Citate despre frumusețe și laudă, pagina 3
Părul lăudat
P-o poiană mare,
Și frumoasă tare,
A crescut odată un păr minunat,
Ce de toată lumea era lăudat.
Poporul grămadă, foarte curios,
Alerga să vază părul cel frumos:
Și fieștecine cîte-un sac ducea,
Cu pere alese crezînd a-l împlea;
Însă, o mirare!
Văzu fiecare
Că părul măreț
Era pădureț;
Ba și scorburos,
Sterp și nodoros;
Și din păr cădea
Cîte-o pară-abia;
Și aceea... rea!
Iar vestitul nume
[...] Citește tot
poezie de Constantin D. Aricescu din Flori de la Tușnad (1872)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare om are roadele și uscăturile sale. Ar fi foarte frumos să lăudăm roadele altora și să ne îngrijim de uscăturile noastre. A face invers e deja un clișeu.
Natalia Popusoi (2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul Prinț: Voi sunteți frumoase, dar sunteți deșarte! Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, firește, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preț decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.
replică celebră din Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupery (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Laudă omului cu suflet bun
Mă-nclin în fața omului blajin
Ce cu răbdare, ajută un bolnav
Laudă ție, bunule creștin
Ești pentru lume un om brav!
De dăruiești din ce îți prisosește
La cei ce traiu-i tot mai greu
Laudă ție, ce faci e creștinește
Să te-ocrotească Dumnezeu!
În aceste vremuri, se poartă lăcomia
Mulți trăiesc doar pentru ei
Laudă ție, ce-ți place omenia,
Și lăudat să-ți fie frumosul obicei!
La toți ce știu a empatiza
Și-un zâmbet cald oferă în jur
Celor ce știu de jos a ridica
Laudă lor, că au sufletul pur!
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (30 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cer se aprind candelabre de stele. De pe terasa hotelului, îmi lunec ochii pe sclipitoarea câmpie a mării și cuget la vremile îndepărtate, la câte întâmplări și prefaceri au curs după ele. Mă gândesc la blândul și nefericitul Ovidiu... Aici și-a plâns amărăciunile surghiunului gingașul poet al Romei. Străin, bolnav, neînțeles de nimeni, el nu găsește, în sufletu-i abătut, un cuvânt de laudă nici pentru locul, nici pentru poporul în mijlocul căruia e osândit să trăiască. În versul lui urlă crivățul iernelor grozave care înghețau marea, pe lira lui suspină dorul de soție, de prieteni, de patria lui pururea frumoasă și surâzătoare, din care a fost gonit și pe care n-avea s-o mai vadă niciodată.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Dragoste...
O, Dragoste, tu unde ești?
O, Dragoste, frumoasă și curată,
O, Dragoste, ca din povești,
Atât de dulce și de fermecată.
Tu ești Regina Fericirii,
O donație pentru toți,
Tu ești esența nemuririi
Și voia buna între soți.
Ești sfântă, caldă ca un soare,
Ce sufletul ne încălzește.
Fără de Tine totul moare,
Iar tot cei viu se ofilește.
Cu Tine viața-i mai frumoasă,
Și cerul e mai luminos.
Cu Tine pâinea-i mai gustoasă,
Iar soarele-i mai călduros.
[...] Citește tot
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zmeu legat de șireturi
Dragostea, un șnur legat de inimă
pare strâns în depărtarea chemărilor,
ea stă cu pereții căzuți lângă soare
tace, zâmbește, visează.
de am putea uita dragostea,
s-ar reinventa într-o vară
în fiecare clipă un om își îngroapă inima să uite
în fiecare clipă un om își dezgoapă inima să o înțeleagă
cât de strâns poate să doară
cât de departe trebuie să mergi pentru a uita
de câtă liniște ai nevoie să o înțelegi?
uneori ne lăudăm că am întâlnit dragostea
uneori ne dorim să nu o fi cunoscut
de fiecare dată Dumnezeu ne zâmbește
El a facut-o așa nărăvașă
ca să ne amintim de El
să plângă zmeul legat de șireturi
[...] Citește tot
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Dan Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocel, clopoțel - Poezie pentru ochișorii micuți
Floare mândră în lumină,
Clopoțel alb, dantelat,
Cu moț verde, ca antenă,
Sunt la lume conectat,
Când ies falnic din zăpadă
Și iarna am înfruntat.
Doar un pic, m-am lăudat.
Când vârsta mea e adultă,
Toată lumea o salută,
Și mă simt mândru de ea,
Îmi ghicesc și zodia:
Mărțișor de primăvară,
Ghiocel gingaș, vioi,
Adorat de toți copiii,
Chiar de ziua mamelor.
În alai frumos curtat,
De Martie mângâiat,
Primăvara o salut
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Mahok (27 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărmana limbă românească! Nu mai este cum ar fi trebuit să fie, o plantă cultivată! A ajuns o buruiană sălbatică!... Multe vânturi au bătut-o! Odată o bătea vântul franțuzesc; apoi o bate vântul nemțesc: noroc că mai are rădăcini adânci, altminteri i s-ar stârpi soiul. Și ar fi păcat de ea fiindcă (nu că o laud eu), îngrijită, cu flori frumoase și ce rod sănătos ar da această voinică buruiană disprețuită, cu care de veacuri s-a hrănit sufletul unui întreg neam de oameni! Care cum se scoală astăzi o calcă-n picioare și, drept îngrijire, chip și seamă, și spre păstrare, o opăresc cu cerneală de scris și de tipar; și ea rabdă, ținându-și ascunsă puterea de viață în rădăcinile-i adânci, cât și-o mai putea-o ține și acolo; căci și acolo a-nceput s-o prigonească și s-o ajungă soarta rea prin așa-numitele "metode moderne".
citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Baladă de om tânăr (II)
Cum să vă zic? mă minunez de viață
ca de-un izvor de munte în pustiu
din fiece ungher al ființei mele
vin soli cărări vestindu-mi că sunt viu
în zori mă scol cu lauda pe buze
aprind lămpi mari de cuarț violaceu
simt cum pământul - pasăre de finix -
renaște din cenușă-n ochiul meu
Apoi se-nalță beat din pâcla nopții
un univers de vietăți stârnind
miroase-a seve tari și-a-mperechere
pe câmp erup vulcani de hiacint
columbe zugrăvesc pe cerul verde
un crucifix de crini miraculos
copiii zămisliți acum sub soare
au stele-n frunte ca de făt-frumos
Ce tânăr sunt! ce blând mă flagelează
blestemul meu divin de a trăi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Discuție cu nea Caisă
Eu, nea Caisă, nu sunt trist,
De-o viață scriu, trăiesc un vis,
Sunt muritor, ești muritor,
Sunt scriitor, ești muncitor,
Eu parcă mă distrez scriind,
Deși în mine mai mult plâng,
De aș veni cu Eliot,
Ar spune lumea că-s idiot,
Cu Rene Char de aș veni,
m-ați huidui și m-ați goni,
chiar pe Naum dacă-l aduc,
veți zice că eu sunt năuc,
versuri se-adună, bucuros
poet rămân, bătrân frumos,
cu lauda nu mă mai înșel,
nici ignorare, nici măcel,
cum căutătorii de comori
adună aurul din nori.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea pierdută
Un fir de grație este tors și țesat,
Binecuvântat fie el,
În lumina frumuseții strălucește,
Acolo e secretul puterii lui, al gloriei și exaltării,
Tandrețea iubirii, deci, să lăudăm inefabilul,
Mormăia serjantul în somn, DREPȚI, se auzi
În liniștea cazărmii, vrăjitorul se ridică în coate,
Inima i se trezi, păcatul îi apăsa greu inima,
Încercă să-și îngroape fața în pernă, de rușine,
În ochii lui se zărea o lumină arzătoare,
Duhurile rele, se foiau prin copacii Parcului Copoului,
DREPȚI, se auzi din nou strigătul,,
Străjerul nopții își desfăcu aripile întunericului,
Leii și vulturii se adăposteau sub aripile lui,
Cartea pe care o citeam la lumina lanternei
Îmi fu smulsă de serjant, am rămas singur,
jefuit de unicul bun, neconsolat nici astăzi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o femeie frumoasă este dificil să se abțină din a se lăuda cu frumusețea ei, dacă nu o ajută inteligența.
Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe și laudă, dar cu o relevanță mică.
Pentru a o putea ispiti pe Eva și a o face să cadă în păcat, trăgând astfel după ea întreaga omenire, Satan a început, lingușitor, să-i laude frumusețea. Aceasta este arma cea mai puternică care dărâmă orice zid de apărare a virtuții unei femei. Tot astfel procedează și azi orice bărbat care vrea să cucerească o femeie; nimic nu s-a schimbat. Frumusețea, pe care o femeie o consideră calitatea ei cea mai de preț, este în același timp cea care o face cel mai vulnerabilă.
George Budoi în Femeia de la A la Z în Aforisme, Frumusețe (2001)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine ați revenit! (elevilor, la întâlnirea după 10 ani de absolvire a Liceului "G.Coșbuc" Cluj-Napoca)
Frumoși adolescenți de ieri
Ați revenit maturizați
După vreo zece primăveri,
Copiii noștri minunați!
Ce-am făcut noi, ăst timp, aici
În școala ca atelier?
I-am dăscălit pe alți voinici
Să-și poarte cugetul spre cer.
Și le-am grăit ades de voi,
V-am lăudat, v-am comparat
Ca ei s-atingă mai apoi
Destinul îndelung visat.
Noi știm că-n cale uneori
-Așa cum Domnul a lăsat-
V-au fost și ghimpi, v-au fost și flori
C-așa-i un drum adevărat...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Fântâna cu sori (2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 106
În cronicile vremurilor stinse
Când voi citi de oameni minunați
Ce decorează versurile scrise
Pentru domnițe și frumoși bărbați,
Atunci, într-un înscris ce zugrăvește
Picior și mână, buze și ochi calzi
Un vechi condei voi ști că preamărește
Ceva ca frumusețea ta de azi.
Deci laudele lor sunt profeția
Acestui timp în care tu trăiești,
Căci n-au putut să-ți vadă măreția
Și nu te-au cunoscut așa cum ești.
Iar noi, care-n aceste vremi trăim,
Ne minunăm, dar nu știm să slăvim.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te rogi cuiva înseamnă să accepți că ești milog. Lumea este o placintă din care fiecare primim o bucată zdravănă, o firimitură sau nimic. Să te rogi ca să primești tu, pe sub masă, ceva mai mult sau mai bun, înseamnă că vrei să furi din ce i se cuvine altcuiva. Nu suport târâtul ăsta penibil și, oricum inutil, la picioarele Zeului, cu miorlăiala aferentă: Tu ești cel mai înalt, mai frumos și mai deștept, eu sunt mic, urât și sărac... așa că... umple-mi sacul... te rooog! Eu nu pot intra în corul diurn de laude și lingușeli. Ce nevoie are Zeul să-i ling zi și noapte niște tălpi pe care, fizic, nici nu le are?
citat din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truță
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața, cum se sculă zmeoaica, se duse într-un suflet la fiul său și văzu florile veștede. După ce se sculă și fata împăratului, merse și la dânsa și, văzând că și ale ei se vestejise, tot nu crezu că este voinic. Ea zicea fiului său că nu se putea să fie bărbat, fiindcă vorba îi curgea din gură ca mierea, boiul îi era așa de gingaș, încât îți venea să o bei într-o bărdăcuță de apă, perișorul supțire și stufos îi cădea pe umeri, în unde, fața-i are pe vino-ncoace; ochii ăia marii, frumoși și vioi de te bagă în boale, mănușița aia micuță și piciorușul ca de zână, și în sfârșit totul nu putea să fie decât de fată, măcar că se ascundea sub țoalele cele voinicești. Apoi hotărâră să mai facă o încercare. După ce-și dară bună dimineața, după obicei, zmeul luă pe fată și merseră în grădină. Aci, zmeul îi arătă toate felurile de flori ce avea, și o îmbia și pe dânsa să le miroase. Fata împăratului își aduse aminte de povețele calului și, cunoscând viclenia, zise cam răstit că de ce l-a adus în grădină de dimineață ca pe o femeie să-i laude florile cu niște vorbe seci, pe când ar fi trebuit să meargă mai întâi la grajduri să vază cum se îngrijește p-acolo de cai.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul meu cel cristalin
Glasul meu cel cristalin,
Domnului cu drag închin.
Poezii recit frumos,
Domnului Isus Hristos.
Laud, slăvesc Numele Său,
Căci e Dumnezeul meu.
Mă veghează neîncetat,
Numele-I fie lăudat.
El mă ține-n mâna Sa,
Și veghează asupra mea.
Mă păzește de orice rău,
Mă păstrează-n harul Său.
Chiar din fragedă pruncie,
Vreau să-Ți slujesc, Doamne, Ție.
Te rog, mare să mă crești,
De ce-i rău, să mă păzești.
[...] Citește tot
poezie de Ica Drăgoi (7 august 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disprețul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă știu ca să roșească,
Mutra lor este stângace și încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă și-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste și mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frumusețe și laudă, adresa este: