Citate despre existență și viteză, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la existență și viteză, dar cu o relevanță mică.
Vin sărbătorile și primul lucru pe care îl văd cred că e un stomac foarte mare, pe care îl supraîncarcă... Asta nu înseamnă să nu faci sărbătoare! Asta nu înseamnă să nu pui ceva pe masă! Dar faptul că ne lăsăm contaminați de o societate a lăcomiei nu este bine. Sigur, se poate spune că viața este oricum scurtă. că este așa cum este... Sigur că și sărbătoarea este bine vămuită în credința noastră: nu stă nimeni într-o permanentă asceză, cât și sărbătoarea. Important e: pe ce pui dumneata accentul? Pe lângă sărbătoare, mai există și chestiunea aceasta a reculegerii. De ce să fim într-un jogging alimentar de dimineața până seara? De unde fuga asta, atletismul ăsta consumerist? Piere Bourdieu vorbește despre omul modern, caracterizat de: "fast foods, fast thinkers, fast lovers". Viteza noastră, a celor din Răsărit, este cu totul diferită. Ne facem timp de Dumnezeu, ori îl alungăm din timpul nostru?
Dan Puric în Cine suntem
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem poate la numai 1% din ceea ce este posibil. În ciuda schimbării rapide, ne mișcăm relativ lent față de oportunitățile pe care le avem. Cred că asta este provocat mai ales de negativitate... Orice poveste pe care o citesc este despre Google în contradicție cu altcineva. Asta este plictisitor. Ar trebui să ne focalizăm pe clădirea unor lucruri care nu există.
citat din Larry Page
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Care sunt câteva comportamente în relația de cuplu care exprimă teama de a fi părăsit? 1. Apelezi constant la partener pentru ajutor sau consolare, chiar dacă sunt lucruri pe care le-ai putea rezolva fără ajutor. 2. Contact fizic exagerat, îmbrățișări, săruturi și cereri de afecțiune pentru a evita orice separare fizică. 3. Sunat și dat mesaje de mai multe ori pe zi fără ca să existe probleme reale de rezolvat sau discutat, unele fiind doar de control sau pentru a testa viteza de răspuns. 4. Jocuri de la mimarea geloziei sau a pretinde ca există alți oameni interesați de tine, păstrând distanța astfel încât să îl faci pe partener să vină spre tine, te prefaci că ai aceleași valori și interese. 5. Exprimarea directă a furiei prin reproșuri, certuri, înjurături, jigniri sau chiar lovire fizică. 6. Exprimarea indirectă a furiei prin răzbunări mai mult sau mai puțin subtile, prin întreruperea comunicării. Știu ca unii oameni se vor uita la lista asta și vor spune "Dar așa arată o relație normală, asta e iubirea!" Nu e.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce face?
Ce face un om când e singur?
Simplu un glonț, un somn, un poem,
Vede un film, se uită la ceas, înfiază un leu,
Dar tot singur este.
De ce este singur?
A fost jignit. A jignit. A ucis. Nu a ucis.
Eu nu cred în singurătate, cum nu există vid absolut.
Dar o tragedie este. Undeva o lacrimă își fa ce drum.
Doamne, ce aș hohoti, de nu aș fi bărbat.
Amintirile mă asediază asurzitor.
Anii se perindă cu viteza unui tren nebun.
Lumea trăiește, undeva e iarnă, undeva e o plajă,
Alcoolul? Drogul? Boala? Nimic nu seamănă cu singurătatea.
Nici plantele, nici animalele nu suportă singurătatea.
Nici Dumnezeu, că altfel de ce ar fi fost Creația?
Strada este pustie, casa este pustie, cimitir fără gard.
Singurătate, tu ești un bolid care mă ucide.
Brusc apare un cititor timid. Îmi întinde mâna,
Sunt salvat. Mulțumesc, fratele meu, mulțumesc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tridimensional
să fiu poet?
compoziția chimică a necunoscutului-
mă întind în palma minții
următorul pas se întrevede
(in cele ce urmează pasul)
timpul s-a oprit căci toate cele ce-s divine
doar se verifică prin viteza ceasului ales
să fiu poet?
încă zeii (nu) se află
nici în casele lor împărțite-n cardinale
rai nu a existat prin spaima iadului iubit
(judecată pentru toti!)
nimic nu-i fără lege...
alterez spațiul dintre timpi
dimensiunea putredă a universului
succesiunea ireversibilă a unui suflet
doar conjuncția unui fenomen
încă (zeii)
salvează visul visătorilor visați
se plimbă printre noi.
poezie de Alexandru Barcanescu (27 iunie 2015)
Adăugat de Alexandru Barcanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viteza a treia
Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu știam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am pățit la fel:
Când m-a simțit iubind, și-a luat zborul
Din stomacul meu, ca niște fluturi,
Gonind cu viteza luminii
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teoria Big Bang
O teorie total explozivă
Expansivă și accelerată
De formare a universului
Se pare cea mai tare
Și cea mai de răsunet
Acum are și ea sincopele ei
Și unele neajunsuri
Fiind contrazisă sau negată
În timp va fi înlocuită
Ca și multe altele
În schimb ar putea rămâne
În artă și în creație
Conștiință și literatură
În știință și în memorie
Cea mai reușită metaforă
Și cea mai epatantă
Din câte au existat.
poezie de David Boia (9 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Centura de siguranță
de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre fața nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
mușuroaiele de mașini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca niște navetiști ursuzi
între entuziasm și disperare
către capătul de linie
al sângelui
toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre
nu mai există nici măcar o particulă statică
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Odă" sărăciei
Și vai! Nimic nu mă mai mulțumește
În acest veac noros și mercantil,
Căci pentru unii are balta pește
Dar pentru cei mai mulți doar stuf și mâl.
Și bărbătește îmi întinde mâna
Cețosul viitor ca să mă tragă-n gol
Stăpână peste toate e minciuna
Și tot mai negre zile-mi dau ocol.
Banala viață mi-o trăiesc cu spaimă
- Și tot mai des mă-ntreb de ce exist
Dar umbră fac pământului cu faimă
Și cu succes mă mint că-s optimist.
Jur-împrejur prostia sublimează
Se-mprăștie rapid, ca un microb
În capete sus-puse brav tronează
Și minte cu nesaț poporul rob.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
depășesc limitele viscolite
de tăceri-n probe cu gesturi speriate
pentru o existență de alături.
apele își lungesc tonurile înalte
în filozofia stâncii înapoi
de unde plecaseră scâncind.
razele recurg la niște incursiuni electrice
și gustative de vide.
în amarul frunzei se întâlnesc repausuri verzi
cu bucăți de cer laolaltă
și vise siluete se împrăștie destul
în regia de zbor a libelulei
accelerată.
goană de miresme prezentă
se agață real și inconștient
de trecutul aerului azvârlit
în scoarța unui mesteacăn schilod și-n surâs,
pe care amintiri arcuite l-au scrijelat în treacăt.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentul
Nuanțat pe scara timpului
Nimic mai oportun ca prezentul
Un infinit infim de mii de stele
Și alte multe mii de carate
Concentrat în propriul sistem
Singular în plan sensibil
Absolut în stăruință
Trainic în statornicie
Desăvârșit în existență
Nelipsit din cotidian
De față în orice moment
Ne despărțit de existență
Călător cu viteza timpului
În sincronism cu vremurile
Asul din mâneca lui Cronos
Să fie prezentul mare spirit
Cel de toate clipele
Singularitate imanentă
Inspirație de la Big Bang.
poezie de David Boia (9 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimele teorii arată că luna este un corp ceresc care s-a format din pământ, în perioada formării soarelui și a planetelor. O planetă de mărimea planetei Marte a lovit pământul, a dislocat o parte din materie și a format luna. Probabil acea dislocare s-a produs din actuala zonă a Pacificului, deci Luna are o parte din caracteristicile Terrei și pe Lună în solul ei, există apă, dar apă în cantități extrem de mici deoarece, neavând atmosferă, tot ceea ce se evaporă se disipă la suprafața ei, se pierde rapid în spațiul cosmic.
citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi în lumină
Alerg pe acest cal de piatră
cu viteza
melcului din ochiul meu răsucit!
Vai! Ce mi se închide ochiul în ochi
și gura în gură
și piciorul în mers
și frigul în căldură....
Eu nu știu
de ce Pământul
este o pânză de fierăstrău!
Eu nu știu
de ce între bine și bine
există
o punte
aducătoare de rău!
Pe undeva
se aud
șapte baterii
de tun
cum trag în cele șapte minuni ale lumii
[...] Citește tot
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beethoven meditând asupra sunetului
Viețuirea într-un sunet
este egală cu credința
și putința de a viețui într-un sunet.
Viețuirea se poate prelungi
în funcție de credința nestrămutată
în acea viețuire.
Acolo te hrănești cu ecoul nesfârșit
al acelui sunet.
Potolirea setei se face din propagarea
lui reverberată de undele emoției.
Sunetul acela propagat cu o anumită viteză
ne asigură perpetuarea luminii fără de care
nu poate exista viață.
Nu contează că timpul nu vibrează
la intensitatea dorită.
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă zi trece prin viață
Soarele reflectă lumina pe lună
atunci când va înflori vizibil,
marea îmbrățișează leneș țărmul,
printre nori, toamna trage cu ochiul.
Viața ne aruncă, mereu și mereu,
în furtună și-n centrul ei.
În miezul furtunii
vei găsi un punct central
de pace durabilă,
dacă poți ajunge la el,
asemenea pescărușului
care zboară prin centrul liniștit,
dar nu trăiește acolo.
Ne hrănim din acel spațiu
fără a respinge
experiența furtunii.
Nu putem ajunge la centru
fără să trecem
prin furtuna care-l înconjoară.
Un paradox,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Pământ (vezi și Terra)
Ce-i Pământul...
O minge într-un univers în elan, cu cusături de țări
tocite de prea mult timp petrecut deja și cu sfârșit în mări
sau oceane profunde lăsate de degetele transpirate
ale giganților atleți ai jocului de polo cu miza;... a universului eternitate.
Un bulgăre de zăpadă din multimilenara nea,
cea a norilor ce se scurg în șuvoaie la văz de cuptor ce e stea,
cu termen cert necunoscut de existență până la topire
bănuită de evidență, dar necrezută din falsă iluzie de nemurire.
O stație de relansare spre ce nu știm și numim infinit,
limitați de taboo-uri neuronale, de percepte duse la nesfârșit
riscând o meritată pieire prin perpetuarea rușinii
nereușitei din lene, sau a irosirii încercării de depășire a vitezei luminii.
Un incident mineral din explozia de miliarde de terra electroni volți
ce a scos din nimic existența "bozon" ce aparține creatorului de biserici cu bolți
pe care-l repetăm, ca microbii, biologic în izbucniri detonante de iubire
repetând repetenți cu pretenții de a cunoaște cum se naște o fire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Atunci când puterile în stat nu se controlează reciproc, când există puteri care sunt incontrolabile, în mod natural se ajunge la un deficit de democrație. Nu numai în România. Oriunde în lume. Chiar în Statele Unite ale Americii, CIA-ul a avut astfel de derapaje și exemplul cel mai concludent care îmi vine în minte este cel legat de traficul ilegal de droguri pentru achiziționarea de fonduri în favoarea contrașilor din Nicaragua. Sau celebrul Watergate. Dar fiind o democrație consolidată și existând controlul reciproc al puterilor în stat, s-a intervenit rapid și lucrurile au revenit în matca firească.
Vasile Astărăstoae în interviu (31 iulie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Involuntară irosire
Am adesea sentimentul că pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
și știu și-mi vine
să urlu de necaz, mă-ncrunt,
dar sunt așa de ezitant
de neputință,
că niciun ajutor nu intervine,
iar rugămințile, cu sau fără de credință,
nu aduc niciun bine...
și se repetă, sau mai grav persistă
alunecarea-ntr-un abis
și nu spun nimănui, de prea multă rușine,
c-așa sunt educat;
fără tupeu, modest pe calitățile din listă,
să nu fac compromis
chiar dac-alerg în paralel pe șine
în mers accelerat
știind că nicio gară nu există,
sau nu-s primit... la mine e rasistă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poem scris la lumina ochiului
Nu mă mai satur de tine
atât de limpede îmi locuiești ochiul
încât încep să văd albastru
o fi de la cer
ori de la viteza zborului cu care l-ai asaltat
Nu mă mai satur de tine
atât de ușor mi-ai luat de la tâmple albul de suspine
că dau înapoi în negru de mure
că se retrag iernile în nămeți de ruine
Nu mă mai satur de tine
te privesc cu semnul mare al mirării
e ceva care se ține între sprânceană și aer
ceva care se arcuiește necontenit în formă de:
- tu unde ai fost până acum?
dați-mi un motiv ca să
mă satur de el
nu mi-l dați
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și viteză, adresa este: