Citate despre flori și rouă, pagina 3
Mica floare, transplantată pe muntele Carmelului, trebuia să înflorească la umbra Crucii, lacrimile, sângele lui Isus i-au fost rouă, iar Soare i-a fost chipul, Fața divină, umbrită de lacrimi...
Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de Margareta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întorc cocorii
Mi-e dimineața albastră
și clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeași frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile își cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie mă-nconjoară
și ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiemvrie
În lâncedul soare de-amiază, grădina
Își zvânta din brazde noroiul, și cum
Nu-i nimeni să-i cate răcoarea acum,
Dar zborul de cioare îi cată hodină.
În mâlul ce scade vâscos, fumegând,
Mai luptă cu moartea o iarbă, o floare,
Cu frunze cernite-n sinistră coloare
A negrului muced ce-ți intră în gând
Mai muced, mai negru decât e în fire.
Sus ciorile negre, jos mucedele flori!
O, unde ești, creangă de-april, să-mi improri
Ferestrele vieții cu verdea-ți lucire
Și unde ești, iarbă cu fragedul fir,
În gânduri să-mi intri cu haina ta nouă,
Și proaspăt scăldată în bobul de rouă,
Ce-n suflet răsfrânge lumini de safir.
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșert de beton
Vulpea-nvăluită
în jurul unei flori
însetate
așteaptă roua inimii
în deșertul de beton
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margarete
Doar margarete înfloresc în curte.
Și-au întins florile până la scări.
Ca să ajungă până aici au urcat dealul.
Așa puternice sunt grădinile noastre.
Și marele castan se pleacă adânc,
Crengile uscate și le-a acoperit cu flori.
Cu frunzele sărută margaretele și iarba.
Că nu-ți vine să crezi că e așa bătrân.
Cu ramurile sale atinge iarba,
Baldachinu-i acoperă rotundul pământului.
E-atât de mare și se pleacă adânc.
Trebuie să vezi pentru a putea crede.
Iar fântâna aceasta, care cândva dădea
Apă celor însetați, atâția-ani la rând
Oameni au băut din ea, animale și păsări.
Ba chiar și florile, în anotimpul uscat
Au supt rouă înainte.
[...] Citește tot
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Moartea Mariei
Cum vezi în creangă roza în haina-i veșnic nouă,
În tinerețea lumii de Mai, prin alte flori,
Și cerul gelozind-o de viile-i culori,
Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;
Corola-i poartă gingaș iubirea triumfală;
Îmbălsămând grădina cu-arome dulci și moi:
Dar sub arșița dură, sub grindină și ploi,
Tânjește-ncet și moare, petală cu petală,
Tot astfel în avântu-ți de-ntâia tinerețe,
Când lut și cer cinstitu-au suava-ți frumusețe,
Ți-a fost tăiat de parcă al vieții fraged fir.
La groapa ta primește-mi a lacrimii ardoare,
Și vasul plin cu lapte, și-acest belșug de floare,
Ca trupul tău să fie și mort un tandafir.
sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă 1
Pe-aripa timpului vibrând,
ce-adoarme ades, în calea-i lungă,
stau frunze rând pe rând să cadă
și clipele să le-ajungă.
Din înfloriți copacii verii
ce au rămas străini și goi
te prinde-n chingile visării
lumina umbrelor din noi.
Se trec culori din roua florii
ce cântu-și pierd în depărtare
se pierd și razele fierbinți,
se-afundă-n marea de uitare.
poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă ( D-nei Mariana Ionescu)
Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri și spaime și
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va crește o amintire
cu flori albe și roșii,
pe care soarele
va prelinge dimineața
o boabă albastră de rouă.
poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorit-au anii mei
ca și florile de tei,
ca și roua cu dulceață
dintr-o caldă dimineață...
catren de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă.
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpii
Dă-mi voie să plâng între florile inimii tale,
Iertătoare să-mi mângâie pleoapele roșii răsuri.
Bolovănită în piept mi-i durerea și crudă
Ca laptele-n ugerul oii pierdute-n păduri.
Dă-mi voie să tac. Voi pași de-acum ca un vânt,
N-am să mai scutur boabe de rouă - albe mărgele,
Duioase, umane câmpii, n-am să vă tulbur
Și-am să calc doar pe florile negre-ale inimii mele.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec Gotic
Mireasă dulce,
Te-ador când plângi,
Cum roua curge
Pe flori adânci!
Cu-o primavară
Ce-i bun s-a scurs,
Dar roze-apară
Pe-al Vremii curs!
Bălaia, bruna
De-ales e greu?
Plăcere-ntruna
E-al lumii Zeu.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpul vieții
Nu e câmpul numai flori și nici iarba mereu verde,
Dar cu sufletul și gândul, amintirea mi se pierde
Aveam câmpuri și poieni, ale mele, necălcate
Doar de vânt și ploi și soare, sub călcâie mângâiate
Și le săruta apusul, cu același chip de lună,
Peste tot și peste toate, liniștea era stăpână
Mi-erau pașii mărunței și credeam că voi rămâne,
Prunc ce-și numără petale și doar floarea mi-e pe urme
Nu e câmpul numai rouă, că mi-o soarbe, soarele
Eu n-ajung să strâng frumosul, nu mă duc picioarele,
Și privesc cu ochii minții, dincolo de flori și iarbă
Cu același drag de viață, inima mereu aleargă
Și simt moliciunea ierbii, tresărind sub trup matur,
Eu mă fac poieni cu floare și doar pacea mi-e în jur
Am cuprins cu brațele, Universul și mi-e bine!
Înflorește pretutindeni, rodul semănat de mine
Vor fi guri ce clevetesc și m-or osândi la moarte,
Dar nu-mi pot lua gingașul și nici gândul, nu se poate
Și din altă lume eu, mă întorc să calc poteci
[...] Citește tot
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
râzând soarelui
florile dimineții
dansează cu roua pe buze
iar păsări însetate
le dau binețe
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul galben
Galbene petale,
senzuale,
Scăldate-n rouă matinală!
Frunze de aur,
Tulpini în flăcări sub soare răsare,
Stropi de lumină solară,
În trandafirul galben
Toate se-adună și se încunună.
Sălbatic crește trandafirul
Pe creasta sură a muntelui,
Înfruntă zăpezi și singurătăți
Însă nu-i pasă de alte flori,
Și nici de alte vieți...
Sunt solii iubirii
Trandafirii!
Și orișice femeie -ndrăgostită,
Petale de trandafir sărută.
Anevoie mă cațăr pe stânci
S-ating trandafirul
[...] Citește tot
citat din Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa simpli
Așa de simpli, așa de goi
Așa mă știu pe mine
Cununa apelor din ploi
O simt în piept la mine
Așa de aspru, așa de stins
Te văd din depărtare,
Căci timpul ne e de prisos
Și ancora dispare.
Așa de goi în văzul lor
Când inima ți-e casă
Te-aș strânge strâns
La pieptul meu,
Tu pasăre măiastră.
Așa de simplu parcă-mi ești
Tu odă a bucuriei
Suspină roua printre flori
Și sufletul din mine.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
clepsidra la țărm -
câmpul udat sub roua
dimineților
marginea bătrâneții
printr-o floare deschisă
tanka de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picăturile de rouă de pe trandafirii ce înfloresc în grădina mea de vis, au parcă strălucirea diamantului și, de vor pieri ei, eu voi păstra mult timp lumina lor.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
castel de flori
vitralii se sparg de rouă
greieri muțesc
faptură de sulfină
fiori au murit în rouă
tanka de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine se scoală de dimineață
adună roua de pe flori.
Roua e sevă de viață,
e cer senin, cer fără nori.
catren de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre flori și rouă, adresa este: