Citate despre indiferență și suflet, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la indiferență și suflet, dar cu o relevanță mică.
Haina indiferenței
Ca pe o epidermă împrumutată
mi-așez peste umeri
haina gângavă a indiferenței.
În buzunare, șerpi veninoși
alunecă peste colaje sfârtecate.
Solemnitatea devine vicleană.
Pleoapele groparului
clipesc inegal în amiază.
Ochiul străin caută
amănuntele picante ale străzii.
Sufletele noastre
stau prinse-n cârlige
aerisindu-se
în cântecul șoptit al copilăriei:
este ora unu, omul negru
n-a venit...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Ce frumos vă șade vouă,
Suflete indiferente,
Chiar de ninge sau de plouă,
Voi rămâneți tot latente.
Nu simțiți mișcări vioaie,
Nemișcate-n sentimente,
Fie viscol, fie ploaie,
Voi rămâneți tot latente.
De dureri nici nu vă pasă,
Chiar de zilele-s incerte.
Zi urâtă sau frumoasă,
Voi rămâneți tot latente.
De iubire nici poveste,
Alte gânduri mai concrete,
De a-ți vrea să se ateste,
Voi rămâneți tot latente.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra timpului
Urmele pașilor tăi
sunt încrustate adânc
în zapada sufletului meu.
Te-am așteptat o viață,
să-ți odihnești o clipă inima lângă inima mea,
desenând cu brațele aripi de îngeri.
Apoi ai plecat,
scuturându-ți picioarele a blestem.
Clipe viscolite
vor troieni totul în uitare.
-Așteaptă primăvara!
"îngână timid speranța".
Primăvara?
Ghețarii veșnici ai indiferenței tale
vor pluti pe apele sufletului meu
atât de reci... atât de grei...
poezie de Valeria Moroșan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Arctic
φ = 081o47'30"N
λ = 120o 30'14"E
Din fracturi legănate cu aerul că ar fi silabisite,
ori din alte mii de chinuri dezarticulate,
se alege semnul de întârziere,
ispita concordanțelor ostentative
și albă, normalitatea acordului lăuntric.
Veghea obosită de îngheț,
suflet în sine,
cu indiferență pentru străini,
se arată dorință împotriva altei dorințe.
Fiecare se predă observației
după sfera de oxigenare,
iar contemplația poate să nască
reîntorcându-se la suprafață.
Mai întâi au sosit cei care ar fi trebuit
să croiască o cale,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul în togă verzuie
Domnul acela în togă verzuie
I-au spus contemporanii că nu e
Că nu a fost, că nu va fi
Decât un mod suav de a privi
Privirile indiferente
Din sufletele transparente
Și să le-arate fiecărui,
Când eu mă nărui și tu te nărui
Domnul acela în togă verzuie
E singurul din ei care nu e
În lumea aceasta figură de ceară
Fiindc-a ieșit de mult în afară
Cu acte, bagaje și plin de mister
Un domn decupat întreg în eter
Pe care zadarnic îl cauți la fisc:
Domnul acela de mult e un pisc!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârtej de cuvinte
Vârtej de cuvinte unde,
unica semnificație comprehensivă
e căutarea unui suflu de vânt
ce ia cu el frunzele seci de cuvinte...
O suflare de vânt
cu care să te ridici din cauzal,
din rutină sau prozaicul banal...
O boare de vânt
care să strivească indiferența,
să blocheze acea vâltoare de cuvinte
rostite înaintea unei oglinzi,
precum lupii ce uluie flămânzi...
O adiere de vânt
ca o mână ce poate mângâia
obrazul de ceară al singurătății
și sufletul obosit a dezmierda.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NESĂBUITA-MI STEA
(dedic acest poem vorbelor lui Marin Sorescu:
"E-atâta drum degeaba între stele".)
Stelele cad și ziua, de-i soare sau de-i nor
Și ochiul meu îndură indiferența lor;
La fel de nevăzută mi-e noua ta orbită,
Stea cu lumină mută și cale ocolită
Ce-mi văduvești retina de trecerea-ți grăbită.
Mai liberă ca stelele te crezi,
Pășind alături, sinusoidal,
Făcându-te că ochii nu mi-i vezi,
Purtând pe suflet ochelari de cal
Și necrezând în tot ceea ce crezi
Îți trece timpul rătăcind banal.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin de candelă
cunosc legi divine dar și omenești
mi-ai intrat în suflet printre catrafuse
bucurii și amintiri azi le răscolești
gem în depărtare emoții apuse.
prietenia noastră a fost o minciună
regretele îngheață într-o indiferență
secunde mâhnite în clepsidră se-adună
ca nisipul în valuri de interferență.
