Citate despre existență și justiție, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la existență și justiție, dar cu o relevanță mică.
■ Statul Paralel [Deep State] ■
■"Statul român este eșuat pentru că statul paralel [subteran] i-a luat locul. Sunt probleme sistemice puternic disfuncționale care degradează cetățeanul, destructurează societatea. Există soluții clare transpuse însă de cetățeni integri. România are nevoie de oameni integri, nu de canalii!
Statul paralel [Deep State] este constituit din rețele sofisticate ce țin de serviciile secrete de informații ca poliție politică, informatori, colaboratori ai acestora selectați, cooptați și sprijiniți să ajungă în funcții cheie ale Statului, miliardari creați peste noapte, oameni din interne, procuratură, justiție, din presa scrisă și audio-vizuală, etc. Statul paralel este o organizație complexă antidemocratică care se suprapune instituțiilor și persoanelor alese democratic, electoral, constituțional.
Statul paralel [subteran] există de zeci de ani în România și este extrem de activ, desființând cadrele democratice, instituționale și prin infiltrarea partidelor politice aflate sau nu la guvernarea țării."■
☆Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, 2012ia (2012)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina Katherine (fiind chemată să depună mărturie, cade la picioarele lui Henry): Domnul meu. Domnule, te implor, pentru toată dragostea care a existat între noi, lasă-mi dreptatea și dreptul. Arată-mi milă și compasiune căci sunt o biată femeie și o străină, născută departe de regatul tău. Nu am prieteni aici și nu am cu cine să mă sfătuiesc. Vin la tine ca domn al justiției în acest regat. Îl rog pe Dumnezeu și pe toată lumea să vadă că ți-am fost soție credincioasă, umilă și ascultătoare, care ți-a făcut mereu pe plac. I-am iubit pe cei pe care i-ai iubit și tu, de dragul tău, fie că am avut de ce, fie că nu, fie că mi-au fost dușmani sau prieteni. Ai avut mulți copii cu mine, deși Domnul a dorit să îi cheme la el. Dar m-ai avut la început și, Dumneze mi-e martor, eram fecioară adevărată, neatinsă de bărbat. Dacă e sau nu adevărat ce zic, asta las să judece conștiința ta.
replică din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
I: Cum arată Dumnezeu? Are el o imagine? Aparține el vreunei religii? A. M: Dacă tu ca și alți 99% din căutători, cauți o imagine de sfințenie, cum vei putea vedea că nu eu, ci chiar tu ești Realitatea ultimă, Sinele sau Dumnezeu? Mintea crede cu putere că Dumnezeu, Sinele este undeva cândva, în așa fel încât tu în veci să nu te poți scălda pe deplin, chiar Aici, chiar Acum, în El. Mintea e înnebunită după smintita și nu smerita dualitate; "tu, piosul credincios și Dumnezeu judecătorul din ceruri". Dar atâta timp cât "tu exiști", Dumnezeu nu va avea loc de CREDINȚA ta în el. Renunță, așadar, la orice imagine sau gând despre Dumnezeu, și acum vezi ce rămâne complet neîntinat de gând? Când nu o să mai încerci să-L găsești pe Dumnezeu, cu separarea numita "credința sau gândul meu care vrea să-L descopere pe Dumnezeu", atunci Dumnezeu va lua pe deplin locul "eu"-lui tău. Aruncă chiar acum în aer nu doar orice imagine, ci mintea însăși și această Libertate sau Realitate Ultimă, lipsită de orice imagine de sfințenie te va îmbrățișa pe deplin. Tu ești aceiași libertate pe care o sunt și eu! Dumnezeu sau Libertatea este liber nu doar de orice religie, ci însăși de curgerea timpului, însă absolut toate religiile se închină timpului și deci sunt trecătoare.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul, mereu trecut...
Să nu uităm, că ieri am fost,
Suntem și azi, dar mâine nu se știe de vom mai fi,
Noi înșine.
Pentru că timpul ne transformă
Hai să lăsăm să moarădoar trecutul!
Iar noi, pășind spre viitor în timp,
Cu Timpul prieten,
Într-o clepsidră a vieții,
Să plutim particule de iubire.
Căci noi datorăm lumii însăși respect
Și nu ne vom justifica în fața nimanui,
Pentru cum am parcurs o bună bucată din viață,
Din verbul "a face" și "a fii" conjugate la trecut.
Oh, viața se scurge ca o ploaie chiar și pentru tine,
"Judecătorul meu"! Pic... pic... pic...
Fără să -ți dai seama de inundația ce s-a creat...
Dar barca regăsirii pe tine însuți te salvează.
Aș înfrunta chiar și furtuni
Așa cum am mai înfruntat!
Ploaia, mi-ar fi doar o cafea în dimineață.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem trei
Puțin câte puțin, adaptează-te.
Acesta este esențialul la ceea ce vreau să spun.
Dintr-un embrion, care se hrănește din sânge,
devine un bebeluș care suge lapte,
un copil care se alimenteză cu hrană solidă,
un căutător al înțelepciunii,
un vânător de experiențe necunoscute.
Imaginează-ți cum ar decurge conversația cu un embrion.
Tu ai putea spune: " Lumea exterioară este vastă și complexă.
Există lanuri de grâu și trecători în munți, și livezi înflorite.
Noaptea se văd mii de galaxii, iar la lumina soarelui,
frumusețea prietenilor dansând la o nuntă."
Întrebi embrionul de ce el sau ea stă încovoiat
în beznă cu ochii închiși.
Ascultă răspunsul:
[...] Citește tot
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peut-être
orice întoarcere în trecut este imorală
îmi amintesc
pajiștea pe care pășteau cei șase viței de lapte și tu le mângâiai cornițele
apoi vacile soarelui
împușcate
două piane aduse în căsuța din vârful muntelui
de-a-nspinarelea
8 km
pe drumul de arsă piatră pregătit de însuși beethoven
ca și cum ar fi trebuind să concerteze ori să-l întâmpine pe napoleon
în amurg
deja vu
din viena fără vină
retrăiesc un trecut profund imoral
prea bine
au dispărut numele noastre scrise pe frasin
sunt amintirea numelui tău
spuneai
șirul tău de vieți suprapus peste viețile mele suprapuse
aidoma
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea dragostei
Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos.
Ne răspândim gândurile, ca
pe viruși. Nu a existat niciodată un singur
gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură.
Tatata, până la DADA.
Orice se explică, numai iubirea mea
pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri
exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un
Dumnezeu. Mai este și premoniția și muniția,
municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O
picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul știe, nu
spune. În plin deșert, în drumul spre Canaan, oamenii
păreau uniți. Căutări, destine, destinde,
dragă, arcul, doare. Tangențe, tangaje, Tanathos.
Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele,
peștele oricum vine la musca artificială.
Permiteți-mi să corectez câteva neadevăruri.
Doar o clipă. De fapt, nu știu ce să răspund. Să
spună clownul, el este Cel Mare. Țineam cartea
lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea este Istorie
Unde-ți sunt monumentele, bătăliile tale, martirii?
Unde ți-e memoria tribală? Domnilor,
într-o criptă străveche. Marea. Marea
le-a închis pe toate. Marea este Istorie.
La începuturi, aburi uleioși se înălțau,
greoi ca haosul;
apoi, ca o luminiță la capătul unui tunel,
a apărut felinarul unei corăbii
și aceasta a fost Geneza.
Apoi, au fost norii de țipete,
rahatul, geamătul:
Exodul.
Oase lângă oase sudate de corali,
mozaicuri
cimentate de binecuvântarea umbrei rechinului,
acela a fost Chivotul Legii.
[...] Citește tot
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dao de jing Dumul și puterea lui ( fragment)
Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate și justiție,
Au apărut prudența și cunoașterea;
Există cultivarea comportamentului.
Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului și ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.
Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.
Cel care este pururi fără dorință
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăiește permanent în dorință
Percepe doar limita acesteia.
[...] Citește tot
poezie de Lao Tse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de schimbare
Trec nori cenușii pe sălbatice ape
Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Vin cioclii de friguri în suflet să sape,
Să caute visul uitat pe asfalt.
Trec gânduri-tornade sub platoșa minții
Să spulbere taine și lacrimi și ploi,
Dar biochimia preschimbă argințiii
În limbi de tăcere, în scrum și-n noroi.
Trec nori cenușii pe sălbatice ape,
Se iscă furtuna, din cer se cobor
Pe rând, în săgeți de lumină, în noapte,
Ciorchinii de temeri în negru sobor.
E pleoapa cohortă de gânduri sinistre,
Se-aude de crime, de răni și dureri,
Iubirea și viața de-acum sunt doar vise,
S-au dus precum umbra trecutului ieri.
Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Sub temeri și pleoape-mpietrite de zgură.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce vine
Cel ce vine
Un
singur fiu
Dumnezeu a născut
conform
Psalmului 2 versetul 7
și
acest Fiu
despică veșnicia
și-o
înflorește cu Numele Său
Cuvântul
Cel de la-nceput
ce singur
era cu Dumnezeu
și
El Însuși
era Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru prietenia ta, omule...
.. în trecerea timpului, cu toții am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
și buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poți să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginți încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alții așa
cum sunt, buni sau răi, cuminți-necuminți, amicii adevărați valorând mai mult decât frații
așezați printre aceia falși și prefăcuți care te-nconjoară ca umbra atât cât în viața ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poți avea prieteni buni, căutând tu însuți
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile și
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiți de rușine... o mână ce-ți șterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ți văd calitățile, știindu-ți toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ți lua apărarea, căutând
pentru tine dreptățile, e prietenul tău bun, omule, în toate dățile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viață s-ai un prieten, doi, și mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmășie, deficitară-n a crede,
toți întâlnind pe cărări și hoți de suflete care mușcă și fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poți trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni și că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Osânda
Urca Isus cu crucea-n spate
Urca urmat de atât popor
Venit să-i vadă cruda moarte
Și chinul Lui îngrozitor
Slăbit Isus și plin de sânge
Urca atunci cu pasul rar
Pe atâți văzând cum Ființa-i plânge
Când El suia chiar pe Calvar
Bătut cumplit și schingiuit
Purtându-și crucea se ducea
Ca cel din urmă osândit
Viața pentru noi să-și dea
Slăbit de chin și dă bătaie
Lupta s-ajungă până sus
Dar crucea vai iată-l îndoaie
Deși se vrea blând și supus
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când faci ceva pornit din sufletul tău
Când faci ceva pornit din sufletul tău,
simți ceva ca o maree urcând în tine, o bucurie.
Când fapta pornește din alta parte,
sentimentul dispare.
Nu lăsa pe alții să te conducă. Ar putea fi orbi
sau, mai rău, păsări de pradă. Agață-te de frânghia
Domnului. Și ce înseamnă asta?
Să nu mai fii încăpățânat.
Pentru că din cauza inflexibilității stau oamenii în pușcării.
Din pricina inflexibilității păsările cad în capcane.
Din cauza inflexibilității peștii sunt prăjiți în tigaie.
Nervozitatea poliției vine din inflexibilitate. Ai văzut
cum un judecător aplica pedepse vizibile.
Acum privește invizibilul.
Dacă vei fi capabil să părăsești egoismul, vei vedea
[...] Citește tot
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia
Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Politica
O pretenție!... Că altfel lumea n-ar mai exista, de nu s-ar spune cum să fie,
ca și cum Creatorul sau Geneza însăși, totul, s-ar organiza dup-un patern;
un alter Dio, auto-atotpretins singular pol, spre-un unic mers?!? O profeție,
de care nu dispune-n fond, nu face parte din natură!... Impostoare, o blasfemie!
Un Univers întreg, cu tot, Pământul de la zero, e într-o trudă-nspre suprem, selecție
din care numai "Ei" sunt vârful, plus-valoare, gena dominantă punct cu punct?!? Sunt
lecție
de purul adevăr ce nu-l cunoaștem, doar îl declinăm controversați de neștiință
căcii ne-am născut noi proprii demoni, iute oportuni în vorbe de progres, fără
conștiință!
E Anticristul ce mereu îl căutăm, nebănuindu-ne confrați ce ni-i alegem în minciuna
ce-adulăm,
căci - incapabili fiind măcar să copiem "existul", să lăsăm simțuri, din văzut să
învățăm, să știm să ascultăm-
ne aruncăm printre urale de-adulaci goliți de minți!... Vrem numai interese
în termenul, ce-i cel mai scurt -pân' la sfârșitul nostru, nu al lor- purtaci de fesuri, fese!
Și-avem câteva mii de ani de dincolo de Christ de când tot bâjbâim
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și justiție, adresa este: