Citate despre gânduri și viscol, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și viscol, dar cu o relevanță mică.
Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 și 17 aparțin lui Vasile Alecsandri)
Zori de ziuă se revarsă,
Țară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.
Peste vesela natură
Se aștern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de șosele.
Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfață.
El se-ncruntă și aduce
O viforniță de gheață.
Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.
[...] Citește tot
poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lacrimi de gheață
Un foc întețit doar în vise,
Pasând depărtării pricină,
Se mistuie-n propria-i vină,
Scântei sub ninsoare ucise.
Și-mi fumegă-n inimă spuze,
În gând amintiri, stalactite...
Sunt lacrimi de gheață, iubite,
Poeme-mpietrite pe buze.
Și-atâtea iubiri ne-mplinite
Se scurg în clepsidre păgâne,
Târând, peste vreme, ruine,
Zăbrele de temeri, iubite.
Nu poate rămâne văpaie
Când nu mai există jăratic,
Un viscol mai suflă tomnatic
Prin culpa, din suflet, greoaie.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre animate
Cobor în game grele, nu mai știu să cânt
Și nici măcar un zâmbet nu-mi mai amintesc.
Străbate anotimpuri gândul meu înfrânt
Și-ntrebări născute de-atâta nefiresc.
Umbre animate în joc actoricesc,
Crispate, sub bagheta Unui-Nevăzut;
Luminei robi vom fi ce se aerisesc
Cu zboruri bănuite în necunoscut.
Nu peste mult purtând păcatul peste mări,
Cum păsările miresme de bucate,
Încremeniți în viscole de abdicări,
Vom fi doar umbre cu ochii plini de moarte.
poezie de Stelian Platon (17 noiembrie 2012)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se stinge cerul
Îmi bate soarele în geam de dimineață
Și totu-n jurul meu lacrimează trist,
Mi se-alintă-ncet o lacrimă pe față
Și am senzația că nu am să rezist.
Troian de gânduri cad pe fruntea mea
Ce-s viscolite de-o aprigă furtună,
Că eu am fost și am trăit cândva,
Dar azi doar amintirea mi se-adună.
Pășesc încet cărarea hopuroasă
Și din nou o lacrimă trezesc:
Puteam avea o viață mai frumoasă,
Dar n-am știut pe unde să pășesc!
Am mers și eu, am mers încet prin viață
Crezând că fac un pas și-i cel mai dept,
Viața mi-a trecut... e-absurd să am speranță,
Dar oricum în sinea-mi am să o aștept.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am trezit
M-am trezit sfioasă adunând tăceri...
Buzele ce-s strânse au făcut și riduri,
Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri?
Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri.
Țipătul acesta este unul mut...
Inima îl știe, sinele-l cunoaște,
Am făcut poteci în necunoscut
Ochii au găsit zările albastre.
Toaca rugăciunii sună a trezire,
Toamna vine grabnic cu alai de flori,
Pe poteci de gând străjuiesc castanii
Doar cu amintiri calde mă înfiori.
Se topesc ghețarii din Alaska noastră
Sania e trasă de câinii știuți,
Par așa grăbiți... se întorc acasă,
De un bici de viscol, parcă sunt loviți.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoiala
A fost în sufletul meu adânc îngropată
îndoiala ce timpul nu poate s-o șteargă,
îmi schingiue inima ca lancea-nvăpăiată
și nimeni pe lume nu poate să-nțeleagă.
Sub picioare prăpastia mi-se deschide
și văd că viața-mi este în mare pericol,
mă simt incapabil de a mai decide,
căci furii se abat asupra-mi ca viscol.
Căzut-am victimă gândirii profunde,
mi-am simțit sufletul aspru bătut
de frică ori de -ndoiala ce mă pătrunde,
iar să mă apăr de acestea n-am avut scut.
Un cutremur din inima mea se aude.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori din camera de alături
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroase-a dimineți și a iubire
Miroase-a dimineți și a cuvinte,
Mai ninge încă-n vise cu tăceri
Și coborându-te din cele sfinte,
Amestec blând plăcerile de ieri.
Și te întind la margini de răcoare,
Când plânge curcubeul în ninsori
Privirea înălțându-și-o spre soare
Ca pe o rugă-n revărsat de zori.
Miroase-a dimineți și a iubire,
Mai viscolește uneori un gând,
Cu spaime, întrebări și fericire,
Prin trupurile noastre renăscând.
Și ne cuprind îmbrățișări nebune,
Un zbor uitat de fluturii fierbinți
Pe buzele ce ard ca un cărbune,
Atâtea șoapte, patimi și dorinți.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Azi e un alt fel de azi,
orizontul e urcat în nori.
În mine simt un întreg
până îmi cad frunzele și trec dincolo de ușă,
rătăcindu-mă în al cincilea anotimp.
Prin gândul treaz măsor viscolul unor fețe apropiate,
ce-mi îngheață gleznele, suflând săgeți de gheață.
Paralel cu mine măști aglomerate,
unele tulburi, respiră înaintea mea
luându-mi tot aerul.
Ultimul cuvânt pierdut te caută,
pe banca de lemn neocupată.
Mă sprijin în cuvintele rotunde,
într-o reîntoarcere printre gesturile tale imperfecte,
dar cu ferestre deschise spre soare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna stâncii solitare
Tu, cum simți fulgii care se cernură
prin sita înghețatelor morminte
din cimitirul vechilor cuvinte
ce-au devenit de nori adunătură?
Ce iarnă e pe-acolo, pe la tine,
prin gânduri ca de viscol răscolite
în amintiri de conținut golite
și înghețate-n noile rutine?
Cum îți mai ninge: aspru și mărunt,
cristale ascuțite și-nghețate
ca răsuflarea unei umbre-n spate,
sau lin, ca fulgii dorului cărunt?
Cum îți e iarna, stâncă solitară,
uitată-n lumea ei de vechea doină,
cu oameni ce se bucură de-o moină
prin ierni străine? Spune-mi, cum e, țară?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golia ticălosull
La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii
Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii,
Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor,
Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții
Prin vale să-și reverse din lături călăreții
Ca vânturi iuți ce scurmă și-mpart cumplitul nor.
Iar când veni și vremea să urle-n zare tunul,
Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul -
O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!
Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții,
Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții
Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani.
O clipă stete vodă cu inima trăsnită.
Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită,
Pe Golia arătându-l cu pumnii, cu-amândoi:
- "Oșteni ai țării mele! priviți-l cum se duce,
El vinde sfânta țară și vinde sfânta cruce,
Mă vinde, ticălosul, pe mine și pe voi!"
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri
ieri a dispărut, rănit,
într-o bolboroseală de cuvinte neauzite,
soarta a rămas ieșind din eclipsă,
în orizontul oval tăiat în două,
cu galbenul toamnei în lobul urechii,
în nevindecatul dor de zbor albastru.
pe sub salcâm doar cioturi arse din planuri urzite,
cu forme ciudate închise ermetic.
neopritul timp taie dezordinea din gând
până la tricoul viscolit de alb
și rochia împăcată cu sine.
într-o atingere deșartă mâinile se umplu
din noaptea albă cu miros de stea căzută.
biserici de frunze se-ntorc în ruine
și ruga rămâne plutind din adânc.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Lui Const. Misirliu
I
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
II
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
Ceața peste deal s-așterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tristă-i primăvara asta!
O primăvară tristă, fără nume,
Ce nu era trecută-n podul palmei,
Ne viscolește amintiri postume
Aceleași înfloriri, pe fondul dramei.
Capcane pentru inimă și faptă
Încorsetând răzlețul gând la tâmplă
Neliniștea pășind din treaptă-n treaptă,
Așteaptă ca să vadă ce se-ntâmplă.
Și stând cuminți, dar fără nicio șansă,
Lăsăm să plece înc-un tren din gară
Și-un înger trist se-așază la o masă
Scriind ceva, cu litere de ceară.
Vai, cerșetori orbiți de neputință
La margine de timp și de speranțe,
Chirciți în noi, răbdăm din conștiință
Tot invocând Supremele Instanțe!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un cătun
N-ar fi loc în lumea-ntreagă
Cum apostolul a spus,
Ca să scrim cu dea măruntul
Tot ce-a făptuit Isus.
Și de-atunci de-am scrie vrafuri
Și volum după volum,
Unde-ar incăpea, în stele,
Ce-a lucrat El pan-acum.
Iată numai o lucrare:
Undeva, într-un cătun,
Într-o iarnă mai geroasă
Către vremea de Crăciun,
Cu o Biblie în mână,
În locașul sfânt din sat,
Predica zelos păstorul
Cu duh blând și devotat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
muzici-femeile-
zăpada îmi albește
mirirările, dorul
și-s clipiri de stele
ninse-n ciuturi, iubito
cum mai sunt femeile
- culori și muzici-
și gândurile mele-fluturi
ce-și iau neîncetat zborul
mi-este iubirea femeii
-leoaice alfa-
vifor dezlănțuit
și roșu carmin
mușcând coapsa
luminii dantelată
femeia mea mai frumoasă
decât o sonată
e pianul rotat
sau vioara abisală
[...] Citește tot
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prins. Capcana
Prins în capcana din pustiul gerurilor
cu viscole veșnice și nesfârșite,
cu întuneric și lumină
prin zări cuprinse de oceane,
încercuit și singur,
cedând continuu spărgătorului atomic.
Scrâșnetele mă înfioară
croind alt drum inutil printre ghețuri.
Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră:
poate cândva m-am întâlnit cu tine
și-am mers ținându-ne de mâini,
până am simțit adierea rafalelor de ceața
confuz, ireal de frumoase în succesiuni de imagini
marcate cu lumini de stronțiu camuflate.
Încă mai am puterea-n mine
să îți admir obrazul creponat,
sărutat de duhul ce m-a părăsit.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
ninge peste orașul ruină
și câini vagabonzi
peste oameni cu mersul mecanic
de miriapozi
ninge peste mâna întinsă-n abis
cerșind în avans din ziua de mâine
sau scormonind în gunoaie
după aruncata fărâmă de vis
după bucata de pâine
e-n jur atât de curat
căci iarna curge șiroaie
și totul îmbracă în alb
până și gândul
și ponositele straie
închid ochii
pentru o clipă voi uita
că sunt un proscris
[...] Citește tot
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca un dans pe acoperișul lumii
fără mască de oxigen
niciodată supus viscolului
mai tot timpul luptând împotriva mea
deși din vârf ar părea o sinucidere
iar dinspre poale o simplă nebunie
nu știu ce mă împinge spre locul din care
mulți cred că lumea ar părea mică
nu știu de unde găsesc crăpăturile de care mă agăț
defectele de creștere ale muntelui nu se ascund
din când în când o floare un pin un vultur pleșuv
își clădesc cuib cicatrizându-le
visez să dansez cu norii
călăresc comete
mă arunc prin găurile negre
spre ceva ce ar putea fi
doar cu puterea gândului
doar dintr-un obicei străvechi
de a-mi căuta dincolo de realitate
un rost pentru moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință (I Believe)
Eu cred că după fiecare picătură de ploaie
Crește o floare,
Cred că și-n cea mai întunecată noapte
Veghează o lumânare.
Eu cred că fiecare om care alege-un drum greșit
Va fi-ndrumat spre drumul bun de către cel care-a crezut,
Care doar prin credința sa s-a izbăvit,
Crede, crede mereu în rugăciunea ta și nu ceda.
Cred că și viscolele se pot opri
Daca te vei ruga în gând și-ți vei șopti
Că cineva te-aude în acest labirint,
În fiecare strigăt al nașterii, sfințit,
Prin care alți oameni vin spre noi și ne-amintesc
Că plânsul lor e-atâta de firesc,
Strigătul lor începător, înăbușit,
Sub soarele ce-abia a răsărit.
Dacă atingi o frunză acoperind lumine,
O să descoperi albăstrimi curgând spre tine
[...] Citește tot
cântec interpretat de Elvis Presley, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și viscol, adresa este: