frunze şi struguri

De toamnă

Unde-i, toamnă, vara ta, ziua cu miros de nucă,
unde –s strugurii de vin, unde-i dorul tău de ducă?
să m-aşez în pragul serii descântat de înfrunzire
şi să-mi fie dorul iar punte spre copilărie.

Ce frumoasă-mi pari acuma ca şi cântecul de nai
ca odihna unui susur de izvor ce curge-n rai
ca o nesfârşită zare dincolo de curcubeu
ca nisipul ce se scurge în clepsidra unui zeu!

Hai şi lasă-mi-te, toamnă, tot de vara ta cuprinsă
ca o elegantă doamnă cu ţigara ei aprinsă
şi te-du, du-te departe, dincolo de nemurire,
numai mie lasă-mi, toamnă, sfânta mea nedumerire!

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna înseamnă: ploaie tăcută, vânt neliniştit, nori întristaţi, soare timid, frunze-n zbor, melancolie dulce-amăruie, dor de veşnicie, paşi de vise pe-un covor de amintiri, parfum de crizanteme, decor ruginiu, struguri copţi, înstrăinare apăsătoare, păsări ce ne spun bun-rămas, gânduri profunde, emoţii calde, lacrimi şi surâsuri prin cuvânt, regăsiri, clipe pline de contraste, romantism fără egal, miros de gutui coapte, reîntâlnirea cu copilăria, dansul culorilor în sufletul Naturii, şoaptele frunzelor rătăcite, visuri coapte cu parfum de poezie... Toamna e o terapie prin culoare şi vis.

citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus toamnă la borcan

Mi-am pus toamnă la borcan,
Cât să am pentru un an;
Cu aromă de gutuie,
Ca în minte să-mi rămâie,
Măcar până-n primăvară,
Cât o să stea în cămară.
Zeama de la două pere,
Plus seminţe de capere,-
De la struguri şase boabe
Furate de pe tarabe.
O lingură de piper,
Ca să treacă peste ger
Şi-alte mere ionatane
În obraz mai roşcovane,-
Două frunze de dafin,
Trei stropi oţeţiţi de vin,
Iar în loc de conservant
Un praf de ardei picant,
Doi caţei de usturoi,
Să-i sperie pe moroi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi, în cădere, visez pân' la durere...

Cu fiecare pas mai moare o secundă, cu fiecare ceas amurgul mă inundă şi-mi intră pe sub piele ca un intrus pervers cum şi în poezie se-aşază gându-n vers...
Mai gust o dimineaţă, ca pe un dar divin, amiaza mă răfaţă ca un pahar cu vin şi seara-mi cern tăcerea prin site de-aşteptări, cum îşi aşteaptă trenul locomotiva-n gări...
Mă mai îmbrac c-o toamnă cu poale ruginii, cu mânecile pline de strugurii din vii şi e cam greu veşmântul bătut de vânt şi ploi... ia-mi, Doamne, neputinţa de-a merge înapoi!
Când îmi cânta pădurea, foşnind din verde crud... acum doar ofilite cantate mai aud... şi de mai vine-o vară, la tine nu ajung, căci va fi drumul vieţii c-o toamnă mult mai lung...
Mă ning din ramuri frunze cu scâncetul lor surd, deşi-n căderi dansează, le este valsu-absurd... cum, paşi de dans să-ţi poarte pe drumul morţii trupul şi tu să-ţi legeni vise-n pieire, fără scrupul?
Şi ca şi frunza, toamna-n a ei degringoladă şi eu mai fur din vise şi-aş mai dansa pe stradă... deşi-n clepsidră resturi au mai rămas de timp, m-agăţ de o secundă dintr-un alt anotimp...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna asta doare tare...

Auzi frunzele cum ţipă văduvite de culoare?
Eu le-aud de sus, din ceruri printre păsări călătoare,
Unde-aş vrea să prind cocorii,-n deltă să mai zăbovească
Şi în versul dintre nuferi, în tăceri să lenevească.

Auzi ploaia cum jeleşte, când loveşte-n crengi betege?
Eu o-aud şi-i plâng de milă, când tu nu poţi înţelege,
Că şi ochii mei se-neacă-n lacrimi, ploi născute din uitare,
De când ne desparte-o toamnă, un ocean şi marea mare...

Auzi vântul, ca un clopot, simfonie a durerii?
Ei l-aud şi sapă-n rană un amurg în pragul serii
Şi m-agăţ de-un mâine tainic dintr-o vară viitoare,
Când te-aştept să-mi cobori cerul, chiar şi luna la picioare.

Auzi dorul cum se prinde de un ram bătut de soartă?
Eu l-aud şi-l prind cu grijă, să nu moară, de o toartă.
Şi-l amestec cu nectarul de pe buze-n aşteptare,
Să mă guşti, miros a struguri dintr-o toamnă care doare.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie

Uneori
când venea vorba despre ea însăşi
mama spunea:
Viaţa mea e tristă şi liniştită,
eu întotdeauna am păşit în vârful picioarelor.
Dacă mă supăr un pic
şi bat din picior,
ceştile pe care le am de la mama,
încep să zdrăngăne pe şifonier
şi mă fac să râd.

Când m-am născut, aşa mi s-a spus,
un fluture a intrat pe fereastră
şi s-a aşezat pe patul mamei,
dar în acelaşi moment un câine a urlat în curte.
Mama s-a gândit
că e un semn rău.

Viaţa mea n-a fost chiar
aşa de liniştită ca a ei.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer albastru

Atâtea zile, atâtea nopţi, atâtea vise risipite...
Azi mă privesc struguri sub bolţi prin frunze galben-ruginite.
Aş pune-o scară ca să urc din bolţi de viţă-n bolţi de stele,
Asemeni unui Demiurg s-alung amurguri de tăcere.

Înviorată-n dimineaţă aprind o candelă de-argint,
Mirată.... o muşcată creaţă s-a inroşit si a-nflorit.
Zâmbeşte soarele-n fereastră cu razele in evantai
Se naşte-n suflet o speranţă, viaţa totuşi e un rai....

Este miracol, frumuseţe, iubire-a tot ce ne-nconjoară
Si-alung din toamna care vine, o clipă, ce a fost amară
Mă bucur azi de tot ce am, un cer albastru fără nori,
Gândind la ochii tăi albaştri ce m-au privit de-atâtea ori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna toate visele reînvie

Toamnă aură aurie, eşti azi şi mâine
Să mă-nconjori cu toată lumina ta,
Nu vreau să pleci de lângă mine,
Pentru că copacii iau forma şi mireasma ta.

Mă cuprinde nostalgia de mesteceni,
Când mă plimb cu tine pe lângă strugurii de vin.
Pe splendoarea de frunze roşii, în dans tu ai vrea să te legeni,
Ş-atunci tu te aprinzi cu un zâmbet sublim.

Dansezi apoi peste strugurii de soi,
Ca o zână a curcubeului din asfinţit,
Se văd uşor săltând a dragoste sânii tăi
Şi eu te privesc aşa la infinit.

Te-aud cântând frumos cu pletele sub soare,
O melodie ce iese acum din gura ta,
Tu eşti frumoasă din cap până-n picioare
Şi vreau să fiu cu tine, asta nu pot rata.

poezie de Eugenia Calancea (20 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans pe scântei

Umbrele deschise - ploi rotunde pe-alei;
Paşii noştri pe frunze, un dans pe scântei.
Ah, buzele tale de struguri răniţi -
Violetă ofrandă către zei necuminţi.

Şi perele-mi calde crescute în palme;
Săruturi în ceaţă, folosite ca "arme".
Ah, rugina din parcul în care-am iubit,
Răguşitele şoapte cu contur arămit...

Suspinul acela ce te face să zbori,
Castanul cât cerul înnorat de cu zori
Banca noastră?! O barcă, scoţând vaiet uşor!
Din chioşc - saxofonul - disipat în decor...

Crizanteme vândute de tigănci ştiutoare
Despre-a noastră poveste din a toamnei vâltoare!
Şi-n sfârşit, felinare în culori de secară...
Ah, pantofii mei roşii, lăsând urme de vară!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagine de toamnă

Treptele tot mai reci
Au colţuri strivite
De regulamentul timpului,
Riduri adânci străbat piatra
Umblată.
Un şal de frunze croşetate
Se destramă,
Două leagăne părăsite
Abia se mai ating
Pe o verandă.
Struguri indigo arşi de brumă,
Disperaţi,
Se agaţă straniu
De garduri forjate,
Note bizare pe portativ.
Frunze galbene de pergament
Cad peste trandafirii-vitralii,
Cu petale de sticlă,
Spinii casanţi caută haotic
Degetele tale fine.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit toamna

Cam de la Sfânta Maria,
Aruncă-n dulap pălăria,
Frigul începe să se lase,
Mai mult prin zona muntoasă.
Fructele se înroşesc,
Frunzele se îngălbenesc,
Şi încep a mai cădea,
Câte una ici colea.
Strugurii se îndulcesc,
Prunele se cam zbârcesc,
Se adună în cămară,
Şi se pregătesc de iarnă.
Din struguri fac vinişor,
Mai dulce, mai acrişor,
Prunele le facem ţuică,
Sau poate chiar si palincă.
Butoaiele se pregătesc,
Nucile se decojesc,
Porumbul se cam adună,
Şi se-aduce în bătătură.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelin Leru (21 septembrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu
frunze de arhanghel, sânge şi nuci
în cruci de aripi alergi să aduci
patruzeci.

prin mâneci de timp, reci,
tu întuneci
cu fier
fecioarele mele de aer,
lumite de-o zi cu cald de sidef
pe gherghef de viori,
le zbori fără sori
în ger relief...

nicicând nu fu
mai pururea toamnă
de vii şi de vină
ce condamnă
pe buza-mi din struguri,
pe buza de-apus,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile mele...

În ziua în care am învăţat să respir
ochii mei inocenţi
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfăşat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veşmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoţei şi-n ciripitul
unor mici vietăţi
în nuanţe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru

[...] Citeşte tot

poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii de toamnă

Mergând desculţ-acum prin iarbă
Aş vrea ca soarele să fiarbă,
E cam târziu, dar timpul mai încearcă,
Să ne mai cuprindă cu căldură oleacă.

Vezi frunzele ce cad din mesteceni
Şi-ţi aminteşti de "Ce te legeni",
Stai şi asculţi un cântecel sublim
Şi corzile sufletului răscolim.

Dansezi apoi peste struguri de soi,
Atunci când petrecerea e-n toi,
Eşti curcubeu şi soarele e la asfinţit,
Ai vrea să fie vară la nesfârşit.

Nu vreau să pleci vară de lângă mine,
Aura ta caldă să fie şi azi şi mâine,
Să mă-nconjori cu căldura ta,
Cu copacii, florile şi mireasma ta.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Ce mult mi-ar fi să-mi fie dat
Să ne iubim ca-n prima seară
Când mi-ai făcut din flori regat
Şi rai divin din dulcea vară.

Buchet de stele-ai adunat
Şi le-ai legat cu fir de aur,
Cunună-n păr mi-ai aranjat,
Cercei, din frunze lungi de laur.

Din stropi de rouă mi-ai brodat
Dantelării ales de fine,
Din fân cosit făcut-ai pat
Să dorm cu gândul doar la tine.

Din colţul lunii ai cioplit
Argint să-mi făureşti cunună,
În flori de câmp ai învelit
Altarul vieţii dimpreună.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vară până-n primăvară

Se stinge vara lent în ploile de toamnă,
Râd strugurii din vii, dar pleacă rândunele
Şi-un dor de ducă lin, nostalgic mă îndeamnă
Să zbor hai-hui cu gândul pe firul vieţii mele

Să trec prin codrii vechi, agale, cu încetul,
Când frunzele de-aramă foşnesc în blând alint
Şi-apoi, cum măiestrit ne-ademenea Poetul,
Spre mândra glăsuire-a pădurii de argint...

Vrăjit de toamnă, văd cum totul parcă joacă
În ampla simfonie de viersuri ori culori...
Cu fulgi de nea zglobii, cristal şi promoroacă
Natura-mbracă straiul festiv, de sărbători!

De-acum, Moş Nicolae, Crăciunul trec pe rând,
Cu fast, Revelionul preschimbă anu-n ţară,
Iar prin nămeţi şi geruri ne ispiteşte-n gând
Ea, calda primăvară, renaşterea sprinţară...

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă toamna prin livezi

Cu voalul împletit din brumă
Aleargă toamna prin livezi,
Strivind, în treacăt, frunze verzi,
Sub un călcâi ce le sugrumă.

S-a abătut mult prea devreme,
Trăgând de trenele-i gălbui;
Mi-ntinde coşuri cu gutui,
Pe-al ei covor de crizanteme.

Îmi mai aduce-ntr-o desagă
Şi-n poală, struguri rubinii
Culeşi în drum, trecând prin vii,
Ce i-au împrumutat din vlagă.

Gătită-n strai de sărbatoare,
Privea cu ochi străini şi goi
Grădini, ponoare şi-un zăvoi,
Ştiindu-şi starea schimbătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ascuns de toamnă...

M-am ascuns de toamnă într-un vârtej de frunze rătăcite,
Lenevind mă poartă vântul spre orizonturi prăfuite.

M-am ascuns de toamnă sub un butuc de vie plin de struguri,
În visul ruginit al viţei se trezesc şi plesnesc muguri.

M-am ascuns de toamnă sub poala mărului ce stă să ardă,
Freamătă uşor, se teme că frumuseţea o să-şi piardă.

M-am ascuns de toamnă sub un gutui ce candela-şi aprinde,
Arde fitilu-n felinar, raza speranţei se întinde.

M-am ascuns de toamnă iar sub nucul falnic din grădină,
Coji de nuci se zdrenţuiesc, foşneşte-n ram frunza-i puţină.

M-am ascuns de toamnă în nostalgia dulcilor tristeţi,
Mi-a fugit dorul de-acasă în zorii unei dimineţi.

M-am ascuns de toamnă într-un lăcaş de răvăşite gânduri
Şi m-a găsit în zboru-mi lin prin păsări pribegind în cârduri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de cer, clipă albastră...

Eu sunt clipa de-ndoială, ce se-ascunde în lumină,
Rogvaiv din curcubeie ce se naşte-n ploi de vină,
Un miracol, o magie efemere-n universuri,
Un poem în strai albastru, cu neterminate versuri.

Cântec mut de agonie, în amurguri de tăcere,
Vis de vară-n bob de struguri, scâncet verde de durere,
Ochi de cer, privind sfielnic, printre ramuri înfrunzite,
Şoaptă albă de femeie, de pe buze părăsite.

Clipa-i cât o veşnicie, dacă ştii s-o guşti întreagă
Şi te-abandonezi în braţe, braţele cui îi eşti dragă.
Şi închide-o între gene, ca pe-o lacrimă fierbinte!
Va rămâne pe retină şi va aştepta cuminte,

S-o eliberezi când doare de prea multă-mbrăţişare
Şi să-i dai drumul la aripi, să se-nalţe, să coboare.
Poţi s-o chemi să mai revină, într-o altă-nfăţişare,
În albastrul dimineţii, sau în ploile cu soare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măr

Era cu adevărat toamnă. Frunze, ploaie, vânt.
Era roşie ca un măr şi credea că e un strugure.
Îşi aştepta aripile cuminte ascultând...
Zidurile plouau şi ele cu firmituri de var
Vremea era clară. Frunze, ploaie, toamnă.
Ea avusese cândva o nebunie prinsă-n păr
O folosea ca pe-o licoare magică atunci când ochii i se închideau
Aprindea cu ea focul când îi era frig la picioare
Şi spera aşa în Frunze, vânt şi ploaie
Ca şi când timpul ar fi avut două capete.
Iubind din ce în ce mai puţin, înţelegea iubirea
Ca pe un atlas cu o Atlantidă moale şi cafenie.
Când se termina hârtia, mai lipea o palmă de pământ
Iar afară... numai Toamnă, ploaie, vânt.
Acolo, în ascunziş, credea că e o taină
În pieptul ei strâns de braţe, cu părul desfăcut
Spera-n ulei de liliac, în apă de fântână
Ştia aşa cum ştie o nebună.
Îi curgea doar vin în palmă
Frunze. Ploaie. Vânt. Şi... Toamnă.

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!