în candelă pâlpâie lumina difuză
lucruri banale îmi amintesc de ține
n-ai fost nălucire, inima refuză
să te dea uitării printre serpentine.
candela aprinsă suspină în noapte
inima tresaltă cu amare șoapte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă naivă
Doamne! Mai lasă-ne ochii minții limpezi
Să pieptănăm cu privirea
Perucile anotimpurilor împădurite încă de frumusețe,
Iar soarele să salte jucăuș printre povești nemuritoare
Și prin păduri de timpuri bune înveselite.
Doamne! În drumul vieții noastre scoate-ne în cale
Cascade de oameni minunați,
Răceala indiferenței fadă și molipsiroare
Vitalitatea lor unită s-o destrame.
Doamne! De trandafirii dragostei să nu ne lipsești
Și-n cuibul familiei nu-i lăsa să se ofilească,
Adună în jurul ei prieteni sfinți,
Călăuze bune pe drumul vieții stropit cu atâta otravă.
Doamne! În supărările tale nu tulbura limpezimea mărilor,
Tabloul viu al artei tale, deși prea multe nu merităm,
Dar asta va fi hrana noastră viitoare.
Mai bine ridică punți de curcubee între tine și noi
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremuri întunecate
În vremuri întunecate ochii încep să vadă,
Mi-am întâlnit umbra într-o umbră mai mare;
Mi-am auzit ecoul în ecourile pădurii
Un domn al naturii jelindu-se unui copac sub zadă.
Trăiesc între stârci și pitulici, străin între străini,
Printre fiare pe deal și șerpii din vizuini.
Ce este nebunia, dacă nu noblețea unui suflet
În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!
Cunosc puritatea disperării în ultima-i esență,
Umbra mea pironită de un perete transpirat.
Acel loc, departe-între stânci, e-o peșteră, un adăpost
Sau o răscruce de vânturi? Între extreme-îmi caut rost.
O furtună permanentă de similarități!
O noapte căzând în fâlfâit de păsări, o lună zdrențuită,
Iar în mijlocul zilei, întunericul întorcându-se din nou!
Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca și alte dăți
Moartea sinelui în lunga noapte indiferentă, de smoală,
Când toate formele naturale emană-o lumină ireală.
[...] Citește tot
poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludmila
Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu mă uit înapoi
simt orașul cu oamenii lui indiferenți
ca pe un vânt la marginea cerului,
și umbra turnului cu ceas
căzută ca o taină imperfectă
în cercul strâmb al singurătății.
Totul se schimbă
voi pleca în parcuri cu alei drepte
cu oameni mulți dezinteresați
care vor lăsa în întuneric copacii
și teama va sta cu mine pe bancă,
ca o toamnă târzie așteptând
lumina sclipind în ochii femeii singure.
Am fost în noapte mirat
de umbra mea frumoasă
pe peretele galben al camerei
lânga alte umbre statice de obiecte,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Babylon
tragedia veritabilă a omului contemporan
este discreditarea tragicului prin indiferență
veritabilă de asemenea
este combinația dintre nevoie și insuficiență
soluția mereu omnipotentă
este virulența
în ecuația determinismului
valența
creează nonvalori
căutătorii de comori
descoperă incompetența
certitudinea infailibilă a sufletelor noastre ruginite
este colecția de vise necitite
preludiul este salvarea unei lumi inerte
doar morțile sunt certe
și grăbite
incoerent
omul se zbate în angoasa cuaternară
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt neinventat
Pentru ce simt eu nu s-a inventat cuvânt!
Căci e prea pur și, parcă, e prea sfânt,
Căci ucigaș, diavolește parcă,
Plăcut de dureros inima-mi arată
Cum din senin, dar și din nebuloase focuri,
Vine un vânt ce-mi dezgolește locuri,
Vine o ploaie ce sufletul mi-l aburește,
O caldă respirație ușor mă amețește,
Iar vocea unei dulci copile subtil îmi amintește:
E-un joc abraș ce capătă esență,
E-un loc nebun ce-mi fură a mea prezență.
E o licoare tare, e chinul din poveste
Eliberat de un final frumos, pe noi ne-adăpostește.
Dar ce folos, e efemer,
E pentru câteva momente,
Căci visul are și-un sfârșit știut numai de unul,
Mai are și o altă față, ținută cu prudență, să nu se degajeze.
Dar o mai face.
Jucând pe-ascuns pe alte continente,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Jomir (22 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Jomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Mi-am pus într-un felinar curajul
Și l-am aprins cu scânteia lucidității
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.
Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful imaginilor
Și am ascultat cuvintele glasurilor
Ce s-au adunat.
Pe tine te-am găsit într-un ungher
Într-o cameră cu ușa încă deschisă
Dureros de plină cu suferințele mele
Foste dorințe vii.
La ușă se îmbulzeau alte dorințe
Arzând să intre și să te mistuie
Dar tu le ucideai pe rând cu arma
Indiferenței glaciale.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Uritu (februarie 2011)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neîmplinire
Atât de multă oboseală-am adunat,
De nu mai știu ea de unde vine...
Colind în zori străzile străine
Când mă întorc, să știu de unde am plecat.
Atât de mult sufletu-mi iubește...!
Un alt suflet, rebel și răzvrătit...
Ce doar m-a înșelat și m-a mințit...
Iar eu credeam că e iubire în poveste!
Așa de tare doare și mă duce,
Acel nebun de dor de tine lipsă...
Doream să fiu în viața ta admisă,
Și dragostea de mâini să mă apuce!
Dar trist mai este când numai tu iubești
Și jocul îl joci de unul singur în idilă...
Doream cumva măcar să-ți fie milă,
Când prin indiferență mă zdrobești...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumuri purtați
ciudate alianțe digitale
între cer și pământ...
la întâlnirea marilor fluvii,
fluturii
scotocesc adâncurile-
prin gări,
ogarii adulmecă
speranțele.
fulguiri
cu nerostite cuvinte,
cenușa
curajoaselor expediții,
dusă de vânt-
în eșuate corăbii,
punem la încolțit
indiferența.
ninsori crude,
ninsori ale absenței
[...] Citește tot
poezie de Anișoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
Zdrențele o încarcerau.
Se uita țintă prin ochelari cu ochi sticloși,
Dorind să vadă foarte clar frunzele palmate din pomul realității.
Ea și-a amintit brusc de mănușa argintie a mâinii stângi
Uitată pe pagina goală a viitorului ei.
Singurătate sumbră și ploaie de lacrimi,
Asta însemna viitorul ei.
Inima ei era o violină abandonată.
Vibrațiile îi vânau amintirile.
Privirile de onix îi mascau sufletul cețos.
Avea o tristețe dureroasă,
Care aluneca total dincolo de zâmbetul ei timid
Pentru a deveni perfect vizibilă pentru toți cei din jur.
Adevărul negru îi otrăvea visele
Și îi tensiona gândurile cu nonsensul iluziei.
Ea devenise un simplu copil în corpul ei de clovn,
Un suflet încarcerat dorind să se elibereze,
În timp ce realitatea dansa mizerabil pe ringul speranțelor ei.
Ea încă se mai întreba dacă undeva, cineva
Se mai gândea sau visa la ea.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare
Mă doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
Mă doare neînțelegerea lor, dar mult mai mult
Mă doare indiferența sufletelor lor de gheață.
Mă doare când în loc să manifestăm o iubire necondiționată,
Alegem să arătăm dispreț
Mă doare judecata lor nedreaptă,
Mă doare încât plec în lume,
Mă doare când pășesc printre inimile de gheață
Și mă lovesc de ale lor veșminte aspre,
Mă doare nepăsarea și lacrimile lor de crocodil,
Mă doare încrederea mea nejustificată în oameni,
Mă doare căci am risipit energia
Cu care aș fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
renăscându-mă
despre indiferența durerii vorbesc umerii
împovărați, oricât i-aș șlefui
se cresc pe ele poverile și mai grele
mă las în jos în genunchi, să muște ochiul
vârful ierbii
să ți se pară flori negre ochii mei, iubito
dacă din întâmplare treci fluture-argintiu
despre nepăsarea dorului voi învăța aici
îi este totuna dacă mai țin speranță sau
mi-a împietrit grumazul
voi păși cu palmele în țărână și tălpile pe cer
împiedicându-mă de norii contrari și tot
te voi ajunge, oriunde vei fi, iubita mea de suflet
de carne, de os și de sânge
surâsul tău
mă vindecă de moartea multiplicată, dă puls
cadranelor mele interne și îmi arată estul
născându-mă, renăscându-mă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre indiferență și suflet, adresa este: