gheaţă şi visare

Că uneori

Că uneori încă-ţi mai scriu
Nu e decât un obicei,
Un gest făcut fără temei
Pe un târâm deja pustiu.

Că uneori încă deschid
O poartă foarte ruginită,
Cu o poemă rătăcită,
Îţi va părea cumva stupid.

Că uneori încă visez
Nu e decât o întâmplare,
Am fost o clipă trecătoare,
Un pas în valsul vienez.

Îmi pari distant ca un străin
Şi rece ca un sloi de gheaţă,
Dar undeva într-o prefaţă
Încă există cer senin.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

Flori din gheaţă îţi voi dărui
Prin semne îţi voi vorbi
Tu, stea-lumină, stea-veghe,
Tu eşti albastrul din univers
Mă strigi şi mă ierţi
Tu eşti nesecatul cer şi neaprinsa lumină
Tu eşti nepotrivita pornire
Sau doar un ghem de vise, mereu închis
Te iert dacă-mi vei abandona visul
Sunt ocupată cu trăirea intensă a poeziei
Şi de mâine sunt un alt om, deschis, frumos
Precum un trandafir veşnic frumos.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior

Poate-am visat ceva rău şi-am uitat,
Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au muşcat astă noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă
Mi-au picurat o otravă de gheaţă,
Ori poate e dimineaţă.

Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh străveziu de poveşti,
Care-ai pătruns şi îmi macini mereu
Trupul şi sufletul meu?

Privesc în oglindă – acelaşi mi-i chipul
Şi buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-şi pâlpâie albe chemări,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia mea

melancolia mea, melancolie stinsă,
în nopţi de iarnă tot mai dulci,
mai du-te,-acasă, dragă, să te culci
şi lasă-te sedusă şi învinsă.

natura toată doarme-n agonie,
într-un linţoliu alb de catifea,
melancolia mea, melancolie,
tu ai căzut în ceaşca de cafea.

apusul cască răni adânci de sânge,
ascult cum plâng fântânile de ger,
cum paserile zgribulite pier
şi cum natura îngheţată plânge.

cuprins de setea mea de depărtare,
nu-mi tulbura dorinţa mea de azi,
visez mereu pădurile de brazi,
să-mbrăţişez cu drag întreaga zare.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Îngheţat

Pe lacul îngheţat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.

Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheaţa tare, în vis de iarnă
Cer şi lac, îngemănate
La orizont îmbrăţişate.

Ceaţa rece se ridică
De pe gheţuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Şi în loc, Soarele se ridică.

O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheaţa răcoroasă
Viaţa creşte, reînvie.

poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Alunec pe o pojghiţă de gheaţă,
cu un vis mă echilibrez
şi trec în uitare
filele de cec aruncate
în patul ce ne ţinuse o vreme
promisiunile calde...
Candela se stinge
oprind timpul.
Dimineţile par mai obosite
între pereţii universului meu!
Sunt fericită când mă întâlnesc
cu urma parfumului tău,
pe obiectele neînsemnate
din inima mea.

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru cea mai îndepărtată şi mai bună prietenă... În loc de cuvinte

În loc de cuvinte...
Lacrima pământului
Pentru sufletul tău plânge!
Oh, suspinul ţi-l aud!
Vântu-n chingi de gheaţă strânge!
Suferi! Asta ţi-e lăsat...
Eu plânsu-n braţe ţi-l cuprind...
Energiile-ţi celeste-s
Într-un timp re-condensat...
"Fericirea"... unde este?!
Te ascultă fredonând
Plânsul grav al amărăciunii.
Eu, te-aştept la mine-n gând.
Suflet cald, iubire, pace,
Să revii, să te privesc –
O frântură de lumină,
Rai din iadul pământesc,
Înger, soare, crin şi Crină.
Sunt aici! Te-ascult! Te chem!
În tăcerea mea sunt toate...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

Timpul stă captiv într-o clepsidră de nea
Dar fără să vreau am călcat pe ea,
Am spart timpul şi mi-a tăiat talpa
Nu curge sânge că a îngheţat ca apa.

Dacă eram mai atent trăiam veşnic
În zadar lipesc cioburile vieţii de nemernic,
Vidul a fost distrus iar acum timpul curge
În valuri de nisip ce trupul mi-l frânge.

Am făcut cioburi infinitul cu al meu călcâi
Acum în rândul de muritori sunt cel dintâi,
Acum timpul arde ca în focurile iadului
Iar viaţa iubeşte tortura sufletului.

Starea mea tristă de fericire izbucneşte
Timpul infinitatea şi nemurirea o iubeşte,
Pentru că timpul e rege în abis
El stinge speranţe când tu vise ai aprins.

[...] Citeşte tot

poezie de Miron Iustin (4 martie 2017)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finalul toamnei

Era dimineaţă întreaga zi
Îmi imaginam ce spune poetul
Într-o limbă pe care mi-aş fi dorit s-o cunosc mult mai bine
Dar înaintea mea nu era mai nimic
Privind albul aşternut afară de pe geam

Cerul întunecat ne apăsa
Spre finalul frunzelor libere în adieri răcoroase
Acum prinse în gheaţă
Totul luneca spre alb, îngheţ şi întuneric
O dimineaţă ce aşteptam să se transforme în lumină
Dar rămâneam prinsă în starea de somnolenţă

O pătură albă şi rece
S-a întins peste acoperişurile zărite pe geam
Moment în care timpul îngheaţă
Şi trăirile mele pentru o vreme
Nu se mai aud decât ţipetele pescăruşilor
Şi ei au părăsit marea
La care nimeni acum nu mai visează

poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa

Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă
că nu sunt decât o păpuşă de cârpă
şi mi-ar oferi în dar o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ce gândesc,
deşi în definitiv aş putea să gândesc tot ce spun.

Aş da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele,
ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică.
Aş dormi mai puţin şi aş încerca să visez mai mult,
înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii,
pierdem şaizeci de secunde de lumină.

Aş merge în timp ce alţii ar sta pe loc,
aş rămâne treaz în timp ce toţi ceilalţi ar dormi.
Aş asculta în timp ce alţii ar vorbi
şi cum m-aş bucura de savoarea unei îngheţate de ciocolată!

Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viaţă,
m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci şi
sufletul.
Doamne, dacă eu aş avea o inimă,

[...] Citeşte tot

poezie de Johnny Welch
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Bezna groasă, fără fund
Ce stăpâneşte-ntreg abisul
Se întinde, se răsfrânge
Înghiţind întreg pământul.

Mă cuprinde, şi mă umple,
Această adâncă gaură neagră,
Simt în jur fiori de gheaţă
Îi simt pe piele cum dansează.

Şi dansez şi eu cu ei
Dansez pe norii de zăpadă,
Visez realist, privind la stele
Trăgând cu praştia după ele.

Şi mă scufund,
Încet încet mă duc la fund,
Mă trezesc din somnul dulce
Scăldat de razele de soare.

poezie de Edmond Ioan Siladie (1 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valea întunecată

Prin brazi un cârd de ciori se duc în zbor
Şi ceţuri verzi de noapte se ridică
Şi ca în vis sun-o vioară mică
Şi slujitoarele dansează-ntrun ulcior.

Se-aud beţivi ce râd şi care strigă,
O-nfiorare trece prin ţesuturi vechi.
La geam capcane de cadavre-n veci
Fug dansatoarelor umbre în rigă.

Miroase-a cimbru şi a vin
Şi în păduri se-aude o chemare.
Pe trepte cerşetorii-n aşteptare
Zadarnic rugăciuni mai ţin.

O sângerândă căprioară moare pe izlaz.
Se clatină încet a pomilor arcade
De-a norilor îngheţ prea încărcate.
Îndrăgostiţii se-odihnesc la iaz.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu la margine de gând

Plouă în neştire azi, toamna plânge pribegind
Fă-mi din frunza ta un cufăr, să-nchid lacrima si un gând.
Ca să nu mai strâng la sân doar tristeţi şi amăgiri
Toamnă lacrimă de gheaţă, sufletul nu-mi rătăci.

Eu la margine de gând, visele le-am semănat,
O speranţă să răsară, şi cu lacrimi le-am udat.
Şi o clipă de tăcere, răsădit-am lângă-un gând
Azi mă pierd cu înserarea, să prind visul rătăcit.

Ziua bună, toamna mea, cu tristeţea te aştept,
Stai alăturea cu mine, spune-mi unde ti-am greşit?
Tu nu ştii că iarna vine, singură-s azi şi mi-e frig,
Şi cărările din frunze, pentru mine-au dispărut?

Am fost doar un vânt pribeag, pe un ţărm la malul mării,
M-ai lăsat pe un câmp pustiu, paşii mei au rătăcit.
Valuri-se întorc la mal, eu unde să mă întorc,
Azi, distrusă şi tăcută, unde oare să m-ascund?

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa nopţii

În micul meu palat de gheaţă
Pătrunse-n gând înaripat
Un vis ciudat, o preafrumoasă
Pe con de lună argintat.

Zâmbesc şi-i spun cu-nţelepciune
-Adresa-mi pare ai greşit
Nu mai sunt eu acela care
Un braţ spre tine să întind.

Crăiasa nopţii imi aruncă
Din falduri un parfum de floare,
Mirajul viselor trecute
Iubirea care incă doare.

Şi-a dispărut precum venise
Discretă, amintire tandră
Rămân s-aprind in casă focul
In ziua care stă să cadă.

poezie de Doina Bonescu din Zăpezi topite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ne spunem cuvinte frumoase în fiecare zi
Şi ne minţim duios în noapte
Până în ziua în care ne vom ridica privirea
Spre alte zări şi mări în care ne vom pierde
Şi vom visa un vis al unui copil prea devreme dus la şcoală
E seara în care vom simţi să îngheţăm timpul
Când aripile de îngeri ne stau pe umerii împovăraţi de griji
Lumină din lumină....
Foc din cer se deschide asemenea unei călimări nefolosite
Ce se grăbeşte să aştearnă pe hârtie iubirea....

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste ca toate povestile

vezi e ca şi cum am tăia drumul acesta în două
şi-am rămâne fiecare cu câte un capăt în mâini
în faţa noastră s-ar deşira infinitul cu aripi în zdrenţe
ar pieri încet visele neluminate, ascunse în căuşul palmelor tale
între noi s-ar aşterne o zi fără cuvinte ca o pojghiţă de gheaţă
nu m-ai mai întreba de ce mâinile mele sunt reci

şi-atunci depărtarea nu ni s-ar mai strecura în vene
ca un fir subţire de sânge străin
am zâmbi suspendaţi între semne
inutilelor poduri oarbe de apă

nici măcar durerea nu ar mai putea trăi pentru noi
dar taci
era doar o poveste ca toate poveştile

poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul unei marmure

Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemândul uragan.

De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să rump-o lume ce sfâşie-n tăcere
Zdrobit sufletul meu.

Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,
Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc,
Şi norii-şi spun în tunet durerea lor mugindă,
Gândirile de foc.

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere
O piatră să ador.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet singur

Ştii că nu mai ai strălucire
pentru c-ai rămas fără iubire,
deşi ai minţit şi ai rănit
sufletul tău singur s-a vestejit.
Visul tău rătăceşte-n noapte,
deşi cauţi clipe calde,
ochii tăi s-au înecat în sange
şi viaţa uşor se stinge.
Totul e trist şi îngheţat
pentru că tu-n viaţă ai trădat
şi peste tine uneori cad petale,
că se mai scutură cate-o floare.
Îngerii să te pedepsească,
nimeni să nu te iubească,
ştiu c-ai să strigi rugător
c-ai fost rănit în al tău amor.
În noapte gândul tău nu vrea s-adoarmă,
cred că plânge a ei dramă,
că ea seară de seară scrie
timpul bun n-o să mai vie.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!