fotografie şi noapte

Fotografia reprezintă pentru mine o nouă tinereţe. Sunt un om foarte activ de dimineaţa până noaptea şi continui să dansez şi azi, deşi într-un mod divers.

Mikhail Baryshnikov în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În copilărie am avut, bineînţeles, o jucărie preferată! Un ursuleţ bej, mare cât o palmă de om. Îl chema Niculaie şi avea avantajul extraordinar că putea fi... ros! Nu mă despărţeam de el niciodată. Nici în timpul zilei, nici noaptea. Ei bine, marele meu moment de actorie s-a produs în prezenţa lui. Mama şi cu tata m-au dus la fotograf să mă tragă în poză. Fotograful, ca orice fotograf specializat în poze cu progenituri de tot felul, era "înarmat" cu tot soiul de jucării ademenitoare: ursuleţi, păpuşi, girafe, purceluşi... Mă rog! Decişi să mă "împozeze", ai mei au uitat să-l ia pe Niculaie! Ei bine, nu-ţi poţi închipui cât s-au chinuit bieţii oameni - tata, mama, fotograful - să mă facă să stau cu o droaie de jucării străine în braţe. Şi să mai şi zâmbesc! Ce să zâmbesc?! Eu nu m-am putut opri din plânsul ăla torenţial decât după multe, foarte multe insistenţe; semn al durerii sfâşietoare că lipsea... Niculaie!

Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Developare

Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o sută, o mie.
Îi voi developa la noapte,
Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi class:
După frunze, după cercuri, După umbra lor.
O, ce uşor
Copacii intră unul într-altul!
Iată, nu mi-a rămas decât unul.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
Şi voi observa cu spaimă
Că seamănă cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Şi piatra de la sfârşit
Semăna cu mine.
Alaltăieri - scaune -
¬Şi cel care-a rămas
Semăna cu mine.

Toate lucrurile seamănă îngrozitor
Cu mine...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiţi cei săraci de cinci stele: avea-vor alte nopţi să-şi developeze singurătatea!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu-nţelegem viaţa...

Motto:
"Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, băieţaşi, pentru ce purtaţi numele meu?" (George Călinescu)

Intrăm plângând în lume
Şi-o părăsim plângând
Am strâns în mici albume
Icoane fumegând.
Fotografii fixate
În sepia şi-argint
Noi le iubim pe toate
Deşi cumplit ne mint.
Cine eşti tu, copile
Chilug, la câţiva ani
Cu soare în pupile
Ca îngerii orfani?
Şi care este steaua
Ce te-a ferit de rău?
Vrăjmaşul n-a pus şaua
Nicicând pe trupul tău.
Noi nu-nţelegem viaţa

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (29 martie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două intenţii

nu ştiu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept e un semn
sau o durere
ţintuită pe propria-mi bătrâneţe sau
e aşa un fel de rană
dintr-un război cu mine însumi

sub toate dărămăturile astea
a rămas doar liniştea
ca o toamnă
golaşă
în mijlocul zilei
nu prea am timp să developez fiecare clipă
aerul rarefiat îmi scurtează orizontul
teama se lipeşte de mine
ca un aluat
cresc şi mă descojesc printre
lucrurile transformate în nisip

îmi sprijin capul pe întunericul

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabila pisică

pisicile de pe facebook
te bagă cert în balamuc
cu ochii lor seducători,
ce-adună mii de iubitori
şi inimile praf le fac
când tolănite ele zac
cât ziulica e de mare
cu coada-n semn de întrebare,
tu mă iubeşti sau doar te faci,
vreau inimioara de mă placi
şi tot aşa în filmuleţe
le admirăm cum nătăfleţe
ajung să intre în bucluc
cu mii de martori de facebook,
toţi înrăiţi la nostimade,
unii chiar oameni cumsecade,
ce-n loc să doarmă-n miezul nopţii
pândesc pisici, mai rău ca hoţii
şi fură poze în neştire
cu ochi albaştri de safire

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor târziu

Iar e miezul nopţii în camera cu candelă,
Stăpânul ei stă singur şi-adoră o iubire,
Printre hârtii pe masă apare-o amintire
Şi cântecul se cântă pe-o voce goală.

Picioarele slăbite slăbesc încă mai tare,
Iar poza din grămadă devine o fantasmă
Un monitor vechi cu dungi nepăsătoare
Proiectează nepăsător basmul.

Era nebun sau chiar murea,
Simţind fiorul ucigaş în piept,
Iar inima-i bătea
Şi capul stătea drept.

poezie de Ion Rotari (25 martie 2009)
Adăugat de Ion Rotari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e timpul? Privirea unei mame, glasul unui tată. Amintirea copilăriei care-ţi strânge inima. O muzică îndepărtată, auzită într-o noapte caldă de vară, o fotografie îngălbenită de vreme, un sat uitat... Copilul pe care nu l-ai văzut încă, chipurile pe care nu le vei mai vedea niciodată...

Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el şi într-o magherniţă. Ba chiar se simţea mai în largul ei acolo... şi de câte ori privea pozele se înduioşa. Într-o noapte însă le-a dat foc. Era un gest de recunoştinţă pentru singurătatea care îi era atât de credincioasă şi l-a urmat peste tot. Ca o căţea.

Octavian Paler în Un om norocos (2010)
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi în noapte

E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.
Deschid albumul cu fotografii:
Cei vii sunt morţi, pe când cei morţi sunt vii, -
Şi toţi îmi dau o criză de fobie.

Îi văd trecând prin viaţa mea pustie
Cu relativul vieţii lor pustii...
Şi-n pragul absolutei veşnicii,
Aştept să-mi sune ceasul lor şi mie.

Mereu ciocanul vremii cade greu
Şi-mi bate cuie la sicriu mereu,
Cu iscusinţa lui stăruitoare...

Şi-mi fură somnul spaima de pământ...
Şi mor mereu cu clipa care moare...
Şi-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...

sonet de Mihai Codreanu din Turnul de fildeş - Lira neagră (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn

nu vreau să mă vezi noaptea
nu pot trimite fotografii
am ochii roşii, un blitz defect
şi câteva dâre de lumină pe inimă

mă gândesc să nu-ţi mai trimit niciodată fotografii
sunt prea încărcate de melancolie
m-am săturat să-mi plimb tristeţea pe sticlă
urăsc reflectoarele, picturile şi pictorii, pe tata
da, îl urăsc, pe bunul meu tată
îl urăsc
nu-l mai urăsc
bat câmpii şi devin alta
urăsc-iubesc
iubesc-urăsc

cu pumnii strânşi, sper că
nu voi mai scrie niciodată poezie.
uită-te la mine, dragul meu
fotografiile şi poeziile mele stau pe ape

[...] Citeşte tot

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet comico-tragic II

perechea-ţi de mamele compensează
absenţa de talent şi-o-mbraci în poze;
al sfârcurilor cerc redă psihoze
bătrânilor ce veşnic salivează
goleşti luceferi de metamorfoze
şi cei mai slabi de duh te-ovaţionează
dar plecăciuni către un colţ de oază
aprind în tihnă c-un oftat veioze
ca celor încordaţi să le ascută
şi vrejul ros de-atâta vreme calmă -
se-mpăunează ca o biată cută
când îl vrăjesc scoţând scântei din palmă
dar numai noaptea se aşterne mută
căci "dansul" se încheie c-o sudalmă

sonet de Ionuţ Popa (24 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta noapte

tu ştiai că aşteptarea e un zâmbet
purtat de-o femeie
la început ne-am şi iubit prin vise
vorbind despre sălcii cu plânsul uitat

prea târziu mă-ntreb cum reuşeai
să falsifici mereu imaginea
din mâna fotografului

cum s-a scurs albul iernii peste
frunţile noastre
pescuind umbra îngerului
din marea căzută pe gânduri

se apropie sfârşitul curcubeului sărat
această noapte scrie între noi
străinătăţi

poezie de Nuta Craciun
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlăcrimată

Cerul liniştit chiar plânse
Cu boabe grele peste sat,
Luceafărul de sus se stinse
În seara când tu ai plecat,

Şi-n urmă ai lăsat durere
Şi amintiri cu suferinţi –
Cum priveam cândva la stele,
Sau poate-n ochii tăi cuminţi.

Zburat-a cu desăvârşire
Tot ce-am iubit şi ce-am visat,
Căci mii de clipe de iubire
Tu într-o clipă le-ai uitat.

Şi m-ai lăsat înlacrimată
Cu gânduri reci şi ochi pustii,
Visând mereu ce-a fost odată
Şi răsfoind fotografii.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii (mai 2011)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festivă

Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Şi fotografii mă filmau.

O, sala cu flori
Şi versurile mele
Bătrâne!...

Am văzut bogăţiile de aur
Şi mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...

Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi şi marmoră...

Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit la Dumneavoastră şi la tot ce ar fi putut să se întâmple în noaptea de joi... dacă nu v-aţi fi împotrivit. V-am auzit suspinând şi plângând. Mai bine de o oră în mintea mea s-au derulat scenele cele mai intime cu o asemenea precizie încât a trebuit să mă scol ca să nu-mi pierd minţile. Am discutat prea mult şi am înţeles dependenţa mea senzuală de Dumneavoastră în toată claritatea ei abia după ce v-am mărturisit la telefon că aş vrea să-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastră. Ce mortale pot fi anumite lucruri. Totul a început de fapt cu fotografia, vreau să spun cu ochii Dumneavoastră. Aţi fost oarecum speriată când v-am vorbit de o înclinaţie "perversă" pe care mi-o stârneşte trupul Dumneavoastră.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte inghetate

M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.

Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.

Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.

Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.

poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, lângă mine, am rămas doar eu

Mai pot copile, azi, să te mai chem
Şi tu mai poţi răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.

Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu ştiu, cum dorul mamei se alină.

Tu nu ai timp şi nici nu înţelegi...
Să fii bătrân şi doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopţi întregi,
Doar golul îţi acoperă privirea.

Atâta gol m-apasă şi doboară...
Şi parcă m-a uitat şi Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reporterul (îi face o fotografie): Pentru cotidianul " Noaptea"!...
Samson (deranjat de lumina blitz-ului): Prea multe gazete! Dimineaţa, Ziua, Noaptea, Săptâmâna, Anuarul Statistic, Secolul XX, Era capitalistă! De mâine toate acestea îşi încetează apariţia! În ţară să rămână un singur ziar: Curierul sindicatelor! Am zis!
Reporterul: Bine, dar e un atentat la libertatea presei...
Samson: Gura, măgarule! Ce atentate? Aşa vorbeşti tu cu un premier? (Către Bodiguarzi.) Grivei, Azor! Scoateţi-l afară, confiscaţi-i aparatul! Daţi-i fiecare câte un picior în fund şi anulaţi-i acreditarea! Gata! Ajunge! Ieşiţi cu toţii afară! Duceţi scaunul ceresc la guvern! Aruncaţi în stradă jilţul fostului premier! Plecaţi! Vreau să mă reculeg. Am zis!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!