Citate despre gări și iubire, pagina 3
Așteptări târzii
Te-aștept în gara unde ieri,
Printre bagaje, trenuri goale,
Tu ai plecat spre nicăieri,
Eu rătăcind prin lumi duale.
Am scris pe suflet cu uitare
Zi după zi, rând peste rând,
De stau ticsite acum sertare,
Nu te găsesc măcar în gând.
De ce te-aștept? Să-ți spun atât:
De te-am iubit, azi a murit,
Ai fost de îndoieli înfrânt!
Ce vreau să-mi spui? Că ai greșit!
Deși nu cred c-ai să mai vii,
Să-ți recunoști atâtea vini,
Când mai sosesc trenuri târzii
Mai sper să fii, printre străini!
poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt culturist, peltico (parodie după "Sunt tânăr, Doamnă" de Mircea Dinescu)
Sunt culturist, peltico, fac striptis contra cost,
Atrag fără eforturi amibele nătânge
Ce își sugrumă-n perne iubirea dup-un "fost"
Și-mi pipăie bikinii, până le strig:"Ajunge!".
Sunt culturist, peltico și beau engros Red Bull,
Așa îmi cere rangul... Sunt macho de calibru,
Mă-nfrupt din conturi grase, apoi, cu un recul,
Eu mă retrag la shopping, cu apetit de tigru.
Sunt culturist, peltico. Am biceps fabulos,
Tranșeele iubirii străbat ca o cometă
Și-ți defrișez candoarea, casap, până la os,
Apoi dispar in ceață, subtil, c-o piruetă.
Sunt culturist, peltico. Mă doare-n mocasin
Că de te-ating în treacăt îți tremură genunchii,
Adu-mi niște Cinzano sau doar un jaf de vin,
Vreau să mă-mbăt ca porcu', să zbier din toți rărunchii.
[...] Citește tot
parodie de Florin Radulescu, după Mircea Dinescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea povară
Își cerne toamna frunzele uscate
peste-amintiri lăsate în trecut,
iubitele din viața mea plecate
revin acum c-un tren necunoscut.
Apar pe rând în gara neștiută
cu loc plătit la ultimul vagon
și mă privesc cuprinse de derută
văzând că le salut de pe peron.
Când trec pe lângă mine, supărate,
le strig pe nume, ca la început,
ele se-ntorc din drum înduioșate
văzându-mă cât sunt de abătut.
Și mă cuprind în brațe resemnate,
ținându-mă aproape, tremurând,
eu mă îmbăt sub șaluri dantelate,
primind îmbrățișările la rând.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când noaptea se așterne peste gară
Își cerne toamna frunzele uscate
peste-amintiri lăsate în trecut,
iubitele din viața mea plecate
revin acum cu-un tren necunoscut.
Apar pe rând în gara neștiută
cu loc plătit la ultimul vagon
și mă privesc cuprinse de derută
văzând că le salut de pe peron.
Când trec pe lângă mine, supărate,
le strig pe nume, ca la început,
ele se-ntorc din drum înduioșate
văzându-mă cât sunt de abătut.
Și mă cuprind în brațe resemnate,
mă strâng tot mai aproape, temurând,
eu mă îmbăt sub șaluri dantelate,
primind îmbrățișările la rând.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samson (cu reproș): De ce așa târziu, generale? La război, minutele sunt de argint, iar orele din aur...
Veja (cu o demnitate palidă): Luminăția voastră, e vina căilor ferate! Credeți că e ușor să faci loc la patru mii de ortaci, fără bilete, într-un tren deja arhiplin! Acceleratul era înțesat de călători. I-am rugat frumos să coboare, în numele iubirii de țară! Le-am vorbit despre misiunea noastră istorică! Dar ei, nu și nu! Că, vezi Doamne, și-au cumpărat bilete, cu loc rezervat și supliment de viteză! Lipsa lor de patriotism m-a indignat atât de profund, încât i-am scos afară din vagoane! Pe toți! I-am aruncat pe peron, cu valize cu tot!
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verona îmi spune
Ieri,
Pe peronul acela prăfuit,
Dorind să fac dragoste cu tine,
Te-am strigat:
"Vronsky!
Într-o viață trecută,
Eu am fost Karenina ta."
Nimeni nu mai ințelege iubirea ca tine,
Nimeni nu știe, că frânele trenului
Nu sunt concepute înspre-a opri,
Ci doar spre-a ma lăsa a rămâne,
De neoprit,
Definitiv,
Întru tine.
Ană mă simt, dar nu pentru tine,
Ană mă simt precum te iubesc,
Ană mă simt, zidită-n ruine,
Cu pecete-n frunte de dumnezeiesc;
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ești tu, Alina
Ești floarea mea de liliac, Alina!
Ești liniștea din sânul unui lac...
Că te-am iubit, a mea să fie vina?!
Ori c-am rămas de dragoste sărac?!
Petalele de sângeri, crini și roze,
De le-ai avea în gânduri așezate...
Sunt gândurile mele parfumate,
Dar vezi?! De ele tu ești prea departe.
Vin să-ngenunchi, să plâng, iubita mea!
Și "La mulți ani!" să-ți spun de ziua ta...
Cum?! Nu ți-am spus cât ești de minunată?!
Frumoasă mea, am să-ți mai spun odată...
Superbă perlă, vin la malul mării
Cu pași de val... Și-n floare de cais
Îți învelesc iar glezna deșteptării,
Fiindcă iubirea mea a fost un vis.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu că poți...
Fumează-ți țigara și golește ibricul
Apoi, cu uimire, admiră-mi nimicul...
Admiră-mi veșmântul din ploaie și dor
Și inima vie, măcar până mor...
Admiră la mine tăcerea de mort,
Admiră iubirea și dorul ce-ti port
Și poți, fără noimă, să admiri indecența,
Sărutul furat, gelozia, demența...
Admiră-mi eșecul și gândul rămas,
Privirea duioasă și ploaia din glas...
Admiră și valul de sânge-n cădere,
Și clipa în care te îmbrac în tăcere.
Admiră cerneala din calimară
Ce-ajunge la tine ca ploaia de vară,
Ca trenul prin gară când nu se oprește
Sau ghilotina-n cădere, cum călăul iubește...
poezie de Iulian Bostina (15 octombrie 2021)
Adăugat de Iulian Bostina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumand o tigara
Fumand o tigara
Ajungi rau sa-ti para
Pierzi multe cu ea
Si dragostea mea.
Fumand o tigara
Dai multe afara
Si stii ca nu-i bine
Ma dai si pe mine.
Fumand o tigara
Cu "prieteni" in scara
Ajungi s-o confunzi
Si sa te afunzi.
Fumand o tigara
Te stii domnisoara
Dar cand te trezesti
Aceasi nu esti.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fraților români de pretutindeni
Timpul a trecut și magia nopților de iarnă a rămas în același stadiu al trăirii,
Totul părea vis și reverie, pentru ca tu să rămâi același bărbat cu gesturi irezistibile,
Să te manifești masculin, dar și afectuos,
Până ce soarele va răsări perturbat de magia iubirii în doi,
Caut să adâncesc ultimele sentimente
Și să mă cufund în amintirea dublă a luminii,
Pentru a ascunde de ochii altora o iubire pură,
Plină de emoție și reverie.
Visul poate ascunde iluzia iubirii perfecte,
Însă doar zâmbetul poate să creeze acea stare perfectă,
Acel sentiment atent, luminat de zâmbetul ei.
Te caut pentru a ascunde dragostea de mine în relații sociale active.
Știu că pot să cuprind tot globul cu iubirea pură,
Însă cu toți ar trebui să fim atenți la gândurile noastre
Ce transmit subconștientului informații,
Te voi căuta pentru a face soarele
Să răsară pe orice stradă a necunoscutei iubiri.
De azi, soarele meu va fi al tău....
De azi tu vei fi un rege atent îngrijit,
De astăzi îmi permit să fiu lumina din povești,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ai să știi... Și... ce dacă?!
Ne-am întâlnit în ceața deasă
și ne-am atins, fără să vrem,
și ai ales să-ți fiu aleasă,
luând din gară primul tren.
Spre-o destinație străină,
sorbindu-ne din ochi priveam,
dar tu nu aveai nicio vină!
Doar eu aveam! Că... te iubeam!
Tu erai prins în amăgire
și nu știai ce va urma.
Eu eram toată doar IUBIRE
și tu erai IUBIREA mea!
În glum-ai pus o sărutare
pe-obrazu-mi ce s-a înroșit
și, de emoție prea mare,
am închis ochii... și-am dorit
stăpân să-mi fii, în Legea Firii!...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Și-mi stau pe tâmple soarele și luna,
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine.
M-aș jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aș spune cum te cheamă,
Pătrate negre și pătrate albe
Îmi covârșesc grădina și mi-e teamă.
Și, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-și mai ține lumea ale sale
Și-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
Prin gări descreierate - accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii și ca să te sperii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gonind pe lacrimi...
Propteam în zâmbet calmul desfătării,
când îmi făceai agale semn cu mâna.
Mi te-adresai trudită-n josul gării -
de-un vânt grăbit se ridica țărâna
și te pierdeai o clipă prin mulțime.
Te sufocau, iubito, piei bufante
din stinse mersuri, voci, materii prime,
și mă rugai să-ți fredonez andante
al nostru cânt să uiți de toate-acele
în veșnicul traseu spre casă, dar te
străfulgerau, într-o secundă, grele
memorii, glasuri, și-am privit departe
la trenul ce-a plecat făr' să se-ntoarcă,
gonind pe lacrimi ca o tristă barcă.
sonet de Ionuț Popa (3 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pe vremea aceea
Purtam costumul de pionier
- cămașa albă și fusta plisată bleumarin -
(fustele mele erau întotdeauna scurte)
distanțele erau lungi.
plecasem la Cântarea României
în satul vecin
care părea atât de departe.
diriginta era tânără
dar, vai! o vedeam matusalemică,
nu contează, noi tot o iubeam.
și Adrian o iubea, pricepusem noi cam ce e ăla un iubit.
Adrian ne-a servit cu bomboane,
noi i-am dat dirigintei cadou o păpușă
era băiat
ne-a întrebat cum să-l cheme
noi, în cor: "Adrian"
a zâmbit...
La sfârșitul anului ne-a anunțat, așa,
pur și simplu că pleacă.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Loredana Dalian din Domnișoara Nimeni (2017)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi spun...
Azi ploaia îmi va șiroi prin gânduri,
Nu tu, iubire care nu mai vii
ca să îmi ștergi torentele din rânduri...
Nu-mi mai citești cuprinsul, nu-mi mai scrii
poeme pe bărcuțe de hârtie,
nu-mi mai împachetezi niciun refren
în foi albastre de melancolie
și nu cobori senin din niciun tren
în gara noastră..., singura în care
au mai rămas zorele la ferești...
Azi ploaia îmi va duce la culcare
umbra tăcută, depănând povești
din ghemul unei veri tot mai ciudate
ce înrămează arșiți și răcori
dar mâine... îmi vei fi din nou în toate
speranțele, iubire ce mă dori...
poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lied vechi de dragoste
Un stingher,
Alt stingher
Nu pot face doi.
Geru-i ger,
Leru-i ler,
Fără noi.
Ninge să despartă cifrele și mirii,
unu și cu unu nu se mai fac doi,
tabla adunării, tabla înmulțirii
ne trimit acasă, singuri amîndoi.
Și vor fi consilii de juris-prudență
și vom duce-n brațe cositor topit.
și voi scrie-o carte numai decadență
ale cărei titluri au și-ncărunțit.
Trec pe lîngă tine țipătoare trenuri
botezate-n templul prăfuitei gări
și de fiecare te-ndoiești și tremuri
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1980)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri interzise
Mulțimea in forfotă și gălăgie
Două priviri cu licăre inchise,
Se intretaie intr-un bilet de zâmbet
Pe un peron de viață dezorientat,
Genele prinse de-o sublimă vrajă,
Fandează rușinate.. neincetat,
Goluri de sentimente derivă
In săli de așteptare infocat,
Dorința e mare si de neuitat...
Buzele uscate in văpăi se zbat
Privirele se ascund se imbată
Se ridică unison... deodată!
Se fâstâcesc in valsurile
Iubirilor interzise de
Destine pe căi paralele
In trenuri cu direcții fixe
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când se-ntorc diezii...
Cu amintiri venite peste vreme,
să îmi așeze rime în poeme,
ajung și chipurile voastre, toate,
iubitelor din viața mea plecate,
la un sfârșit întârziat de vară
când dezertau diezii din fanfară,
iar vântu-i căuta pe dibuite
în gara vieții, plină de ispite.
Regretele, ieșind din clarinete,
îmi aminteau, cu intonări discrete,
că v-am lăsat pe toate într-o seară
la un peron întunecat din gară
când vânturile toamnei, răsculate,
vă-ademeneau cu melodii ciudate
pe drumuri de iubiri fără hotare,
prin oazele cu dune mișcătoare.
Ascult din nou tăcerea adunată
pe amăgiri întoarse..., deodată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt doar ce am primit
Doi ochi privesc prin ploi de vise,
Din constelații i-am avut...
Sună dorințele promise
La ușa mea dintr-un trecut.
Un tren de vise ajunge-n gară,
Pe unde fost-am eu cândva...
La fel toridă și polară
Purtată de acel ceva.
Și încă ochii mei se miră
De oamenii cum forfotesc...
Îi simt cum mor, deși respiră
Zicându-și vesel: "Eu trăiesc!"
Planetele mă-nconjurară,
Ca norii unui dor de gând,
Privirea-aceea... atât de rară!
O tot aștept visând.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Odată, tot tu vei fi!
odată
...
odată sigur, știu
că, vom ajunge și noi să fim
între răsărituri și apusuri
sau în nopți, târzii
și-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
și plâng, prin melodii
odată vom ajunge, noi
să ne iubim, și știu că vom unii
două inimii pustii
și-un puls de viață
prin trupuri ce-și doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
și fierbinte privire
și vreau să știi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gări și iubire, adresa este: