Citate despre fotografie și noapte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la fotografie și noapte, dar cu o relevanță mică.
Vis alternativ
vis alternativ într-o lume cu poze
unde nimic nu mai aleargă
unde nimeni nu-mi fură lipsa
tristețea din lucruri se pierde
căderea serii rămâne mereu suspendată
roșu e mereu roșu în colțul acela de pe buze
sensibilitatea nu lasă urme
noaptea grea nu există
dragostea se ghicește din lumini
și umbre pictate din cuvinte
locul gol apare în fisura de la suprafață
unde sentimentele ies din culori
rupte din staticul inocent
și încep să umble prin lume
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi si noapte fără lumină
dumnezeu prin iarbă culege licurici
îi lipește pe cer într-un bloc de desen
în colțul din dreapta sus
păpădie răscoaptă
pe fața nevăzută lumii
o gutuie rostogolindu-se
soare lună stele scrijelesc jumătăți
în jurnalul bătrânului
a făcut luminători peste tăria cerului
vărsat de vânt în pânza artistului
pietrele două câte două împrerecheau morminte
după fotografia unor intenții
în El crește nisipul
se adâncește în tine
blesteme pe limbile ceasului
crucea
ultima vegeteare
în pământul răbdărilor
[...] Citește tot
poezie de Vasile Iftime (1 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație doamnei Constantina Dumitrescu
O ramă-ngălbenită și... nisipuri,
Alături mii de gâduri și-o vioară,
Tăcere, petrecute anotimpuri,
Și lacrimi care ard seară de seară.
Se simte vântul răscolind prin suflet
Și inima-i de-o vreme zbuciumată.
În tot ce mișcă e același cântec
Și pacea peste toate e lăsată.
Un dor de Macedonski ne unește
Și-n lacrimi ne-nfrățim cu libertatea,
Copila-n raza Soarelui privește
Și săgetează cu iubirea-i noaptea.
O candelă-n oceanele de lacrimi,
Mai pâlpâie tânjind după dreptate,
Căci au trecut nisipuri reci de patimi
Și pașii ei s-au rătăcit în noapte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
..
plouă mărunt peste câmpul gol
și cerul pare atât de aproape
au plecat cocorii domol
mânați de toamna ce nu-i mai încape
mi-e gândul tot mai pustiu
se scutură iar roze
de tine nimic nu mai știu
străină îmi ești chiar și în poze
și vântul îmi biciuie fața
noaptea încet coboară
simt aerul rece ca gheața
la fel e în casă cum e și afară
șoptind abia încep să vă strig
pe tine iubito pe tine vară
de ce m-ați dezgolit în frig
[...] Citește tot
George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire online
Azi-noapte m-am culcat târziu,
-Mă știi doar, sunt un cafegiu-
Trei filme am privit pe net,
Am mai sorbit un cabernet,
Am ros, pe rupte, mizilic
Cu gândul că, măcar un pic
De m-ai iubi, ai fi și tu
Pe Facebook, însă nu și nu!
Am așteptat, am tot sperat,
Nerăbdător și disperat;
Am adormit c-un gust amar
Apoi, în noapte, un coșmar;
Acum sunt trist, posomorât,
Sunt indispus, dar hotărât
Îți spun: - Adio, draga mea,
Nu pot uita greșeala ta
De-a nu îmi da, în timp util,
Un "Like" la poza de profil!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beție cu iluzii
tinerețea mea m-a părăsit de mult
dar mi-a lăsat aripile ca să mai zbor
și cântul amăgirilor să îl ascult
când mi se face noapte când mi se face dor.
tinerețea mea e zidită în versuri
verzi, portocalii și uneori roze
amintiri mistificate cu zeci de înțelesuri
tinerețea mea e ascunsă în poze.
mă îmbăt cu iluzii că se va întoarce
dacă nu acum într-o altă viață
bătrânețea-i grea lacrimi amare stoarce
atâtea bucurii pierdute în ceață.
o altă fericire este obsesia mea
scânteia divină să mă aprind o stea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Quasari de dor
Mercuriale focuri ard saturnice vene inelare
Marțiene zăpezi îngheață tâmple
Furtuni jupiteriene pieptul sparg
Pământul e in depărtare
Decarnat de trup străbat orbite insomniene
Dorul de Venus mă topește in lumânări plutoniene
Comete palmelor hoinăresc
In galaxii de fotografii
In găuri negre de sertare
Fonograful nopți cu discul lunii
Eclipsează ferestre in burnițe
De efemeride amintiri, cenusă de timp
Furtuni galactice stârnesc
Quasari cu ochii tăi
Ce sunt oriunde privesc
In ecouri de șoapte Perseide
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vierme mic
E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n față, stă un copil și scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-și pune creionul între dinți.
"Șopârlele-s frumoase... și-s repezi... și-s cuminți."
Ușor el dă o filă. Și alta... Și-ncă una.
Apare papagalul... păunul și păuna...
și un cocoș cum scurmă, hrănind o găinușă,
și un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la ușă?
Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag și strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-un glas subțire. Auzi? Mi-e frig... îngheț...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeț!
Dar cine ești? Mi-e frică. Sunt mic... Să-ntreb pe tata!
Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Și-apoi știu basme multe și ghicitori un sac!
Dar cine ești? Un vierme... O, viermii nu prea-mi plac.
Dar eu sunt mic... o scamă... Și, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce iarnă
grea ne așteaptă
de parcă nu era suficient
că ne-am retras muți
în casă sub supravegherea
fratelui mai mare care nu mai are încredere
în viața noastră din spatele ușii
ne vom schimba poza și sărutul
din bârlogul nostru
în tăcerea supărătoare
dictată prin ordonanțe
ce iarnă putea fi dacă erau vremuri normale
cu nopți care ne puteau aminti de noi
săruturi în întuneric
totdeauna pe întuneric
cu luna băgată în buzunar
nisip pe tălpi pe mâini pe nas
zâmbete la capăt de buze
totdeauna la capătul unor buze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga pe loc
am câțiva alter-ego-uri kafkiene supat
l-am ascuns și pe Franz, că ne tutuim, dar lui
i-am dat un raft prea sus rândul din spate
în nemurirea lui ce-i mai pasă!
am păstrat la-ndemână un teanc de rahan
strecurate printre reviste deocheate
pozele nopților fără lună în care
planeta goală
stă la picioarele mele
și ce-mi pasă-n murirea mea ce se-ntâmplă
supat!
o dâră subțire de lumină se furișează
fuge din nimicul de aici
afară
se pierde-n marele ocean de lumină
acum ai înțeles
de ce nu are nicio treabă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În somnul nopții înghețate
Ploaia de stele senină
se stinge în puful de fulgi albi.
Printre stele răsare luna
în ninsoarea liniștită...
Dacă ploaia s-ar opri...
eu aș putea să-ți văd ochii verzi.
Poza ta pe cer o rup
ca lacrimile mele,
să o coase cu picături.
O stea pe cer răsare...
și una singură apune.
În focul inimii
sunt speranțe de neatins...
și eu visez uneori
la privirea ta angelică...
ce mi se arată des
în somnul nopții înghețate,
cu șoaptele furate
de o picătură de iubire
ce-mi surâde miraculos
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (6 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albumul cu amintiri
Îmi pregătesc albumul cu amintiri,
unde sunt multe nopți și retrăiri
ce-mi lasă o umbră pe chipul tău,
ce stă adâncă în sufletul meu,
cu zile și amurguri parfumate,
și-apoi multe fotografii aruncate.
Tu ești în inimă și-n minte,
ca o așteptare fierbinte.
Privind albumul dorul m-a cuprins,
c-a fost un foc în inimă aprins,
ce iară m-a aruncat în gânduri,
și-ntre vise cu multe rânduri,
apoi plec spre drumuri neștiute,
cu multe cărări spre stea apărute,
și-apoi spre alte noi căutări,
urmând entuziasmată, neștiutele cărări.
poezie de Eugenia Calancea (16 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Eliade
Tăceți! Cearta amuțească - E-o oră grea și mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuțește la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuțește, vulcane când s-aprind,
Când prin a vieții visuri - oștiri de nori - apare
A morții umbră slabă cu coasa de argint.
Tăceti! Cum tace-n spaimă a Nordului popor,
Când evul asfințește și dumnezeii mor.
Aducați-vă aminte de-acele nalte poze
De frunțile-n lumină a vechilor profeți,
Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur și roze
Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreț
Și-n fruntea unui popol pierdut în chin - e Moze,
Și sufletul lui mare, adâne și îndrăzneț,
Prevede că din sânul pierdutului popor
E viitorul lumii și-al ei mântuitor.
El n-a văzut pământul promisiei divine,
Viața lui se stinse în munții slabi și suri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte banală
Băusem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ți se pare posibil,
chiar și învierea din morți,
chiar și schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau și se-nchideau într-una porți,
scârțiind între renunțări și ispite.
Era ora când totul și se pare simplu și posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele și nehotărârile celorlalți,
și totul îți apare clar și categoric,
ca într-o operă desăvârșită de artă.
Ce operă de artă
poate fi mai desăvârșită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieții lui?
Am spus și eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simțit și eu pur, vorbind despre dragoste,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele ei
rostit în fiecare zi cu
încăpățânarea îndrăgostitului
l-a învățat așa de bine
încât și-l amintește și
și
și noaptea e-n stare să ți-l zică
când este hipnotizat de luna
plină de culoare galben hepatic
știe numele și-l pronunță
deși
deși-i provoacă o durere atroce
știe că a rămas cu buzele umflate
de la ultimul sărut dat cu
patima unui om nenorocit
de iubirea irațională
numele ei îi vine în minte
când îi vede fotografia
pe care o păstrează în
în
în buzunarul de la piept
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem de mamă
De vei veni la ușa mea
De vei atinge în drum vreo floare
Tu vei pieri fără să știi
Ca demonii în neagra zare.
Îți tulbur gândurile seci
Și inima ce stă să zboare
Ca-n nopțile cu vânturi reci
Să devii una dintre fiare.
Îmi vei rosti numele-n foc
Să-mi ardă sufletul mocnit
Să fiu cu tine-n acel loc
În care timpul sa oprit.
M-ai blestemat să nu mai văd
Esența frumosului timp
Să nu pot ști și să nu cred
Că mai există anotimp.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog (26 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Draga mea păpușă...
te-am vrut puternica, te-am vrut independenta
din osul meu ai fost creata- nu din simplu lut
te-am vrut de-o frumusete rara, prin esenta
de o noblete si mai rara eu te-am vrut
te-am vrut senina, fara umbre de tristete
cum vrei mereu un cer albastru, fara nori
cu zambet intalnindu-ma si cu tandrete
indeferent - la miez de noapte sau de zori
te-am vrut mereu asa cum vreau femei frumoase
te-m vrut mereu asa cum vrei si tu- barbati frumosi
te-am vrut mereu ca pe-un cutit taind in oase
si chiar de oasele nu dor- la nebunie dureros
te-am vrut in paturi si te-am vrut pe scene
te-am vrut pe pisc de munte si pe val de mare
te-am vrut mereu in toate pozele obscene
doar intr-o poza- nu te-m vrut- in cea ce doare-
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chip cioplit
Prezentul se fotografiază cu mască
Alături de copiii de grupa zero
Asigurându-i că viața adevărată
Este cea virtuală
"În vecii vecilor, Amin...."
... Acolo unde nu este durere,
Nici întristare..."
Ecrane manipulatoare scriu
Cu mâini cumpărate
Rapoarte umflate
Despre tulpini
Care apar
Peste noapte
Din mască în mască
Ura a infectat oamenii
Împărțind omenirea
Între asimptomatici,
Imunizați, vinovați,
Și cei care și-ar dori
A trăi într-o lume
[...] Citește tot
poezie de Vîlceanu Daniela (20 martie 2021)
Adăugat de Vîlceanu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fecioară
Din tija de sevă se înalță sfioasă
'n mirosul de crud, cu obrajii de roză,
Cu dulcele buze ce sparg fildeș-tenul...
Mlădie, ținută în ghiveciul din casă,
E-n rochia de bal, la liceu, pentru poză
Și auz ce-l rostește în șoapte, îi dezvăluie genul.
Se învăluie în cald, într-un umed fuior
Ce-i mângâie brațe cu degete fine
Și pașii-i plutesc pe sub rochia de zână...
E toată un colibri, ce vrea numai zbor
Să-și ia înspre etern, din nectarul din vine
Să umple pământ, cu visări stând de mână...
E cum zi se naște de-a fi prima oară,
Din noaptea de-un ieri, doar o dată... Fecioară.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștergarul în care mi-am uitat copilăria
locul din care nu fug niciodată -
copilăria
m-am născut în ziua în care albul din cireși plesnea de culoare
cerul lăcrima pe la margini
mama se pregătea să învelească sarmale în foi de varză acră
(ultima fiertură dinainte de paște)
câteva gânduri mocneau printre cuvinte...
calul vecinului era dus la plug între hatul lui Mitru din deal
oricum nu avea cine să-l înhame la căruță
tata plecase la muncă
îl năcăjea plecarea la patru fix dimineața pe jos cinci kilometri
uita de mama și de burta ei țuguiată ca o pâine
scoasă din cuptorul de după casă făcut de străbunicul
înainte de război...
așa m-a născut mama neajutorată
fără doctor într-un ștergar alb
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din carte:exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fotografie și noapte, adresa este: