gânduri şi melancolie

Sunt zece ani de când am fost pentru întâia oară la Eminescu acasă. El sta pe-atunci în Podu Mogoşoaii, deasupra unei tapiţerii, într-o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă lungă de brad, pătată de cerneală, cărţi multe, ticsite pe nouă poliţe mari ca de vreo patru metri, o maşină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într-un colţ, în alt colţ un cufăr vechi; pe pereţi, nicio cadră. Poetul era singur, într-un surtuc lung peste cămaşa de noapte. Prietenul cu care venisem îl cunoştea din copilărie, îşi ziceau tu. Am stat aproape o oră, în care eu n-am vorbit nimic. I-am ascultat pe ei discutând asupra telepatiei. Sfiicios mă uitam la Eminescu. Eram aşa de fericit că-l văd. Mi se părea un zeu tânăr, frumos şi blând, cu părul lui negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la faţă, cu ochii duşi, osteniţi de gânduri, mustaţa tunsă puţin, gura mică şi-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate şi melancolie. Avea un glas profund muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, ca şi cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă.

Alexandru Vlahuţă în Versuri şi proză, Amintiri despre Eminescu, 1889 (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

umblu prin lume cu metafore în buzunar
le sădesc cu palma pe la răscruci
să crească falnic platan şi arţar
dar la final să nu ajungă cruci.

romantică în roz melancolică în verde
strivesc sub picioare gândul infernal
să jung la steaua mea să mă dezmierde
să-mi trec toată experienţa în jurnal.

cu ramuri de gânduri extrag seva din cer
şi mă energizez de jos în sus
am fost mereu în viaţă un aventurier
călăuză şi povaţă mi-a fost bunul Iisus.

muguri de speranţe cresc în sufletul meu
simfonii de primăvară mă încarcă mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se deşiră noaptea

Se deşiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuş saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol

Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor acéle de-nfipt în cojoace

Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Şi cu gândul veşnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Şi furtuna vine. Însă ei tot dorm

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un anotimp...

Nici un anotimp nu mai mi-e fast
Şi nici un parfum nu mă îmbie
În pustiu de lut gându-mi adast
Desfrunzit de o grea melancolie.

Nouri albi, zburând pe sub sineli,
Peregrin cu gândul nu mă cheamă…
Sufletu-mi, sleit de îndoieli,
Somn de veci, pe veci ar vrea să doarmă.

Chicoteli de clipe dragi şi calme
Am uitat, treptat, să izvodesc…
Doar sminteli neroade şi sudalme
Ţarinile minţii-mi mai rodesc.

Trecător stingher pe-al lumii şleau
N-am să las în urmă decât vanul
Sângele uitării îl tot beau
Şi pervers mă sapă – clipa, anul.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroic în miezul iernii

cu ramuri verzi mângâi cerul
care învaţă un stol de gâşte
melancolia slavă fără manual
zgura frunzelor zgârie gerul
zilei şi gândul se plimbă liber
vântul dansează în lumina
soarelui înţelegător dosit
nu face rău zăpezii aruncată
să cinstească conurile de brad
îmi caut propriul interes încrezător

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIVEAM...

Priveam întins la Carul Mare
Şi-nconjuram Pământul.
Cine ştie unde oare
Am fost atunci cu gândul?

Când în faţă ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.

Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvenţe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam...

Priveam întins la Carul Mare
Şi-nconjuram Pământul.
Cine ştie unde oare
Am fost atunci cu gândul?

Când în faţă ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.

Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvenţe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ordinea lucrurilor

setea maladivă de iubire o simt în profunzime
stropi de rouă şi lumină nu îmi sunt de-ajuns
zâmbetul melancolic înspre naturi sublime
zilnic îl azvârl din suflet desprins.

am absorbit în mine fericiri de topaz
până la toate rădăcinile fiinţei mele
intensitatea gândurilor mă ridică-n extaz
reducând la tăcere toate fricile rele.

iubirea aşează pe tâmple un nimb
ordinea lucrurilor e scrisă-n univers
cu demiurgul am făcut un schimb
El mi-a dat iertarea eu i-am dat un vers.

melancolii mă poartă spre zări îndepărtate
şi toate drumurile mele duc spre eternitate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi albe

Ar trebui să-i mulţumesc,
Nu să-i port pică insomniei,
Când alţii dorm, eu mă trezesc,
Şi vamă dau melancoliei.

Tot mă frământă gânduri sumbre,
Arzându-mi sufletul de tot,
Mă uit pe geam la negre umbre,
Aş vrea să dorm, dar nu mai pot.

Şi scoici mărunte-adun cunună
Pe malul mării gol, pustiu;
Privesc un val bătut de lună,
Învolburat şi auriu.

Iar plopii zvelţi de lângă stânci,
Înalţi soldaţi scoşi la paradă,
Pe apă lasă umbre lungi,
Iar jarul lunii stă să cadă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Când seara tăcerea-şi revarsă
Privesc amuţit în amurg
Cum încă o noapte se lasă
Şi zilele mele se scurg.

Frumoasa-nserare mă-mbie
Cu-apusul pictat violet,
Iar moartea aşteaptă să vie
Ce joacă prin umbre balet.

Ce limpede este tăcerea –
De parc-ar transmite în gând,
Că tâlcu-i cel simplu-ar fi vrerea
Ca eu să ajung în pământ.

Rămâne-o-ntrebare dedusă
De toţi cei ce vor a trăi:
– Cum, Doamne, e viaţa supusă
Doar morţii ce-i place-a sorti?

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (19 ianuarie 2015)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave Maria

Nimic din tot nu ne mai place
Şi ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Semnăm tratate pentru moarte
Şi mii de morţi sunt mărturia
Când însăşi viaţa ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Şi nu mai punem preţ pe carte
Şi am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din şoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, aici aştept să-ţi aduci aminte. Simplu, fărā explicaţii inutile timpul ne inspiră pe rând fericirile stinse. Te strâng la piept de suflet cu putere şi-ţi miroase creştetul a linişte şi armistiţii. Îmi colorezi gândurile în verde crud şi fraged. Sunt o nuanţă şi Dumnezeu pe vârf de clipă efemeră pictează toamna cu melancolie. Te iubesc febril. Fără resentimente, sincer ca o recunoaştere tacită a privirii de apus molcom sub care efectiv lumea are sens. Devine faptică, palpabilă, curgătoare şi amândoi legaţi de chinga viselor ucidem orgolii în ropot de gând. De ce să ne fie taină povestea?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

Sunt aripă de fluture ce bate-avan
Din stea în stea la tine în tavan
Lăsând în urmă semne ce tresar
În flori misterioase de dulce nenufar.

Sângerează cercuri derulate-n ani,
Dulceaţa fericirii ducem la duşmani,
Steaua călătoare din 'nalt nu-i în picaj,
Ea luminează nuduri pictate în peisaj.

Strune-aprinse din sfere muzicale
Se sparg în zâmbete cu trosnet de petale,
Rodia melancoliei creşte-n plină noapte
La ora gândurilor zvârcolite-n şoapte.

Eşti rana frunzei ce se usucă-n ram,
Cu lumina ochilor lipită-n geam,
Suntem enclava de dor necunoscută
În lumea de dispreţ ce prin dispreţ ascultă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în unghiuri drepte

din albe timpuri ţi-am venit acum iubito,
cu gândul nesperat zburat-n unghiuri drepte...
aspra cădere altor chemări am ocolit-o,
să-mi culegi steaua creatoare din plete.

venit-am din visul Lunii glob deasupra mării
pe unde a trecut minunea în zbor ca şi mine
ori din spaţiul acela tocit în iluzia căutării,
cu păduri de ebonite, lăfăite-n tăceri feline.

sideral ţi-am venit, conform cerurilor hotărâre,
în poală să-şi revărs trupu-mi de porţelan moale;
din averile nopţii clădit, din moartea sfâşiere,
căci vai, sub umblet-ţi aud gândurile eter-goale.

ţi-am venit lângă gleznă să-ţi aşez o seară,
dezertatului sân să-i ofer scandaloasă melancolie...
venit-am cu sentimentul avariat-n unghi de chitară,
cu gândul înjunghiat de-o scârbită mizantropie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În melancolie

lipesc frunze
îmi fac toamna mea
din tot ce pică din cer

unele ploi încearcă să schimbe timpul

farul aruncă lumini discrete
abia lunecă norii pe câte un val îndrăzneţ

mi-a picat în mână un tom
de dragoste
o luptă interminabilă de la prima filă
până la final
nu ştiu dacă să-l clasific
la roman de război

pe gânduri

azi a picat chiar soarele

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos din tei

— "Blanca, află că din leagăn
Domnul este al tău mire,
Căci născută eşti, copilă,
Din nevrednică iubire,

Mâni în schit la sfânta Ana
Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieţii tale,
Mântuirea feţei mele."

— "Nu voi, tată, să usuce
Al meu suflet tânăr, vesel:
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii alţii lese-l.

Nu voi părul să mi-l taie,
Ce-mi ajunge la călcâie,
Să orbesc cetind pe carte
În fum vânăt de tămâie."

— "Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1 februarie 1875)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nave înconjurate de mare

Nave înconjurate de mare,
Albastru nemărginit în continuă expansiune,
Vânturi şuierătoare şi muzica valurilor, a valurilor dominatoare,
Sau strigătul singuratic al balizelor în evaporaţia marină,
Unde, cu voioasă încredere, întinzând albe vele
Corabia spintecă eterul prin strălucirea şi spuma zilei
Sau sub bolta înstelată, noaptea;
Şi eu, lângă bătrâni şi tineri marinari, o reminiscenţă-a pământului,
Al cărui raport va fi poate-n sfârşit citit în întregime.

Aici sunt gândurile noastre, gândurile călătorilor,
Aici nu-i doar pământul, pământul ferm, cum spun unii,
Aici se văd arcadele cerului, simţim cum se mlădie sub noi puntea,
Simţim prelungi pulsaţii, fluxul şi refluxul mişcării necontenite,
Şoaptele tainelor nevăzute, fantomaticele şi vastele sugestii
Ale lumii apelor sărate, curgerea lichidă-a silabelor,
Parfumul, suspinele stinse-ale frânghiilor, ritmurile melancolice,
Perspectiva largă şi orizontul îndepărtat şi subţire-s aici,
Iar acesta este poemul oceanului.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, femeie!

Zorii ţi-au pândit somnul
dar pentru că visul te îmbrăţişa atât de frumos
s-au strecurat uşor pe lângă tâmplele tale
deja soarele ţi-a zâmbit de câteva ori
aşa că hai
piaptănă-ţi gândurile
aranjează-ţi privirea spre înainte
scutură de pe umeri praful melancoliei
şi mergi înainte
timpul n-are timp prea mult
iar fericirea te aşteaptă tăcută
lăsându-te pe tine să faci primul pas către ea
Bună dimineaţa, femeie!

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Zvon porneşte dinspre crânguri
Înspre zarea cea senină,
Picură uşor în gânduri
O tristeţe dulce, lină.

Raze-n alinări de îngeri
Vin din lacrima albastră,
În suavele lui curgeri
Timpu-îmi cântă la fereastră.

Săruturi de-adio, dulci,
Îşi pun florile-n petale,
Plesnesc cojile de nuci,
Mere roşii curg în poale.

Vântu-împrăştiind prin vie
Iz de sidefie coarnă
Mi-a stârnit melancolie
Şi emoţie de toamnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ni sunt visătorii?

Nu ştiu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare,
Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,
Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire,
Şi împrăştie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;

Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite,
Trişti poeţi ce plâng şi cântă suferinţi închipuite,
Inimi laşe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
Şi străine de-o simţire mai înaltă, mai curată!
Ce sunt braţele acestea slabe şi tremurătoare?
Ce-s aceşti copii de ceară — fructe istovite-n floare?...
Şi în bocetul atâtor suflete descurajate,
Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
Blestemând deşertul lumii ş-al vieţii, în neştire,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă din Sămănătorul (10 mai 1901)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!