Citate despre gravitație și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la gravitație și timp, dar cu o relevanță mică.
El vrea
el vrea să fugă din unghiul acela
părăsit de soare.
își ia cu el tăcerea cu care și-a măsurat lacrimile,
neprihănirea violată de indiferența oamenilor,
cuvintele ude după ultima căutare
neînțelesului drum al tinereții.
catedrala cu ziduri groase
și-o gravitație înfiptă-n pământ
a întârziat la întâlnirea cu el.
visul curcubeului l-a dezlegat
pentru o secundă de lume.
pășește pe tărâmul refuzat palid, timid
cu respirația în neuitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E nedrept să dansezi cu Fred Astaire
sau mai știu eu cu ce galaxii impunătoare
răsucite ca o vată din zahăr pe un băț invizibil
în timp ce mi te agăți de suflet ciorchine
ca într-o formulă organică complexă
iar în toată această căutare prin tine
mă strângi ca pe o margine de lume
fără să te uiți deloc în ochii mei
știu că îți pare firesc să dansezi așa
ca și cum gravitația ar fi o povară pentru alții
apoi să te plângi de cârcei galactici
ca de o boală firească printre muritori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a mai rămas
n-a mai rămas nimic
din nuanțele ce-mpodobeau lumina.
lucrurile s-au camuflat în galbenul pereților,
cuvintele s-au topit într-o rotire altfel,
în golul tot mai mare au coborât iluziile fără gravitație.
târziul umflat cu minute false
a stors lacrimi neputând să vorbească,
sunetele libere au plecat dincolo de ziduri.
am strâns neliniștea ce bântuia prin spațiu
și am clădit-o în muntele meu alb
îndurerându-mi tălpile
să nu poată găsi drumul ce duce spre tine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansăm
Dansăm. Numai privindu-ne dansăm
Și-adesea fără să clipim.
Împrejurul nostru nici țipenie nu-i, și nici muzică!
Dansăm ca și cum zborul păsărilor
Se dezbracă de gravitație!
Dansăm ca doi atomi care se aleargă
În măruntaiele aceleiași substanțe.
Dansăm ca niște pixeli!
Dansăm ca niște bezmetici!
Și cu cât ritmul devine mai alert
Cu atât priza dintre noi devine mai solidă!
Nu e nimic forțat în mișcările noastre
Nici o ezitare, nici o smucire.
Dansăm ca și cum vântul
Unduiește lanul de grâu în luna lui Cuptor
Sub noi pământul fierbe
Deși nu îl atingem niciodată pâmântul cu tălpile!
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am citit undeva o soluție simpatică pentru momentele de răscruce: dai cu banul. Se zice că, în timp ce moneda este încă în aer, vei conștientiza ce îți dorești, de fapt. Am aruncat-o și acum o urmăresc febril cum se rotește, anticipând momentul în care forța gravitațională o va face să mi se odihnească în palmă. Iar eu, înainte să mă uit la ea, voi ști ce am de făcut. Orice voi alege, chiar dacă ar putea părea imatur, imoral, stupid sau bizar, va fi drumul meu în căutarea fericirii.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Altcineva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorul de viață cu rădăcina sfântă
O pasăre își croiește din oale de lut
Aripi arse de dorul zborului,
Sângele fierbinte vine din trecut,
Din izvorul vertebrelor poporului.
Clepsidra istoriei așează elemente
Sufletului înspre cer, spre Dumnezeu;
Trupul în îngenuncheri discrete
Așează-n jurul mesei veacul meu.
Se închină marea munților înalți
Și munții fac mătănii către ape,
Clavicula existenței aduce-n bărbați
Gravitația femeii mereu mai aproape.
Rememorez lanuri de săbii și cai
Ducându-l pe Marele Ștefan la Putna,
La Prut Podul de Flori vine din Rai,
Din Raiul românilor unde rodește luna.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epifania buricului lumii
ca să vă ridic pe bune la ceruri
trebuie mai întîi să vă aduc
cu gravitația pe pămînt
nu la buric ci la adamul gol
să vă explic ca într-o schemă
get rich quick
ce averi veți pierde acolo
ce aere
și Alte Reziduri Menajere
la urmă o să vă cer senin
Cardul Respectiv de Vise
o să vi-l rod și o să-l scuip
să nu vi-l deochi
pînă cînd leșină de adorație
toate băncile de pe Lună
hei-hei adevărat spun vouă
ca Adolf Hitler-copil
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fagure uranic
(impregnări cosmice)
am ocupat suprafața unui zero absolut să pot demonstra
teorema adevărului sustenabilă acestei culori
magia ultimului înec iubite coboară ancora în trup
precum un oratoriu uranic în asfințit
oricât te-aș durea nu-mi face spânzurătoare din artere
ceea ce sunt dislocă din timpul auriu
mai mult spațiu decât s-a lipit pe brațele vieților mele fluide
arhimede e depășit
respirația și-a găsit centrul de greutate în secunda zeică
dincolo de buzele noastre
de oasele zornăitoare
pavate cu ochi prismatici sunt stelele bârfitoare
din carne
pentru tine am făcut butoniere focului iubite
ceruri prea multe au greșit ritmul pământul e prea greu
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clauza tuturor clauzelor
nu începe niciodată cu a fost odată
dar e aproape asemenea cu puricele acela potcovit
care îndrăznește să nu se supună gravitației
nici de la stânga spre dreapta nici aiurea
dar întotdeauna prin centru
ca să fie vizibil
întotdeauna vizibilitatea a fost pe placul mulțimii
fie vorba între noi surdo-muții
nicio sferă nu este totuși perfectă
oricâte teorii se adaugă ideii de ideal
poate că doar intenția se pedepsește
spațiile bănuite din spatele fiecărei minuni
sunt mai întotdeauna de netăgăduit
atât timp cât nimeni nu va căuta să le demonstreze
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a iubi
Privesc iubirea ca într-o oglindă
De cristal
Cu siguranța că voi fi iubită,
Oglindă către un alt univers,
Din ea se scurg povești
Ca dintr-un izvor
Cu apă moartă,
Am decis sa iubesc doar eu,
Cu disperarea cu care pe stânci
Strângi mușchiul în căderea ta
Spre ceea ce pare a fi
O margine nedefinita de necunoscut
Gravitațional defavorabilă;
Precum întoarcerea în timp,
Stă în puterea mea,
Forța de a mă întoarce
La buza prăpastiei,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pinguinii se îmbracă din ce în ce mai chic
după moda lansată în eter de cilly willy
asta la polul sud
dar la capătul celălalt al axei
imaginară desigur
(ca mai toate încercările de dinaintea geometriei)
eschimoșii urmăresc buclucașa ciocănitoare woody
între două buletine de știri apocaliptice
și o vânătoare de foci din plastic
desigur pentru amorul artei
doar sunt cioplitori în gheață ai păsării de foc
între timp televiziunea digitală a devenit singura distracție
pentru extratereștrii aceia mici verzi și cu ochii mari
sau cum s-or mai chema sufletele
scăpate pentru veșnicie de sub controlul gravitației
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă unei zeități profane
Patul destrămat de visuri trimise de samavolnicul Vărsător
Nu mai e loc de odihnă binemeritată ci altar de neputincioase sacrilegii,
Regretate zi de zi, fără complezență față de victimă,
Mai ales, când victima ești tu însuți, vrei doar amorțeală,
Insensibilitate față de orice încercări și patimi,
Țigara aprinsă, lipită de saliva uscată, între degetele fragile,
Se obstinează împotriva forței de gravitație, tu ai reușit să-adormi...
Scrumul de țigaretă este luat de o briză de vânt, care trece
Prin toate camerele, cu toate ferestrele și ușile larg deschise, vraiște,
Cade pe covorul răvășit, se rostogolește pe firele zburlite de lână,
A doua briză, mai puternică, ce poartă nefiltrată toată efervescența
Viscerală a Romei, încinge țigara rămasă aprinsă, îi smulge o scânteie
Pe care, provocat, hazardul o poartă, translucidă, pe covorul primitor
De spasme, de spume, de leșinuri, de crize, de nea, de lacrimi...
Scânteia își va alege loc neprevăzut de vatră,
Nevegheată de nimeni: tu dormi, slujnicele, care te iubesc, au plecat pe Corso,
Iar prietenele, care te detestă, te-au părăsit, îți așteaptă sfârșitul,
Pe care, vestalicul foc se grăbește să ți-l aducă, focul, pe care nu-l mai pui la socoteală,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet este și omul care privește răsăritul
poet este și omul care privește răsăritul
de parcă nu l-a mai văzut niciodată
chiar și gâdele are momente de poezie între două execuții
iar zeii nu visează niciodată păsări nenăscute
oricât zbor ar ascunde piatra lui sisif
nicio încercare de nemurire nu trece nepedepsită
și eu cânt rostogolind un torace de om de zăpadă
când a primăvară devreme când a doamne iartă-mă
sugrum o clipă și răstălmăcesc legea legilor nelegiuite
cu un vector de lumină obținut prin regula paralelogramului
de pe un plan mai tot timpul pregătit să-și caute înaltul
parcă doar gravitația este de vină pentru veșnica cădere
iar inerția fulgului topit de sărut nu se pierde în violet
doar așa
că nu are altceva mai bun de făcut
.............................................
cum necum hymalaia e rezultatul dorinței pământului de a atinge luna
iar fiecare stea căzătoare ar putea fi sfârșitul
dar noi visăm codrii de aramă și tinerețe fără bătrânețe
între două iubiri vinovate și o cană cu vin
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaudeamus igitur
Ne aflăm în anul 2222,6485110..., număr irațional,
fiindcă și copiii din școala preliminară știu că
nici timpul nu se măsoară exact, fiindcă procesele senzoriale
ale omului încă pot fi perfecționate și funcționarea lor simultană,
sinergică și mondială,
poate să fie îmbunătățită să ofere un progres continuu al preciziei
aparatelor de măsură și altor roboți extrem de inteligenți.
De mult timp am ajuns să măsurăm și timpul cu inexactitate.
Învățăm desigur toate istoriile comparate, inclusiv filozofia străveche
care spunea că omul e măsura tuturor lucrurilor.
Plutim așezați pe toate celelalte simțuri ale celorlalți oameni ai secolului 23,
și totuși simțim pământul de sub noi,
așa precum prințesa lui Andersen simțea bobul de mazăre prin 20
de saltele. Știm că omul are 23 de perechi de cromozomi, dar
specialiștii consideră că nu ne apropiem de sfârșitul lumii,
mai ales fiindcă am renunțat la pretenția că putem măsura timpul
cu exactitate, fiindcă și timpul este o categorie a materiei și spiritului,
o formă exactă numai ca idee, la fel ca spațiul.
Până și copiii cei mai mici care știu să vorbească deja
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari
În primele zile-ale verii
trei ulmi, din cei cu frunze tremurătoare,
își aruncă umbrele peste fluviu.
Doi câini, cu limbile atârnând,
ajung obosiți și se tolănesc lângă
borcanele cu momeală pentru pești.
Aruncând firul spre mijlocul apei,
pescarii de duminică urmăresc
siluete subțiri pe malul dimpotrivă.
Soțiile lor curăță ceapă,
deschid sticle de vin, își fac unghiile.
Cei mai mulți oameni se gândesc
puțin la accelerația gravitațională,
ca, de altfel, la războaie sau
la imponderabilitatea timpului.
Cum ar putea ei ști că,
singur, doar gândul lor comun
la trecuta copilărie
ține lumea în viață?
[...] Citește tot
poezie de Maurya Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fericit că pot număra stelele fără a fi dus la ospiciu
e felul meu de a da gaura clipelor
cu speranța că infinitul va curge lin
impasibil
prin toate stările mele de agregare
prin toate
chiar nu am o evidență
sunt din ce în ce mai dezordonat
când sunt puf de păpădie în luptă strâmbă cu gravitația
când delfin în căutarea atlantidei
din când în când sunt zmeu în vreo poveste cu happy-end
iubesc cu șapte inimi din cele zece
dar nu uit niciodată șirul stelelor
număr și număr
contabilizez și așez la dosar
fiecare cădere de stea
toate promisiunile făcute sub lună plină
pecetluite cu sărutări
fiecare dorință
fiecare dans
doar sunt cel mai fericit numărător de stele
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Liftul spre cer"...
"Liftul spre cer",
Al cărui proprietar
Este poetul Marin Ifrim
Are o mie de etaje.
La parter
Sunt cuvintele poetului
În gura oamenilor de rând.
La etajul 1
Sunt cuvintele "prietenilor"
În piele și oase.
La al miilea etaj
Sunt cuvintele politicienilor,
Cu toate partidele lor,
Înșirate
La linsul tălpilor
Icoanei
Lui Dumnezeu...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe măsură ce particulele de gaz se mișcă, aceastea se ciocnesc și formează formațiuni mai mari de gaz. Aceste formațiuni cresc din ce în ce mai mult, pe măsură ce noi particule de gaz cad pe ele. În nebuloasă se formează mai multe asemenea nuclee, ce atrag din ce în ce mai multă masă de gaz. Astfel nebuloasa se fragmenează. Apar mai multe nuclee ce vor evolua, separat, în stele. Așa iau naștere roiurile de stele, regiuni bogate în stele tinere, stele formate în același loc și cam în același timp. Energia gravitațională produsă se elimină, o parte, în radiație infraroșie, iar altă parte rămâne în nucleul formațiunii de gaz, unde temperatura începe să crească. Deja, în acest caz, s-a format o protostea.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele tale au ceva din aroma merelor primordiale
pentru că trupul meu devine imponderabil când mă săruți
așa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
cum poate și dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia
știu sigur că dacă aș fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puțin să-ți ofer în schimbul iubirii
poate că aș fi fost dispus să-mi negociez tot universul
dar eu am doar un om din zăpadă artificială drept minune
iar pentru el nu e valabilă nici măcar legea acțiunii și reacțiunii
suferă de inerție acută și se lasă apăsat de gravitație
doar îngerii și uneori cosmonauții plutesc în modul acesta special
descoperit mai întâi de adam pe buzele evei
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca în vise
Am trăit momente inexplicabile
m-am pomenit deslipindu-mă
de pământ
în timp ce mergeam pe stradă
ridicându-mă sub bolta cerului
deasupra caselor
m-a cuprins teama
și am coborât printre oameni
ce mă priveau uimiți
uimit eram și eu de mine
dar mi-am dat seama
că pot învinge atracția pământului
și mă pot deslipi de forța lui
ridicându-mă spre cer
am prins curaj
și le arătam oamenilor
că mă pot înălța
supunând legile gravitației
[...] Citește tot
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gravitație și timp, adresa este: