gheaţă şi visare

O, rămâi, rămâi cu bine...

O, rămâi, rămâi cu bine
Deşi-n sufletu-mi te port,
N-avuşi sânge tu în vine
Şi născut ai fost tu mort.

Da, amor fără de nume
Ce în veci am tăinuit,
Umbră-ai fost în astă lume
Şi o umbră ai pierit.

Ce m-apuci de gât, iubită,
De ce plângi şi de ce tremuri?
În cenuşa părăsită
Nu aprinzi tu alte vremuri.

În zadar mă ţii în braţe,
În zadar îmi plângi pe piept,
Pentru-a-ţi spune neadevărul
Al meu suflet e prea drept.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări deşarte

Cărările iluziei au prea multe răscruci!...
Visele se prefac în scrumul tăcerilor pecetluite,
surâsul speranţelor piere în arderile realităţii
când în umbra frumuseţii stă orizontul de gheaţă...

Căutări inspirate de dorinţe!
Sunteţi doar risipire a sclipirilor de viaţă,
deşertăciune înţeleasă prea târziu...

poezie de Cristina Maria Şandru
Adăugat de Cristina Maria Şandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urma ta

ÎN URMA TA

În urma ta plouă cu lacrimi amare,
De dor şi iubire, ce-n suflet mi-ai lăsat,
Şi se revarsă pe-a speranţei cărare,
Când te privesc venind în visul adorat.

Te cheamă inima, de tristeţe ninsă,
Să-i fii oaspetele de odinioară,
Cât mai este mir în candelă aprinsă,
Pentru iubirea trăită prima oară.

Ca ieri te mai aştept, înaripat de dor,
Să mă-ncălzesc la soarele din privire,
Iubirii mele caste să-i fii protector,
În tainele ei să nu vină alt mire.

În urma ta suspină vechea lăută,
Ca jalea jurămintelor rătăcite
În iubire de sufletul tău cusută

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsită de vlagă

se urcă îngheaţă în patul rece
şi primitor cu albituri care zgârie
ca o pisică cu gheare de oţel
liniştită şi conştientă de frumuseţea ei
visează calorifere calde în fiecare
cameră să se poată dezgheţa în voie

s-a îndrăgostit de-un foc la inimă
de ieri se simte uşoară şi îngheţată
ca-un fulg de nea într-un cer
fără soare nici nu vrei să plângi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimică îndoliată

inerţia şi lipsa ta
în simbioză cu dilatarea clipei
aştern în prezent
flori acromatice pe retină

mi-e mimica îndoliată
într-un sfârşit de aprilie
condensat de un soare gripat
îngerii cu aripile îngheţate
statui ale neputinţei

o evoluţie spre regres
bântuieşti iglul cutiei mele toracice
te hrănesti cu vertebre
şi sânge albastru
oxigenând vise
în stare de putrefacţie

poezie de Gabriel Petru Băeţan (2101)
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge peste noi...

Ninge peste noi cu fluturi, -
Dans mirific, de poveste, -
Îngropându-ne-n trecuturi,
Dealurile-albind pe creste...

Bate Crivăţul în geamuri,
Parcă-i fum şi parcă-i ceaţă,
Pe la streşini şi pe ramuri
S-au prins ţurţuri mari, de gheaţă...

Iarnă rece, iarnă sumbră,
Anotimp al amintirii
Anilor pierduţi în umbră,
Precum slovele Psaltirii!...

Cine-şi mai aduce-aminte,
Două vorbe, două şoapte,
Sărutarea ta fierbinte,
Visele pierdute-n noapte?...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea întoarsă

În zare
văd chipul lui cioplit, închis
cu ramuri de rod
pe frunte,
din adâncul fără hotare
unde visările de gheaţă
apar pe calea întoarsă
a începutului.
Se-aud clopotele când bat,
ascult rugăciunea.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea întoarsă

În zare
văd chipul lui cioplit, închis
cu ramuri de rod
pe frunte,
din adâncul fără hotare
unde visările de gheaţă
apar pe calea întoarsă
a începutului.
Se-aud clopotele când bat,
ascult rugăciunea.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii pierduţi

Sculptez gheaţa
din inima ta
cu flori de iubire
târzie
cad din ochi
cascade de scântei
pe rochia de mătase
cu dor flămând
te-am căutat
în cântecul viorii
pe aripă de vis
care învinge
tu eşti un ţărm
ce linişteşte marea
când valuri de furtună
o risipesc
paşii pierduţi
puţin se mai zăresc
la poarta minţii.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

visez, fără să am nevoie de verde,
fără să mă adaug unui cer străin.
rămân în deşertul lumii muritoare
cu mâinile libere de mângâieri
şi-un strigăt suspendat printre culori închise.

cuvintele stau.
luminile toate aleargă spre negru.
ultima taină de verde îngheaţă.
în propriul vis nemişcarea destinului e dusă la capăt.

rostogoliri rezistente de supravieţuire
împart luna-n amurg
şi miresme de nuferi dimineaţa.

locurile nu mai au aripi
pe umeri sunt pene căzute,
frunze umede, spirale sărăcite de visuri
şi-un târziu răcoros pătrunde între ziduri.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibristică pe sfoara vremii

- De prea mult timp întoarcerile-acasă
Îmi par mai lungi şi-atât îmi e de dor
Să stăm pierduţi sub cetina rămasă
Pe neaua neatinsă... Să-ţi strecor

Prin genele închise visul iernii
Ce ne-a unit odată, când pe zări
Călătoreau luceferii, eternii
Îndrăgostiţi de alte depărtări.

Mă mint meschin că nu contează anii,
Aliniez secunde ce se duc
Către apus... Nocturne spovedanii
Se-aud în cer şi ele mă seduc.

- M-aş îmbrăca în straie de-altădată,
La sanie aş înhăma doi murgi
Să spargă sub copite gheaţa mată
Şi timpul să-l disece... Doi chirurgi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

Strânge Dumnezeu şi lumini şi umbre,
Ca-ntr-un rond de noapte altfel aşezat,
Vineţii trec inşii orelor pierdute,
Din genunchi curg vulturi şi-armăsari;
Gândurile-s pietre pe pământul rece,
O poveste aripa şi-a frânt pe caldarâm,
De n-ar trece clipa, Doamne, de n-ar trece!
Să mă nască visul, visul meu cel bun!

Chiar de mierea cărnii în pământ se schimbă,
Chiar de curge-n vina-mi, un etern cusur,
Lângă licărirea din privirea-mi strâmbă,
Lasă-mi, Doamne, încă, timpul să-mi îndrum
Caii dimineţii, rătăciţi prin ceaţă,
Către veşnicia soarelui de mâine,
Lasă-mi, Doamne, frigul ce-mi îngheaţă
Dorul de-a schimba putregai pe pâine.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Din suflet cad rare cristale
prin cerul şi-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simţiri libertine.

Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir şi lumini.

Cad picuri de timp îngheţat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută aşteaptă Viaţa cea Nouă.

Dansează acum toţi macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mişcător pe o filă de carte.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember eminescian

REMEMBER EMINESCIAN

Peste vremuri încercate
străbate un dor de-un veac,
de Luceafărul din carte,
ce din Cer priveşte-n Lac.

Un incurabil romantic,
spre astre plecând grăbit,
şi-a lăsat dor singuratic
în Luceafăr din zenit.

Rapsozi pe ogorul gliei
i-au pus versurile-n cânt,
cu ecoul poeziei
de dor doinit la mormânt.

În clinchetul de izvoare
plânge Basarabia
şi caută alinare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletul neîmpăcat

Mi-e sufletul şi azi neîmpăcat
C-aş fi dorit să vă mai văd odată
Pe tine dragă mamă-ntregul sat
Pe surioara mea, pe tine tată.

N-a fost să fie-aşa, destinul crud
Mi-a spulberat visările cu gloanţe
Şi simt răceala crivăţului nud
Ce mi-a secat izvorul de speranţe.

Prin pâcla morţii încă-i mai disting
Pe-ai noştri depărtându-se de mine
N-aş vrea, dar iată că, încet, mă sting.
-Primeşte-mi Doamne, sufletul la tine.

Deodată mă trezesc şi simt cum zbor
Peste câmpul ce geme de durere
Şi tot mai sus mă-nalţ şi mai uşor
Mi-e duhul fără trup şi mângâiere.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Burduşel (2008)
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plină sesiune, orice june mai mult sau mai puţin studios şi zelos crede în minune şi savurează la examen subiectele învăţate şi visate zile bune ca pe o ciocolată cu alune sau ca pe o îngheţată cu vanilie şi căpşune.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi de zăpadă

Se aştern, încet şi blând,
Pe aripi de gheaţă, zburând,
În liniştea serii, magic plutind,
Şi-n palmă uşor îi simt... adormind.

Fluturi de zăpadă, în frenetice jocuri,
Sclipesc sub stele în pământu'-ngheţat,
Şi râsete vii în fantasmele nopţii s-aud şoptite cu glas de copii,
Şi valuri de fluturi se joacă şi mor sub a nopţii vise pustii. eternele focuri.

Nu îndrăznesc nici să respir, înspăimântat de fericire, să nu-mi scape,
Cu ochii muţi privesc prin gene, a iernii fericire,
Eternă intimitate ce din stele se răsfiră,
Pe nevăzute căi, nebănuite sensuri tulburate.

Încerc să mă retrag, învins,
De prea frumoasa clipă a nemuririi,
Nu vreau să tulbur, joaca nevăzuţilor copii,
Şi-mplor s-adorm, ascuns cu faţa către lună.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt momente când într-o pornire nebună, omul se aruncă într-un gol infinit pentru a se supune fatalităţii; el devine obiectul propriului dramatism interior şi viaţa lui este o penitenţă. Iată cum poate fi recunoscută o închisoare în care trăieşti, stăpânit de agoniile care te alcătuiesc din ecouri. Te întrebi unde e viaţa din spatele uşii încuiate.

Nevăzându-te nimeni, suporţi toate aceste senzaţii nebune. Pluteşti într-un ocean stăpânit de flăcări şi în acelasi timp într-o mare ucisă de gheaţă, visând o moarte de vis. Viaţa se precipită în mod implacabil când te vrei a fi în transcendenţa flăcărilor. De cealaltă parte devii un punct minuscul de lumină până la autodistrugere.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât încă iarnă-ţi sunt...

Iubesc tăcerea din zăpezi şi liniştea de sub troiene
Şi albul n-aş vrea să-l ating, când mi se-aşterne pe sub gene.
E-atât de efemeră clipa, când ninge pur peste morminte,
Încât m-aş preschimba în iarnă, de tine, să-mi aduc aminte.

Şi-aş îngheţa visele toate şi nopţile le-aş îngheţa,
Să te păstrez, să pleci din mine, când zorile vor trâmbiţa
Că primăvara întârzie, împotmolită-n verde crud
Pe undeva, într-o chilie, de unde ruga, nu-i aud.

În calendare ghioceii se prind în zi de Mărţişor
În hora florilor şi-a nopţii în care nasc iubiri şi dor,
Dar eu mă ancorez în iarnă, ca un copil orfan de sân,
Să mai iubesc ninsori albastre şi sub ninsori să mai rămân.

Tu să nu strigi, că nu te-aude vreo primăvară, pe vreun ram,
De sub zăpada gurii mele, acolo unde descifram
Un alfabet numai al nostru, cu flori de gheaţă în cuvânt!
Tu soarbe-mi seva din cuvinte, atât cât încă iarnă-ţi sunt!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai întrebat ce fac

Îmi curăţeam simţirile de umbre.
Afară plouă şi ploaia nu mă doare.
Mi-e ploaie toată ziua-n noapte.
Şi eu doar frigul gheţii...
Un gând înfrigurat în timp!
Doar picături de ploaie
Îmi pictează-n suflet un carnaval
Cu vânt, cu ploaie... soare...
Eu un miros amestecat
Într-o cascadă a trăirilor mele!
Şi nici tăcerea ta nu mă surprinde
În care eu aud doar gândurile
Ce strigă după mine...
Trezindu-mi chiar şi visele
Ce îmi deschid o uşă către vară.
Cu tine-n gând păşesc desculţ
Chiar şi pe cioburile colii de hârtie.
Tu eşti o pasăre ce-alungă
Singurătatea copacului din mine.
Eşti urma ce penelul meu o lasă

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!