Citate despre hărnicie și lumină, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la hărnicie și lumină, dar cu o relevanță mică.
Nu există scuză-n lume...
Frumusețea n-are margini când în suflet soare este,
Când, expus absurdității, printre semeni, nu pici teste
Și, în loc să adâncești golu'-n tine și în lume,
Tu, din viață, prin iubire, reușești să-ți faci un nume.
Ăsta-i drumul care duce spre lumina dezrobirii,
Singurul care te-ntoarce de pe calea rătăcirii:
Bunătatea, simplitatea, dragostea, credința, zelul
De-a te rupe din mulțime, nemuririi-ai urma țelul.
Restul sunt doar aparențe, amăgiri alambicate
Și făcute să îi pună sufletului bețe-n roate.
Nu-i nici pe departe viața cum o vede omul care,
S-a lăsat pradă ispitei de-a trăi în hibernare.
Nimic nu-i ceea ce pare, din câte vânează gloata.
Răul e hrănit de om, nu este de vină soarta.
Nu există scuză-n lume pentru ce e rău sau bine.
De noi toți depind acestea. Și de mine, și de tine.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între 1830 și 1860, au văzut lumina zilei la Ponteils nu mai puțin de vreo douăzeci de copii cu numele de Chanel, și deja se deslușește la ei un gust care se va perpetua, gustul pentru prenume masculine cu consonanțe istorice. Vreme în care, în fața acestor băieți, mai degrabă înzestrați pentru aventură decât pentru muncă, și al căror adevărat, unic domeniu, era dragostea; în fața acestor Chanel Marius, Chanel Auguste, Chanel Alexandre, Urbain sau Jules-Cesar, logodnicele din Ponteils, fetele brunete cu piele chihlimbarie, toate cu numele de Marie, Virginie, Apollonie, care le cădeau în mână, vor fi, de-a lungul a două generații, ceea ce au fost fără excepție toate soțiile Chanel: niște victime, niște albine harnice, care și-au asumat toate rolurile stupului: regine și albine lucrătoare totodată, până la moarte.
Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ați auzit, voi, glasul?
Ați auzit, voi, glasul
Chemărilor duioase?
De ce grăbiți voi pasul
Spre stări mai dureroase?
Ați auzit cuvinte
Ce vin din alte sfere?
(O, nu de prin morminte
Doar colb pot să ofere.)
Ați auzit expresii
Ce modelează ființa
Și pot crea impresii
Ce-mpodobesc dorința?
Ați ascultat vreodată
Mesajele din Slavă?
Viața nepredată
E încă în epavă.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate am trăi mai cu folos,
Țelul de ne-ar fi doar fericirea,
Și avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...
Viața noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Și tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,
Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Și-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...
Poate am muri mai liniștiți,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toții mai cinstiți,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iazul
oglindă-n iaz e-a basmelor scânteie
ce lângă vatră amintesc moșnegii
și lângă foc apun din zări pribegii
la nasturii de duh de se descheie.
spre Dumnezeu mai trec pe drum cortegii
și lut acela tot pământ să-ncleie
doar haz de prunc zidește curcubeie
din mal în țărmul cel divin al legii.
să te mai nasc, femeie, e zadarnic...
privesc altarul unde-n stih stăteai
să-mi guști absintul slovelor, paharnic.
aveam lumină de copil în strai
dar timpul e curgând povestea harnic
și zăvorăște poarta de la Rai...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să locuiască-n al tău cort...
Să locuiască-n al tău cort
Dorința de mai bine
Și-atunci putea-vei da raport
Că Tatăl te susține.
În cortul tău fă loc la har
C-aduce sărbătoare
Din el să-ți faci mărgăritar,
Să-ți fie desfătare.
În cortul tău să nu primești
Vreo stare ce dezbină
C-așa putea-vei să-nsoțești
Pe cei ce vor Lumină.
Să faci din cortul tău Betel
Să vină mulți la tine
Să fie-apoi umpluți cu zel,
Să vrea să se închine.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (5 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenadă de April
mierle umplu orizontul cu un lied superb
florile de cireș ning pe alei umblate
prin codrul de vise aleargă un cerb
îndrăgostit de viața cu zile fermecate.
lalele și narcise zâmbesc în grădină
salcâmii înfloriți se leagănă duios
greieri s-au trezit cântă în surdină
anotimpul învierii cel mai prețios.
când toate naturile renasc în lumină
când glia se umple de harnice albine.
trăiesc superlativul cu ziua senină
uit de iarna grea cu geruri. mi-e bine.
în sufletul meu este fericire de copil
compoziție mireană serenada de April.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cer numit copilărie
Am aprins o stea pe cerul nopții;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini.
Doar o inimă cu mult trup;
Mă urmează desăvârșit prin guri de lumină
care înghit întunericul.
Aici e pământul cerului, aceștia sunt sâmburi - mi-a spus.
Mă zvârlea dintr-un pântec în alt pântec,
înconjurându-se cu mine...
Am văzut hărnicia omului cum rodește în spicele de grâu ;
pâinea devine mai rumenă în sudoarea
celor care o urmează cu credință.
Are gust de pace și de înțelepciune ;
pâinea ține trează fruntea omului.
M-am ridicat între văz și auz să pot atinge
glasul ciocârliei;
mi-am înălțat fruntea peste ceva ce nu avea sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Actualitatea Literară (Revista USR, Lugoj - ian 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu mușcate
Două odăi la geamuri cu mușcate
Icoana-n cap de pat și busuioc în cui
Trec zilele, în ceruri numărate
În viața ce ne poarta pe-a ei cărări hai-hui.
Și peste tot e mama ce veșnic robotește,
Sunt mâinile a casei nestemate,
În urma lor, tot locul strălucește
La zi ce se sfârșeste, o alta-i stă în spate.
Din zori până-n amurg în râset și hârjoană
Sunt pruncii rotofei ce-n jur îi fac lumină,
Pe lângă poala mamei ei cresc fără de teamă
Sunt parcă flori grijite de-o harnică albină.
Și-n timpul care curge, iubirea ei tot crește
E sufletul de mamă o pâine ce dospește.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani de Sfinții Mihail și Gavriil!
La mulți ani parfumați cu fericire de Sfinții Mihail și Gavriil!
Să trăiți în mare stil și cu sufletul gentil!
Exemplu de bunătate și hărnicie să fiți,
Iar cu îndelunga răbdare pe oameni să îi umiți!
În încercări să nu aveți teamă deloc
Întrucât Îngerul Mihail poartă o sabie de foc!
Cu ea dreptatea a restaurat
Și pe Lot l-a ajutat când din Sodoma a plecat!
Aripile Arhanghelilor să vă protejeze
Și la orice pas lumina lor minunată să vă ghideze!
Încredere și înțelepciune întotdeauna să emanați,
Iar zâmbetul blândeții pe chip să îl purtați!
Poteca vieții să fie presărată cu petale multicolore de trandafir
Și să gustați din al iubirii necondiționate elixir!
Ușor ca porumbelul în zbor, obstacolele să depășiți
Și cu fermitate pe drumuri aventuroase să pășiți!
[...] Citește tot
poezie de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o lacrimă de nor
Sus, pe-o lacrimă de nor,
Pufos, moale, insonor,
Cerne iarna, gospodină,
Ghemotoace de lumină.
Răbdătoare, harnică,
Răsfiră că-i darnică,
Stele de argint, cuminte,
În trei straturi de veșminte.
Cerne printr-un ciur enorm,
Delicat și uniform,
Însă vântul, ce năduf!
Ia din fulgi, pune-n burduf,
Și-a venit și-a răsturnat
Peste deal și l-a ornat
Cu ce-a strâns din veșnici zboruri,
Vâj! prin albele decoruri.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fărâma de timp
Prea plinul din mine mă-ndeamnă acut
Să-mpart înzecit bucurii și lumină,
Vă cer insistent o fărâmă de timp
Și-un zâmbet de care speranța-mi se-anină.
Prea mare e graba ce sapă în noi,
Prea mică răbdarea de a ne-nțelege,
Prea lesne cădem în ghețar de uitări,
Prea mare e ura ce fructu-și culege.
Prea aspru e drumul pe care ideea
Aleargă să-ajungă la tine, la voi,
Prea grea este calea pe care răspunsul
Se zbate să-ajungă-napoi.
Prea harnici clădim ziduri reci între noi,
Prea iute-mpletim din spini seci o cunună,
Prea iute o punem pe-o frunte lovită
Când simplu ar fi să-i întindem o mână.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră
Stăteam de vorbă sub ape, într-o liniște desăvârșită.
Domneam, pe fundul lacului, ca un rege și o regină
într-un palat acoperit cu o cupolă de sticlă, prin care
pătrundeau, până la noi, razele de lumină, jucând,
în dreptul chipurilor noastre, un dans feeric de brocarturi
scumpe, înșelătoare. Așezați pe buturugi, la masa
scoasă din vechiul barcaz scufundat, ne sprijineam
de coloanele de trestie și papură; mâna ta se odihnea
pe capul unui sceptru împletit din stuf.
Verzi deveniseră ochii noștri și nu mai aveau pupile.
Se lăsase peste lumina lor semnul eternității și al împăcării,
deschiși, acolo jos, într-o lume stranie, în care
toate dimensiunile sublimau într-una singură, uniformă.
Beam esențe de alge și mușchi, îndulcite cu miez de trestie,
din căni scobite în lemn. Mâinile noastre se mișcau încet
prin densitatea fluidă, degetele ne erau albe și reci, lunecoase,
cu pielea ridată cumplit, ca a unor bătrâni.
Vorbeam sub ape, și vorbele noastre se înălțau
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem o datorie
Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman pășim,
Că doar prin lupte credința se menține.
Că înțelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naște în noi încredințări
C-așa putem implementa o strategie
La noi acasă și-n alte multe țări.
Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
Să spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.
Nimic nu poate stinge în noi însuflețirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
Să acceptăm Lumina și să slujim cu zel.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XVIII
Așa-ncheind apoi a sa vorbire,
profundul doctor mă privea mereu,
atent, în ochi de-arăt vro mulțămire.
Dar, cum ardeam de-o nouă sete, eu,
deși tăcând din grai, ziceam în minte:
"Prea mult să-ntreb, îi cade poate greu."
Ci,-nțelegând veracele părinte
timida-mi vrere ce n-o dam pe față,
vorbind, mi-a dat curaj să-ncerc cuvinte.
"Lumina ta-mi revars-atâta viață
în minte,-ncât ea clar putu s-adune
ce-al tău cuvânt explică și mă-nvață.
Te rog deci, dulce tată drag, și-mi spune
de-acel amor ce zici că-i temelie
oricăror fapte, rele fie,-ori bune."
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hibernală
Sunt sechestrat de-un timp în casă,
Mașina nu mi-e de folos,
Pe stradă e zăpada groasă,
Și nu mai știu să merg pe jos...
Privesc cu groază cum coșmarul,
Se-ngroașă, alb și persistent,
Și văd că nici de leac Primarul,
Cu o lopată... nu-i prezent...
Și-atuncea eu, și-n gând și tare,
Căci sunt alegător cinstit,
Slobod cu pizmă o urare,
Cu locu-acela renumit,
Pe unde orice prunc zărește,
Întâia rază de lumină,
Atunci când tare se grăbește,
Pe astă lume ca să vină...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici românii au rădăcini adânci
Oamenii care conduc azi destinele României, prin felul cum o cârmuiesc, nu fac altceva decât să înlesnească marilor puteri să facă din țara noastră o pradă ușoară pentru ei.
Diriguitorii țării ar trebui să se îngrijească, pentru ca românii să trăiască în liniște aici, unde înaintașii noștri și-au îngropat oasele și au plătit tribut de sânge pentru apărarea gliei eminesciene.
Pe această glie-gură de rai- a trăit și a luptat tot neamul românesc. În acest colț de lume ne-am zămislit și ne-am afirmat ca neam.
,, De la daci, de la romani
am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram
și ne-m zămislit ca neam.
.........................
Tu, române,
,, Să păstrezi țara și neamul
că sunt tot ce ai mai sfânt!
Aprig să înfrunți dușmanul
când calcă al tău pământ.
..........................
Toți cei care conduc, astăzi și mâine, destinele acestui popor, ar trebui să ia aminte că aici neamul românesc a prins rădăcini adânci, precum stejarii legendari.
,, De strajă ne stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații
noi, nația română.
... Aici Dumnezeu ne-a dat
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vom învinge prin Hristos
Iubiți-vă unii pe alții
Așa cum v-am iubit Eu
Cetățenii sfintei nații
Să fiți azi prin Dumnezeu
Și umblați în sfințenie
Trăind harul și iubirea
Sfântă viața să vă fie
Urmărind neprihănirea
Fiți lumină din Lumină
Împlinind Cuvântul Sfânt
Să umblați fără de vină
Viața-ntreagă pe pământ
Împletiți mereu cântarea
Cu Adevărul Sfânt și viu
S-aveți parte de-ndurarea
Domnului și mai târziu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și azi ne chemi...
Și azi ne chemi la o viață
De adevăr neajustat
Să ascultăm a Ta povață
Și s-o-mplinim imediat.
Și azi ne chemi să dăm de știre
Că ești și Împărat și Fiu
Și că a noastră moștenire
E, sus, la Dumnezeul viu.
Și azi ne chemi la rugăciune
Căci dă putere și avânt
Să-nvingem orice presiune
Produsă de al lumii vânt.
Și azi ne chemi să facem bine
Oriunde-am merge și oricând
Pe drum, prin văi și pe coline
Stindardul luptei fluturând.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soția (Prov. 31:10-31)
"Cum e soția, așa-i și gospodăria."
Cănakya
Cine poate a găsi
Femeie cinstită a fi?
Mai de preț ea mi se pare
Ca orice mărgăritare.
De venit lipsă nu duce
De multe ea dă s-a apuce
Bine face, rău nu vrea
Nici o zi din viața sa.
De in, lână rost ea face
Harnic lucră-n multe ace
Ea-i corabie de negoț
Aduce pâinea la toți.
De cu noapte scoală sus
Mâncare la toți a pus
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre hărnicie și lumină, adresa este: