flori şi toamnă

Fericiţi cei săraci cu fericirea

Poftim
cine-şi asumă
riscul de-a fi trist
acum
când
toamna pare singura şansă
ăla eu ăla eu ăla eu

De exemplu
tu
cel ca un măr înflorit
ce tristeţe ne propui
pentru astăzi

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile sunt paraşutele de rezervă ale rădăcinilor: toamna ajung acasă.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (25 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E miez de toamnă

E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Şi din cer iar şi iar
Cad stropi reci mărunţi de ploaie.

E miez de toamnă în calendar.
Şi vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.

E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Şi crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.

E miez de toamnă în calendar
Şi fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!

poezie de Vladimir Potlog (4 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge-o cucuvaie

Plânge-o cucuvaie. După cine oare?
E târziu şi toamnă, nu e nicio floare.
Pentru cea plecată ce nimic nu cere
Numai în cuvinte aflu mângâiere.

E zădărnicie, ştiu, orişice tângă,
Las în locu-mi ploaia singură să plângă
Şi mă-nchid în mine ca un pom în ceaţă,
Nu aştept nimica bun de la viaţă.

Nu ştiu de mi-i dată înc-o primăvară,
Barem pentru draga-mi floare să răsară,
Ca să-i pun în vasul pietrii funerare
Floarea ce să-i spună dragii ce mă doare.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă înfloresc scaieţii în septembrie, va fi o toamnă frumoasă.

proverbe româneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zumzet de albine
printre
copaci înfloriţi
doinesc
o toamnă bogată

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlcuri

Tâlcul florilor nu-i rodul,
Tâlcul morţii nu e glodul.
Tâlcul flăcării nu-i fumul,
Tâlcul vetrei nu e scrumul.
Tâlcul frunzei nu e umbra,
Tâlcul toamnelor nu-i bruma,
Dar al drumului e dorul,
Tâlcul zărilor e norul,
Ducăuşul, călătorul.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roadele iubirii

Femeia, viitoarea-ţi doamnă,
E floarea florii-n ochii tăi,
Ce, prea curând, mai înspre toamnă,
E numai sâmburi, ori păstăi.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incredibil de verde
speranţa
în amurg de toamna
mi-a înflorit inima
acum

gogyohka de Alexandru Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit gutuiul...

Cu luminiţe-aprinse-n vervă mare,
La viaţă, la trăire mă îndeamnă,
Îşi zămisleşte-n pântecul de floare
Fitilul lămpii galbene din toamnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara îngerilor

Aşează-mi, în păr,
floarea dragostei tale
şi spune-mi
o şoaptă
când fulgeră-n zare!

Afară sunt demoni,
eu, înger să-ţi fiu,
acum,
cât e toamnă
şi nu e târziu!

Afară-întuneric
şi vuiet turbat.
În casă,
un înger,
aripa ţi-a dat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de toamnă

Încep vânturile toamnei: nori albi în zbor.
Iarba şi frunzele se ofilesc: trec cârduri de gâşte spre sud.
Toate orhideele-s în floare: miros delicat de crizanteme.
Mă gândesc la frumoasa mea doamnă: n-o pot uita niciodată.

Barcazul-pagodă traversază râul Fēn.
În mijlocul curentului: valuri albe.
Lăutele şi tobele ţin isonul vâslaşilor care cântă;
În mijlocul festinului şi-al bucuriei, vin gânduri negre;

Anii tinereţii – cât de puţini!
Bătrâneţea – cât de implacabilă, cât de aproape!

poezie de Împăratul Wu,156-87 î.e.n, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Sunt acum struguri şi mere

Dar nu mai sunt rândunele

Multe flori sunt veştejite

Frunzele-s îngălbenite

Iară pomii rămân goi

S-a dus vara de la noi

Păsărelele-au plecat

Frunzele s-au scuturat

Vantul sufla şi ne zice:

- Uite vine iarne rece

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea dorului (sonet)

RENAŞTEREA DORULUI
(sonet de restrişte)

Se plimbă dor pe-a speranţei câmpie,
Când cărări de vis prin amintiri parcurg,
Să-l adăpostesc în al inimii burg,
De-a răsări cu timp de reverie.

Din boabe de rouă, ce din ochi se scurg,
Se-ncheagă nostalgii în mărturie
Şi lăcrimează suflet pe hârtie,
Cerând dezrobire de la demiurg.

Dar spiritul dorului renaşte iar
Din apusul toamnelor desfrunzite,
Unui destin nou să-i fie temerar.

Va creşte-n speranţe înmugurite
Şi regăsindu-şi iubirea în florar,
Vor lăsa rod pe flori de mărgărite.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (20 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soră de caritate

Soră de caritate eşti bună şi te rogi la icoană
Spune pentru mine o rugăciune
E rău să fii bolnav şi e toamnă
Îngrijeşte-mă bine pentru că iubita care vine la spital

Cu prăjituri şi vorbe bune, mă aşteaptă
Şi-a pregătit pentru mine flori acasă, pe masă
O, sînt slab şi sînt Isus
Inima se ridică sus, şi citesc o carte înţeleaptă.
...

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânzienele

1. Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea - floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.

2. Du-te, Lună, vino, Soare,
Că tragem la-nsurătoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvârlite.

folclor românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamna care trece

Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l`heure passé.
(Paul Verlaine)

Păşim tăcuţi pe drumul cuprins de-nfiorarea
Apropiatei toamne, când nopţile coboară
Pe câmpuri de aramă o mantie uşoară
De frig, de dezolare, şi doamnă e uitarea
A tot ce-a fost iubire şi floare şi lumină.
Pădurea de mesteacăni uşor şi dulce geme,
Argintul ei păleşte cu cea din urmă vreme
A verii... Îngheţată se-nalţă luna plină.
Ţesută-n vraja verii, iubirea noastră pare
Acum, când totul moare, o palidă-arătare,
Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură;
Cuvinte-nfiorate nu pot să mai răsune,
Surâsul de durere ne-a-ncremenit pe gură
Şi mâinile-ngheţate nu vor să se-mpreune.

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferecata-mi aşteptare

mi-e pasul dor de umblet obosit
în care furii' sau trezit devreme,
şi mi-au luat din suflet într-o zi
toată dorinţa care-n mine geme!

mi-e gândul dus departe pe sub cer
după parfumul de castan în floare,
şi-n nebunia mea încă mai cer
nopţi de dor în toamna ce mă doare.

mi-e zâmbetul petale-n crizanteme
în simfonia florilor perene,
când nopţile de ploi în mine geme
iubire mea rămasă-n gând şi vreme.

mi-s toate ferecate-n aşteptare
tumultul toamnelor, singure, ploioase,
când prin fereastră mi-se zbate zarea
şi-mi fură iar apusul de pe case.

poezie de Silvia Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţiile ploii

Vând insomnii
Şi turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet uşor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă creşti ca pe o floare.

Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoţia toamnei.
Vibraţiile ploii
îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni.

Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate
în faţa gării.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă 1

Pe-aripa timpului vibrând,
ce-adoarme ades, în calea-i lungă,
stau frunze rând pe rând să cadă
şi clipele să le-ajungă.

Din înfloriţi copacii verii
ce au rămas străini şi goi
te prinde-n chingile visării
lumina umbrelor din noi.

Se trec culori din roua florii
ce cântu-şi pierd în depărtare
se pierd şi razele fierbinţi,
se-afundă-n marea de uitare.

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!