraţi şi albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o şteargă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntreb...

Mă-ntreb: dincolo de lume,
Veşnicia se împarte
În fuioare de lumină
Şi-apoi într-o altă noapte?!

Mă întreb: Cârmuitorul
Lumii-aceleia, de pace,
Pentru faptele umane
Săvârşite, de ce tace?!

Este hău între "pământuri",
Nefiinţă sau firesc?!
A. D. N.-ul existenţei,
Care cale a ales?!

Căror îngeri, în mătănii,
Să le cerem socoteală
Pentru greul şi durerea
Dintr-o viaţă pământeană?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna e un zbucium în om, pe care programul lumesc a încercat să-l oprească, să-l inhibe şi să-l umple cu zgomot nobil: muzici tot mai celeste. Societatea reflectă acest zbucium, care într-o zi va deveni haos. Haosul va deveni ordine, dar una superficială, şi de teamă, zbuciumul se va linişti. Nu vor exista greşeli, nedreptăţi, căci totul va fi controlat, aşa cum au dorit chiar oamenii, în atâţia ani de exprimare liberă, urlete şi dorinţe instrumentate de alţii- pe ei. Va fi dreptate- dar va fi şi control. Va fi justiţie oarbă şi uniformitate. Pentru asta va fi necesară suprimarea fiinţei individuale dar şi a relativităţii în general. Abia atunci omul îşi va da seama nu doar ce înseamnă să fie liber, ci şi ce trebuia să fi făcut cu întreaga sa libertate în vremurile bune. Şi asta e valabil atât social cât şi spiritual, psihologic, şi chiar trupesc.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reforma justiţiei

Gândesc, văzând la tribunal,
Infractorii cum rezistă,
Că reforma-n general,
Bună e, dar nu există!

epigramă de Sanda Alecu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de disperare

Trăim într-o lume (ciudat) nedialectică,
Sfâşiată de eruptive antagonisme radicale;
Pâlnia sorţii ne toarnă umbre fără frică,
Sufletele se zbat în suferinţe capitale.

Prin valul tot mai tulbure-al vieţii ce pare
O lacrimă mult prea sărată care clocoteşte,
Ordinea lumii e-o sclerozată întruchipare
A suferinţei ce existenţa ne-o vămuieşte.

Dinţii hulpavi ronţăie-n temelia vieţii,
Copiii lumii decontează o viaţă decadentă,
Bursa neagră s-a premutarisit în intersecţii,
Evoluţia pe scara degradării este inerentă.

În politica aservită, azi, se complac
Oameni fără caracter sau repetenţi.
Ei fac şi regula şi jocul, după bunul plac;
N-au cum să fie drepţi şi transparenţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!