frumuseţe şi săptămâni

Mă voi ruga pentru tine

m-am îmbrăcat frumos şi am aşteptat,
cu picioarele strânse,
cu spatele drept
şi mâinile pe genunchi.

cortina zilei dansa.

afară, o inimă uriaşă, cu pulsul sălbatic;
dincolo de ferestre, florile verii se desfăceau cu pocnete scurte.

după o oră, o zi, o săptămână sau cine ştie cât timp, poate trecuseră ani buni în aşteptare,
podeaua s-a deschis pentru a primi rădăcinile.

atunci mi-am scos uşor
întâi mănuşile,
apoi pălăria, agrafele, cerceii,
rochia,
pantofii, ciorapii

şi am ieşit.

poezie de Claudia Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
Al robilor cu săricile pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapă-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furatul miresei

Îşi etalează iarna, în babe, garderoba,
Cojoacele miţoase, broboada, pelerina,
Ciorapii groşi de lână, opincile şi roba
De promoroacă dalbă, căciulile şi fina
Rochiţă de dantelă, frumoasă ca lumina...

Cu ţoalele în care sosit-a, pe o mână,
Purtându-le pe cele păstrate de plecare,
Mai mult cu două zile decât o săptămână,
Probând ca pentru nuntă, cum face fata mare,
Prin multe magazine, rochiţa de plecare...

Am vrut să spun, fireşte, rochiţa de mireasă,
Dar vântul îmi şopteşte să nu suflăm din casă...

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea din aprilie

Luni omul purta tricou
La cât de cald era afară.
Prin parcuri, pe la metrou
Mirosea de-acum a vară.

Dar clima s-a schimbat!
După căldură şi Soare
Gros ne-am îmbrăcat,
Ieri a fost răcoare.

Astăzi e un frig... şi-ţi vine
De iarnă să te echipezi.
Pui geaca frumos pe tine
Şi-aştepţi zăpadă să vezi.

Paştele este pe drum,
Soseşte-n câteva zile.
Dacă te uiţi pe geam acum
E cam la mii de mile.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovitura de succes

Pe-un şezlong de prin Mamaia,
Într-un spaţiu îngrădit,
Se bronza, că doar de aia
A venit.

Soare, briză, leneveală,
Ochii-nchişi... nici n-a simţit
Un ţânţar cu burta goală,
Hămesit.

Nu ştia de-ngrăditură
Şi-a ajuns la ea uşor,
Începând o sugătură
De picior.

Ce să mai! – a fost un tunet,
De-am crezut că mor, parol!
Palma grea a scos un sunet
De pistol.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce et decorum est

Încovoiaţi sub pânzele de cort, ca nişte bătrâni cerşetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânaţi de flama napalmului, de gloanţele miilor de trăgători,
Ne târam sleiţi înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărşăluind în somn. Mulţi îşi pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau şchiopătând, plini de sânge. Orbiţi; schilozi şi reumatici.
Beţi de oboseală; surzi până şi la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărşăluind, mărşăluind istoviţi şi-apatici.

GAZ! Iute, băieţi! – valuri de mişcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măştile-n ultima secundă,
Însă cineva ţipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măştii aburită,-n lumina zilei – verde crud –
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.

De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Şi-l văd cum ţipă şi cum din şanţ întinde mâna, sufocat.

Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coşmar, ai putea fi

[...] Citeşte tot

poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana Maria A

De ce te urci atât de sus?
Chiar vrei să nu ajung la tine?
Atâtea vorbe nu ţi-am spus,
Acum că si crăciunul vine...

Vorbesc in glumă despre tot,
Dar spune-mi Ana cum să fac?
Din minte nu pot să te scot,
Nici nu insist, să -ţi fac pe plac.

E oare chiar asa greşit,
Să te iubesc si să mai sper?
Deşi noi nu ne-am întâlnit,
Măcar cadoul să -ti ofer...

Etape grele mă sufocă,
Al doilea pas bătut pe loc,
Esti neclintită ca o rocă,
Ori tu nu mă iubesti deloc...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planuri (MIV)

O să mă cam reinventez de-acuma
Şi din bolnav o să fiu sănătos,
Şi din urât o să devin frumos,
Sunt serios, ştiţi că nu-mi place gluma...

O să vorbesc, de azi, mult mai puţin
Şi de pe Facebook o să cam dispar
Ştiu, nu-mi va plânge urma vreun acar...
M-am săturat de ură şi venin!

O să mai trec, totuşi, săptămânal
Să văd cum o mai duceţi, când mi-e dor,
Şi o să plec apoi ambasador,
La Polul Sud, vânând subliminal...

O să retrag, cu scuze de rigoare,
Orice vreodată v-ar fi deranjat
Nu vreau să car în Rai acest păcat,
Eliberat de toate, plec pe Soare!

poezie de Petrică Conceatu (3 decembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închide ochii

Te strâng, iubito, dulce, lângă mine,
Mi te-nfăşor în braţe cu mult dor,
Lăsând iubirea să-nflorescă-n tine
Curgând încet... de parc-ar fi izvor.

Mâna mi-e plină, iată, cu-al tău sân,
Buzele-ţi fragă-n buze... le topesc,
În gustul tău pătrund ca un păgân,
Închide ochii... hai... să te iubesc.

Pluteşti cu mine-n dragoste nebună,
Îmbrăţişările sunt prea puţine-acum,
Pe trupul meu... ai devenit stăpână
Şi flori de mac ţi-am presărat în drum.

Închide ochii... ţine-mă... de mână,
Te cuibăreşte-n mine... şi mă lasă
Să te iubesc turbat, o săptămână,
Şi-ai să-nţelegi... că viaţa e frumoasă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu ochi frumoşi

când eram copii
era acolo o casă ciudată
cu jaluzelele
întotdeauna
trase
şi nu se auzeau voci
niciodată
şi grădina era plină de
bambuşi
şi nouă ne plăcea să ne jucăm printre
bambuşi
pretinzând că eram
Tarzan
(cu toate că Jane
lipsea).
mai era şi
un lac cu peşte
unul mare
plin cu
cei mai rotofei peştişori aurii

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele de la mână

La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.

- Eu sunt Degetul cel Mare
Şi mă mişc fără sforţare
Şi vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.

- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbeşte,
Aţi ghicit, el se făleşte.

[...] Citeşte tot

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul şi copilul

-Bună dimineaţa, nene! Să ai o zi frumoasă!
-Mulţumesc copile, de n-o fi vreo vântoasă
Că de-o bucat de vreme, şi clima s-a schimbat
Prea des acum pământu-i inundat.
După cum se pare, vin zilele ploioase
Şi eu cu reumatismul, o simt până la oase
Tu-mi pari astăzi cam trist, ceva s-a-ntâmplat.....
-Ce înţelept eşti, nene, ce spui e-adevărat!
Ieri am terminat şcoala şi-un pic îs supărat
Eu n-am avut părinţii, când premiul mi l-au dat.
Am fost doar cu bunica, ce-mi poartă acum de grijă
Ea merge-ncet de-o vreme, are noroc de cârjă
-Vai, mama ta-i plecată şi-ţi este de ea dor....
-Nene, eu cred că e normal, sunt un copil minor...
Tot ceea ce-mi doresc e să revină-n ţară
Şi-o să-i propun eu asta când va veni în vară
Va sta atunci cu mine, o săptămână poate
Urmând să plece iar la muncă-n străinătate
-Te simţi, cumva copile, de mamă neglijat?
-Nu pot să spun eu asta, ar fi mare păcat

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (1 iulie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O săptămână cu femeia albastră

te-au dus la spitalul de nebuni
ai nevoie de linişte ziceau şi de un pat bun
se scumpise brânza de capră (încă de luni)

marţi vă băgau (în nas) câte o pană de gâscă plouată
curăţau gândurile ca pe sinusuri
puncţie mentală îţi facem (erai în armată)

culcat (zicea sergentul) sforăiaţi cu gândul la femeia albastră
era departe dar vorbea frumos (vorbea cu sânii)
miercuri auzeai cum apare la fereastră

joi mai era acolo (la nebuni) un maior de securitate
l-au închis într-o cameră fără lumină
vă împuşc pe toţi (ar fi zis) ba o-mpuşti pe mă-ta în spate

vinerea se dezbrăcau cucoanele de ofiţeri se dădeau una pe alta cu tuş
râdeau ţinându-se de păr (aşa ieşeau în curte)
veniţi înapoi proastelor iaca venim acuş

[...] Citeşte tot

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile ale săptămânii

Ce zi frumoasă a fost luni
E ziua când te-am observat,
Îmi provocai cu ochii tăi efuziuni
Iar visurile cu tine, acolo început au luat.

Simpatică, îmi erai tu marţi,
Însă păreai cam tristă,
Că de tristeţia ta, puteai să arzi
Sau să devin o elegie plânsă.

În miercurea, cu aglomeraţie de rece vănt
Te aşteptam ca visător, pe-un prag, fiind nădejduit.
Căci te aveam, deja, în inimă şi-n gând,
Sperând că voi fi împlinit.

Dar, joia te-am văzut cu-n alt băiat,
Zâmbeam, cu sufletul în jale
Mă bucuram îndurerat, fiindcă îmi era apropiat
Iar de a fi gelos, sens n-are.

[...] Citeşte tot

poezie de Bordian Cristin (septembrie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marianne: Fanny vrea să ştie unde este cheia de la dulapul cu argintărie.
Elinor Dashwood: Cred că e la Betty. Dar la ce îi trebuie argintăria lui Fanny?
Marianne: Nu-mi pot imagina decât că poate vrea să numere piesele. Dar ce faci tu?
Elinor Dashwood: Pregătesc cadourile pentru servitori. Ai văzut-o pe Margaret pe undeva? Şi-a făcut un obicei din a se ascunde în cele mai ciudate locuri.
Marianne: Ce fată norocoasă. Măcar ea poate să scape de Fanny, ceea ce e oricum mai mult decât noi toţi suntem în stare.
Elinor Dashwood: Poartă-te cât mai frumos cu ea. De o săptămână nu i-ai spus nici măcar un cuvânt.
Marianne: Ba da. I-am spus "da" şi "nu".

replici din filmul artistic Raţiune şi simţire, scenariu de Emma Thompson, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa veste mi-a luat somnul...

Să vezi şi să nu crezi... în frâie, ea, mama cailor a prins
Un armăsar de nota zece, cu ochii galeşi şi distins...
Acuma nu ştiu dacă Diva l-a prins pe el, sau el pe ea;
Am auzit, cumva, că totul ar fi pornit la o cafea...

Pe undeva prin alte sfere, pe unde Cupidon căta
Să mai ţintească două inimi şi cum prin univers umbla
Zărit-a un Adam şi-o Evă, ce se priveau pe-ascuns cu jind
Şi-şi zise: Ei, pe ăştia e musai în cătarea mea să-i prind

Şi dădu drumul la săgeată şi-i nimeri pe amândoi
Şi cum văzui eu chiar aseară, nu-i nicio şansă să-i dezdoi...
El o privea cu însetare şi o scana de sus în jos
Visând la ce avea sub bluză (eu îi cunosc bustul frumos).

Şi i-aş fi povestit mai multe, dar să descopere îl las,
Când o să vrea, sau nu ştiu, poate, mai jos de brâu o fi rămas...
Iar, Diva, ce să spun? Frumoasă cum n-am văzut-o niciodat'
Se alinta, simţind că fluturi pe dinăuntru se tot zbat...

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de lumină şi credinţă

În Săptămâna Mare-a Paştelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orişiunde
Izvorul de credinţă e frumos.

Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.

Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credinţă,
Setoşi de-a înălţa prin osanale
Domnului un gest de pocăinţă.

Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne şi sufletul, şi trupul,
Împodobim altarele cu flori.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cum observă maşina albastră îndepărtându-se, Nistor se îndreptă grăbit spre una dintre casele de pe acea stradă. Nu era păzită de oamenii legii, deci, acolo nu locuia unul dintre colegii săi. Bineînţeles că nu, doar nu pentru a ajunge la vreunul dintre colegii săi îi ceruse lunganul şefului său să-l scape de cei doi body-guarzi în acele două zile ale sfârşitului de săptămână. Pe fiecare stâlp, chiar şi pe această stradă, pe trotuare, de o parte şi de alta a şoselei, fluturau în adierea uşoară a unui vânticel călduţ, steaguri tricolore, mătăsoase, strălucind în razele soarelui. "Foarte frumos!" se gândi Nistor, apoi ajunse în dreptul casei respective, dar nu se opri nehotărât, ci intră în curte, apoi sună la uşă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi spectator

în joia asta mare te regăseşti
în nepoatele tale. cu ele,
sub ninsori de petale din vişinul înflorit,
îmi pari că te lepezi de tine, de timp...

ce poate fi, mă întreb, în revărsarea tumultoasă
de verde, viaţă izvorând din pământ,
mai frumos decât, pe portativul vieţii,
în săptămâna de patimi să fiţi împreună un cânt?

cu ochi de miel neştiutor de cuţit
te privesc nepoatele tale.
vântul adie şi-mi pare că tu
în pupăceală cu ele redevii un copil
suflet livadă-nflorită...

mai târziu faci ochii mari când te chem:
vino aproape de mine April
să ciocnim paharul cu sângele celui
ce mâine va fi răstignit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre director, în cabinetul acestuia intră, fără a fi fost invitată, o tânără doamnă, elegantă şi frumoasă. Era Diana Enka. Chipul ei plăcut era obosit şi trist, chinuit chiar. De o săptămână nu-şi văzuse deloc băiatul, iar lipsa lui o durea, îi sfâşia sufletul. Îl simţea departe, deşi ştia că el era acolo, aproape, în Institut, nu plecase încă în misiune. Nu putea suporta gândul că nu-şi va mai vedea deloc fiul până la data plecării în misiune şi nici după aceea, pentru foarte mult timp, nu ştia sigur cât anume; 13 ani, se presupunea. Ar fi dorit o împăcare cu fiul ei, să se bucure de prezenţa lui măcar până-n momentul plecării, deşi încă nu se putea împăca cu ideea că el va participa totuşi la această misiune. De dragul lui însă, pentru a mai fi împreună măcar până pe 27 iunie, era totuşi dispusă să accepte un compromis.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!