Citate despre groază și iubire, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la groază și iubire, dar cu o relevanță mică.
Rebecca Wasson
Primăvară și Vară, Toamnă și Iarnă și iarăși Primăvară,
Urmându-și una alteia, trecând pe lângă fereastra mea!
Și-au fost atâția ani în care le-am vegheat și numărat curgerea,
Ani în care de multe ori groaza mi-a umplut inima
Împreună cu sentimentul că devenisem eternă; am trăit
Parcă cel puțin o sută de ani! Și încă mai stau
Ascultând ti-tac-ul ceasornicului și răsuflarea vitelor, molcomă
Și țipetele gaiței în zbor printre frunzele care cad!
Singură zile și zile la rând, nesfârșite,
În casa unei femei afectate de vârstă, căruntă.
Iar în timpul nopții sau la lumina zilei privind afară pe fereastră,
Gândurile mele înotau înapoi, parcă prin apele unui timp infinit,
Spre Carolina de Nord din zilele tinereților mele,
Spre John, John al meu de departe, în războiul cu englezii,
Spre toți copii, și toți morții, și toate amărăciunile,
Scrutând pânza anilor întinsă ca o prerie din Illinois
Prin care s-au perindat marii eroi pe cai în spume,
Washington, Jefferson, Jackson, Webster, Clay.
O, tânără și frumoasă republică, ție, John al meu și cu mine,
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul puiului de vulpe
Albastru sunt, în ferma cenușie,
Și, pentru asta, bun de abator,
În cușcă de metal ținut -vai mie!-
Nu-s împăcat că trebuie să mor.
M-aș jupui de viu, să scap de-această
Noblețe grea. Aș năpârli pe loc.
Dar albăstriul meu, ca o năpastă,
Trimfă-n blana mea fără noroc.
Năpraznic urlu și mă iau la trântă
Cu cerul, trâmbițând spre stele reci,
Ca să implor ori libertatea sfântă,
Ori blana năpârlită-n veci de veci.
Un domn străin, cum vin pe-aici tot anul,
M-a imprimat cum urlu. Ce nebun!
Dar cum ar urla și el, sărmanul,
Numai o clipă-n locul meu să-l pun.
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boris Yellnikoff (către spectatori): De ce vrei să auzi povestea mea? Ne cunoaștem de undeva? Ne suntem dragi unul altuia? Să vă zic ceva, așa, din prima... Nu sunt genul de persoană care să placă. Șarmul nu e o prioritate pentru mine. Și să știți că ăsta nu e un film care să te facă să te simți bine. Deci dacă vă așteptați la asta, mai bine mergeți la un masaj.
Băiat pe stradă: Mami, omul ăla vorbește singur.
Mama băiatului: Haide, Justin.
Boris Yellnikoff (către spectatori): Ce naiba înseamnă toate astea până la urmă? Nimic. Zero barat. Toate astea nu duc nicăieri și totuși, numărul idioților care trăncănesc nu scade. Ei bine, eu am o viziune. Eu vorbesc despre voi, despre prietenii voștri, despre colegii voștri de serviciu, despre ziarele voastre, despre televizor. Tuturor le place să vorbească. E plină lumea de dezinformați. Moralitate, știință, religie, politică, sport, dragoste, serviete, copii, sănătate. Hristoase, dacă aș fi nevoit să mănânc fructe și legume toată viața, eu nu mai vreau să trăiesc. Urăsc afurisitele de fructe și legume. Și Omega 3, și banda de alergare, și cardiograma, și mamografia, și sonograma pelviană, și, of, Doamne, colonoscopia... și cu tot cu astea tot vine ziua când te pun într-o cutie și vine următoarea generație de idioți care-ți vor spune la fel totul despre viață și ce ți se potrivește cel mai bine. Tatăl meu s-a sinucis pentru că îl deprimau ziarele de dimineață poți să-l condamni? Pline de lucruri îngrozitoare și corupție, și ignoranță, și sărăcie, și genocid, și SIDA, și încălzirea globală, și terorismul, și tâmpiții ăia cu valorile familiei, și tâmpiții ăia cu arme. "Groaza", zicea Kurtz în "Inimă întunecată". "Groaza". Ce noroc pe Kurtz că nu primea ziarul "Times" în junglă... Și cu siguranță că vedea lucruri îngrozitoare. Și voi ce faceți? Citiți despre nu știu ce masacru în Darfur sau despre un autobuz cu elevi care ia foc și spuneți "Dumnezeule mare, e îngrozitor!", după care dați pagina și vă terminați de mâncat ouăle de la găini crescute ecologic. Dar ce să-i faci, te copleșește! Eu am încercat să mă sinucid și bineînțeles că n-a mers. Dar de ce-ați vrea voi să ascultați toate astea? Hristoase, aveți și voi problemele voastre. Sunt sigur că vă obsedează câteva dorințe și speranțe. Viețile și iubirile voastre care nu vă satisfac, eșecurile în afaceri. "Ah, dac-aș fi cumpărat acțiunile alea! Dac-aș fi cumpărat casa aia atunci, dac-aș fi făcut mișcarea potrivită cu femeia aia..." Dacă, dacă... Știți ce? Nu mai vreau să aud dacă și cu parcă dintr-astea. Mama spunea că dacă bunica ar fi avut roți, ar fi fost un troleu. Mama nu a avut roți, dar a născut un copil cu o minte sclipitoare. Am fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Fizică, dar nu l-am luat. Știți cum e, totul e politică. Ca orice altă onoare de abureală. Întâmplător, nu cred că am foarte multe regrete. Dacă ne luăm după standardele unei civilizații barbare și descreierate, am fost chiar norocos. M-am însurat cu o femeie frumoasă și bogată. Am trăit ani buni în Beekman Place. Am predat la Columbia. Teoria corzilor.
replici din filmul artistic Ce-o fi o fi..., scenariu de Woody Allen (22 aprilie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!
El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!
Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!
Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantasme
... am o rătăcire de creier
aproape hipofizară;
mă pierd în hormonii de-o vară
de pe-o pajiște caldă, aurie,
lângă un cântec de greier
și mă frige nisip, aproape mă arde
un fulger de-o ploaie-torent
ce mă-mbie
... și îmi șterg armament,
tot în verde
de-o pădure... în tranșeu rătăcesc bulevarde
și n-am vrute dezmierde.
... guguștiucul adie
fluierându-și și aripi să-și cheamă pereche,
iar eu am o veste de moarte;
am pierdut rău de tot,
mi-a picat azi din tren prietenie
și-acum cer mă desparte...
și-s la mare în port,
sau pe stânci lângă epava roșcată de veche.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare din Zaragoza
Frați iubiți de pretutindeni vă înștiințăm și despre noi
Ca să știți că și pe-aici este "vremea cea de apoi",
Oamenii-s mai răi ca groaza care bântuie de zori
Dar mai sunt și raze blânde ce se-arată printre nori
Aducând căldura scumpă a divinelor valori.
Pe-aicea-i o pandemie și nu știm cât o să țină
Toată țara-i ghemuită și cârcită-n carantină
Nimeni nu te vizitează, nu mai sună interfonul,
Ne vin numai informații de strănută telefonul...
Însă noi, uniți în duhul Îl glorificăm pe Domnul.
Toată lumea-i speriată căutând în van soluții
Și așteaptă ca acestea să vină prin instituții...
Noi ne desfătăm în duhul fiindcă prețuim Scriptura
Și-o punem la loc de cinste sorbindu-i învățătura
Și-astfel ne întărim într-una cu Dumnezeu legătura.
Căci doar așa se poate ajunge la soluția deplină
Că-n definitiv soluția-i Cel ce-L așteptăm să vină.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar 2
Șuierând s-a slobozit duhul din centaurul de lemn,
dar aurul viu băuse zeul de ceară.
Cu toții ne-am îngrozit la gândul că vom muri și nu vom avea lumânări.
Șovăielnic vine iubita să caute roua fericirii pe buze mincinoase.
Vino! Sorbi-voi rotunjimea ta fierbinte și îngerii vor zidi amiaza
călare pe mături, fără să te poată vedea.
Apoi vom îndulci o lacrimă în amfora nopții.
Zeii vor crede că e ambrozie și ne vor vinde nemurirea.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpățâni în dulapurile femeilor
Zac cu capul pe perne trupuri slabe,
Ochi holbați și-încâlcite lațe albe;
Cu fălci deschise, cu gâturi uscate ca niște junghere,
Cu fiecare tendon în relief, la vedere;
Deasupra bărbii, o gură vorbește neauzit
Către cineva pe care nimeni nu-l vede.
Acum șaizeci de ani ochii lor zâmbeau gentil
La o iubită, la un soț, la primul copil.
Zâmbetu-i pentru tineri, bătrânii plătesc birul:
Ȋntâi groaza morții și, apoi, delirul.
poezie de Philip Larkin (1972), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea pământului
Am separat continente și-am divizat țări:
Văzând de ce eram în stare, plopii tremurau îngroziți.
Deși pământul se desfăcea-n sărbători aurii
Acolo unde mâinile noastre erau unite prin pâine și sare:
Noi și frații noștri n-am reușit să ne-înțelegem.
Nopțile ne făceau să fim unul și-același până-n zori,
Plutind peste paturile noastre.
Acolo eram noi, mai nătângi decât broaștele.
In vreme ce frunzele de pe lac ne vorbeau de unitatea timpului,
Tu trăiai deoparte și eu trăiam deoparte.
Ce fel de magie-întunecată și rea ne sugrumă soarta:
De veacuri oare gândirea noastră-i căzută-n somn de moarte?
Ce fel de mister e-acesta, alb, însă nu alb?
Ne iubim unii altora flecuștețele și mărgelele,
Dar nu iubim și pământul celuilalt.
NB. Din Apărare împotriva nopții
poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glezna rănită
În umblet pe țărm
s-a rănit glezna în cioburi de scoici.
Apa se-ndură și-i alină durerea
în dantelă de spumă.
Ce trup și ce viață se târăște la marginea mării?
De ce-s mute cuvintele pictate-n nisipurile fine?
Cărarea-i prea strâmtă
să vezi clar între lumi,
e mult prea îngustă.
Îngrozit să te frângi de trădări,
nici nu vrei să privești,
prea mult ai fost înșelat.
Naivitatea copilului din tine,
atinsă dureros,
tânjește după ce n-a fost să fie.
În fântână adâncă-i căzut
copilul din tine.
De te iubești, lasă-l să lupte,
să se salveze
prin rugă spre binele tău.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul
Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Și am ințeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele șapte bătălii de pe Golgota
Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.
Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor șapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!
I. Lanțurile
Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre și butuci,
între ostași cu coif și zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.
Trei osândiți, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Și sângele curgea fierbinte,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am tot
Am tot ce-mi trebuie...
E-adevărat -
Și-atunci de ce le simt cuvinte goale?
De ce mă trezesc îngrozită,
Dacă visez că te-am pierdut?
Ce tot aștept,
Ce tot tânjesc,
Ce mă frământ,
Ce tot gândesc?
Ești... fără să te am,
Mă ai... fără să-ți fiu;
Nu vii decât ca să pleci iar
Eu tot vărs lacrimi în zadar
Că tot nu vrei...
Și tot nu spui...
Iubire e, dar parcă nu-i!
Am obosit, m-am săturat
De zile triste și nopți reci!
Când o să vii, să nu mai pleci?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea și semiluna
Luna strălucește ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca și stejarul mândru de la munte,
Mircea-și netezește nobila sa frunte,
Și ca și stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Și, apoi, se scoală deodată-n picioare
Și cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Ați uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-și visează țara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitați,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți?
Sunt pitici acuma brazii cei înalți?
S-a surpat Carpatul și, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Și patriotismul vostru v-a secat?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Empiric (de groază)
de veci în vis iubirea se împlântă
cu rămășaguri de divinitate
umblând cu fericirea-n rai în spate
pe imn a iscăli sub ploaie sfântă...
fiirea are cojile crăpate
și-un miez de noapte clipa înspăimântă;
când pasărea-n cenușă ivers cântă
cu tine urc în iadurile toate...
ci sensuri neavând a da peniței,
căutător de-amor în pielea ta
cuvântul meu de încâlcit în ițe-i...
că sângele mi-e-n drag spre a uita
ruinei sacre șoapta rămășiței
de când lumina-n ape se văita...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pompierul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
în urma mea
rămân cărările neumblate prin locuri
străine cu umbre crescute din surâs
calc cu gândul deformat după criza
de râs vinovat care ne mai miră
mersul e anevoios prin grijile zilnice
culeg versuri scuturate din copacii
ascunși prin sumbre povești
în urma mea o umbră rămâne desprinsă
dintr-un film horror cu inima cât un purice
mă avânt într-un alt amurg de ciocolată
cu alune și iubire veșnică și stângace
citesc slovele scrise mărunt pentru ochii
obișnuiți cu lacrimile vărsate pe hotar
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem strident...
cuprins de insomnie, pe culmi de nebunie pășesc cu pași greoi
și-atâta armonie în ritm de simfonie se iscă între noi
dispare întunericul, închis în sine sfericul luminii face loc
și soarele, himericul, răsare sub genericul mormanelor de foc
e lume albă-afară, e lume-a câtă oară, ca-n ziua cea dintâi
e poate primăvară, și poate pluguri ară coline-căpătâi
ești tu, mereu-mereu, și lângă tine eu și vreme între noi
ce surpă minereu în sentimentul greu, ca starea de război
sunt ei și ele sunt și între noi pământ și iar morman de vreme
și plouă iar mărunt și ceru-i ba cărunt ba fulger care geme
flămând de armonie, mai sorb melancolie cu harul din potir
iar apa-colonie o leg într-o fâșie cu clipe de delir
și trec din ipostază pe brânci în altă fază expusă tuturor
având mereu la bază, când sentiment de groază, când lacrima de dor
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temelia groazei
mintea se tulbură când pumnul e o armă
femeia chinuită nu-i doar un clișeu
violența conjugală blestemată karmă
acolo unde oamenii nu-l au pe Dumnezeu.
cerul se înnegrește cînd pământul geme
de atâtea suplicii ce vibrează în el
trai tulburător plin cu anateme
cu închisori severe pentru cel rebel.
vreau să fie pace între unu și doi
armonii de vise să domnească-n lume
unde e iubire nu e loc de război
respectul de semeni să aibă renume.
în Carpați să răsune doine de oboi
nimeni să nu simtă a vieții cutume.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
și-a retras mâna
pe care o sărutam ne
bun din când în când
pe pântecul hapsân
de iubire abia umblu
prin parcul dendrologic
prind palma ta în podul casei
cu potriviri din literele
decupate dintr-o carte horror
o bat în versuri până stă suspendată
ce te-aș respira până la epuizarea
lacom privindu-te cobor un pic
caut buzele cu mintea
le despic tandru cu limba
dinții tăi mușcă hămesiți
aș călări luna de fericire
raiul e dincolo de balustrada
lustruită cu palmele care te-au mângâiat
refuz să pășesc pe ultima treaptă
care mă duce în abis
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre groază și iubire, adresa este: