Citate despre frunze și struguri, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la frunze și struguri, dar cu o relevanță mică.
Și vine toamna
Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...
Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...
În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..
Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamne egee
Nu trebuie toamne egee
s-așterni frunze moarte-ntre doi!
De-ajuns să mai cadă din măști: o maree
cu valuri, năvălind, cândva, roi.
Găsești anotimpul în tine,
Iar frunzele-s ele însele foi
din fadul jurnal al doamnei caline,
avid și livid de cuvinte-moroi.
Purcede, dar, n-aștepta muguri
demult ruginiți: sunt copiii bătrâni!
Împrăștie vulpile-alergânde spre struguri
și-arată-le drumul: e-n-jos, în fântâni!
poezie de Andrei Gădălean (martie 2018)
Adăugat de gamma99
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec întomnat
struguri se coc peste noapte.
timpul se-ntoarce în timp
zile din șapte în șapte
trec prin al inimii ghimp.
scursă de sânge o pradă,
rece un ochi lacrimând
abia mai poate să vadă
dorul - un câine flămând.
mâna întinsă a toamnei,
frunza în două despică.
oh, cât de 'nalt zidul Anei!
oh, câte semne de pică!
spinarea nopții trosnește,
cerul își capătă fața.
lumina lunii dospește
în struguri toată dulceața.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima zi de școală
Frunzele ruginii cad lin pe pământ,
Strugurii s-au copt în via bătrână,
Copacii se leagănă ușurel în vânt,
Copiii merg spre școală de mână.
Sună clopoțelul pentru întâia oară,
Copiii cu pasul vioi merg înspre clasă,
Unde-i așteaptă doamna profesoară,
Salutându-i pe prichindei bucuroasă.
Copiii stau în bănci, cuminți, zâmbitori,
Entuziasmați de această zi specială,
Dorind să devină curând elevi silitori,
Ce minunată este prima zi de școală!
poezie de Paul Aelenei Jr. din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brumărel
Brumărel și-a așternut un covor de stele albe
Ce lucesc în zorii zilei peste iarba de smarald
Iar pe frunzele arămii a-nșirat perlele-n salbe
Ca un dregător destoinic cu insigne de herald
Coborât de prin văzduh lasă urme ale Doamnei
Cu o mantie de-aramă și parfum de struguri copți,
Curcubeu de crizanteme pune-n baierele toamnei
Și deschide printre nouri lungi și fermecate nopți
Îi dă vântului aripi să se-agite printre frunze,
Le desprinde de pe ramuri ca pe fluturii în zbor
Și așterne pe alei un păienjeniș de pânze
Desenate în pasteluri, pe sub talpă viu covor
Între zile și-ntre nopți brumărel iscă-o dispută
Zilele se micșorează cu apusuri violet,
Astrul vieții tot mai slab din lumină împrumută
Zânei nopții să inspire un artist și un poet
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre la Iași
Aud pe-aici, pe lîngă mine pași
Vin voci străvechi să cînte și să mustre,
Un paradis e îngropat la Iași
Sub străjuirea umbrelor ilustre.
Vin voievozi cu degete subțiri
Un stins condei își plînge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
Alecsandri va regăsi discret
Durerea și misterul din talangă
Și lîngă umbra marelui poet
Va crește metafizica lui Creangă.
Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicționaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-și coase orice petic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul Locuri Comune, Editura Albatros 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Astăzi îți dau să savurezi în culori,
o simfonie de toamnă
și o frunză de castan matur,
cu coaja strălucitoare în zori,
iar fructul fraged, ce savurat încet
nu te va lasa niciodată sătul...
E-atat de puternică aroma de toamnă,
că vreau să-i pun pe deget,
un inel fierbinte și-un sărut pe buze...
s-o las în soare fără vlagă.
Să crezi că esti din nou copil,
nascut din flori și frunze
cu leagănul pe pat de iarbă...
Perdea de baldachin din aripe de fluturi
sau frunze de aur de vânt dansat;
Laptele să-l bei, picurând pe barbă,
din struguri albi și limpezi...
cu degetele dulci de la ciorchine.
În simfonia toamnei să cauți mângâierea
în culoarea băncii pe care te așezi
[...] Citește tot
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anunț la mica publicitate
Am căutat mai ieri într-un ziar,
Să dau și eu anunț publicitar:
"Vând toamnă la un preț avantajos
Cu ploi și frunze, rod și timp geros...
Vând ieftin toamnă cu alai de roade,
Gutui și struguri, nuci și mere coapte
Vând dacă vreți și nuduri pomii goi
De frunzele și roadele din noi...
Vănd ieftin toamnă cu alai de roade...
Dar ți-ai găsit?! Halal publicitate!
Ofer ca bonus cerul plumburiu...
Poate am dat anunțul prea târziu!
Ofer covor de roșu arămiu
Și rozele cu capete plecate
De bruma ce-a căzut într-un târziu,
Fără să știm și noi, așa,-ntr-o noapte...
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reper
la ora dezmățată a spaimei
șerpi de aramă își retrag limbile în trup
melci se ascund sub frunze pe când pești mari
lovesc geamandurile
rămân în afară în astă lume dărâmată de nu mai e o ființă
aduceri-aminte
dintr-un hău îndepărtat de cumințenii
păstrate în ecoul ce oprește trecătorii
între clipele unui timp iritat fragil și crud
ca un viciu
cineva
în pătratul casei împachetează curcubeul
în timp ce gustă o clipă din toamnă
ca dintr-un bob de strugure răscopt
dulceața-i de stafidă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenul meu din toamnă
de ceva vreme nucul din dreptul ferestrei
e prietenul meu bun
îi vorbesc și el mă ascultă
frunzele sale galbene se mișcă se rotesc în voie
ocolesc percepțiile mele sub adieri ce-mi par întețite
în această seară nu predică nu se văicăresc nu varsă lacrimi
nu cântă nu dansează doar foșnesc în desprinderi
decriptând răspunsurile despre toate drumurile lor
unite într-unul ce duce spre nicăieri
în timp ce
între arome de gutui struguri și busuioc uscat
umbrele unor mâini subțiri emană ca niște moaște
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În neguri, toamna asta
În neguri, toamna asta, stă să piară.
Se-nclină firul ierbii către glie
Și mâini de lut, îl trag spre veșnicie,
Sub brazde reci în care plugul ară.
Capitulat-au frunze veștejite,
Lăsând toți pomii palide fantome,
Ce văduviți de-a fructelor arome,
Ramas-au sterpi și cu puteri sleite.
Mâna și-au dat, în teasc, ciorchini de struguri,
Născând licori din pârguitul bob,
Înfiripat din prea firavii muguri
Ai primăverii ce zâmbea-n scrânciob,
Și contemplând a cerurilor cruguri,
S-au adăpat isteț, dar și neghiob.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de poveste
pe creste de munte se coboară toamna
îngălbenește frunze, iarbă, flori
timpul îi face loc să vină Doamna
în costum arămiu cu pete de nori.
nopțile sunt reci în zori este ceață
se-ntinde peste dealuri somnoroasă
scad din amploare poftele de viață
dar natura verii a fost generoasă.
arborii au rodit recolta e bogată
meri peri și pruni răspândesc miresme
strugurii mustesc cu o licoare delicată
lumini de mântuire cad pe catapetesme.
cu toamna vieții mele mă simt împăcată
o primesc în suflet liberă de marasme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năzdrăvănii de toamnă
Și-a pus toamna rochie de brumă
Și-alergând râzând peste câmpii,
Culorile și le-arunca în glumă,
Frunzele făcându-le-arămii!
Și-ntr-un dans nebun s-a prins cu vântul,
Păsările toate le-a gonit
Ca să nu se supere pământul
Chiar și ceru'-n gri l-a zugrăvit!
Sugubeață rău e năzdrăvana,
Struguri copți a pus cercei la vie,
Și zdrobindu-i umple damigeana
Cu motive dulci de bucurie!
Chiar de uneori e mai ciufută
Și din zâmbet soare, plânge ploi,
Ni-i cămara cu de toate-umplută
Și ne-a pus și varza la butoi!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În apropiere, prin fereastra laboratorului se vedeau tufișuri bogate precum Philadelphus, iasomia cea parfumată, Tecoma radicans, o liană arbustivă superbă, numită popular trâmbiță sau luleaua turcului, datorită florilor tubulare portocalii-roșiatice. În depărtare se profilau pe linia orizontului câteva exemplare de Wisteria sinensis, salcâmul japonez sau glicina, un arbust cățărător cu flori atrăgătoare, ca un ciorchine de strugure, de un albastru intens, ale căror frunze și flori sunt toxice, ingerate puteau produce moartea.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înrădăcinări
Se crapă mai mult crengile și le curge verde
ce coagulează în frunze,
să închidă rănile de muguri,
după care, sau poate de la debut,
apare machiajul colorat al florilor,
care, ca orice machiaj, veștejește înspre șters,
cade, frumusețea se pierde,
rămânând niște negi, buburuze
ce umflă și își iau nume de pere, de struguri...
lipsite de gust la început,
fără stil, fără jocul culorilor...
se împlinesc mai apoi să îmbete de arome, parfumuri, sămânțe să-și lase, din mers,
să-și țină în radicule trupuri, un floral univers.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri de palomă
din comorile verii am strâns amintiri
splendori de vis am așezat în suflet
ador vreamea când raze răspândesc iubiri
când freamătul luminii îl resimt în umblet.
păcat că păsări cântătoare or să plece
să răspândească rapsodii pe tărâm tropical
se apropie iarna cu atmosfera rece
și timpul e ca viforul deloc amical.
dar roadele toamnei toate sunt dulci
strugurii mustesc de parfum și aromă
porumbul se mai coace pe înalți uluci
frunze au căpătat nuanță policromă.
sub vântul blând se leagănă nuci
pe aripi de vis învăț zbor de palomă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă treci râul Selenei
Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține.
E-o sară frumoasă - adormită deși este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oștile florilor mândre;
Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine
Până la vârfii din nori cu liane încolăciți-s,
Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe,
Mari, cu merele roșii ca fața cea dulce-a Aurorei,
Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălțată-i în huciuri
Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul căutărilor târzii
Din ochii mei se recompune cerul
În toamna care cade-n dezolare,
Și orice frunză poartă către zare
Rugina ce-a mușcat de buză fierul.
Mă rătăcesc în șoaptele ce vântul
Ți le-a furat când a ieșit din vară,
Se coace-n mine-o dragoste amară,
Când mă pătrund ca ploile pământul.
Arunci spre mine uitătura sobră
Și-mi pare bruma mângâiere blândă,
Îmi ești extaz deodată și osândă-n
Cărămiziul ochilor de cobră.
Sunt beat de tine ca de-o apă sfântă
Ce poartă-n ea parfum de struguri copți,
Vândut nesomnului atâtor nopți,
Rămân tăcerea care te cuvântă.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga unui vis pustiu
Fă-mi, Toamnā, dorul mai aprins,
Să ardă-n mine vreascuri de iubire.
Să mistuiesc ca strugurii în teasc,
Să mă cobor, să mă înalț
Ca frunza care moare, ca să învie
Fă-mi, Toamnā, sufletul încins,
O torță pentru nemurire,
Să ard de sete după veșnicie.
Un strop de nard doresc să fiu,
Să răspândesc mireasma mulțumirii.
Eternul unui vis pustiu,
Să-mpart cu el secretul bucuriei.
Fă-mi, Toamnā cugetul curat
Spălat în ploile-ți târzii,
Să mă dezbraci de tot ce-am adunat:
Patimi fără număr și păcat
Și-apoi să mă îmbraci în strălucire.
poezie de L.G. Janik
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa înghețată se făcu vin
pe când iarna întoarse cojocul pe dos
în locul acela dădu frunza viței
descântată de grauri
înveseliți de primăvară
și cum nu-și mai ținură în ciocuri bucuria
gureși dădură vestea în
înverzitul câmpului
diamantine coroane de copaci
stropeau lumină pe la rădăcini
crescură apoi struguri
dulci boabe înfrățite de iubire
din timp
veniră oameni mulți
purtători de aure și de binefaceri
și luară asupră spânzuri
și pelinuri din zile și nopți
apoi se duseră întru hristos
mii de înghețuri și dezghețuri
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frunze și struguri, adresa este: