Citate despre inimă și înfrângere, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și înfrângere, dar cu o relevanță mică.
În cripte-a sfârșit visul
Afară-i toamnă, soare,
Dar tot mai greu respir,
Când dau să ne-mpresoare
Cruci, gropi în cimitir.
Suit-au la cer îngeri,-
Morminte noi se cască,
În văile de plângeri,
Sub frunze ca de iască.
Atâta jale-n suflet,
Prea multe inimi frânte
Și ultimul răsuflet
Al vieților înfrânte.
În cripte-a sfârșit visul.
Tu, abătut părinte,
Ești azi în paraclisul
Ce duce spre morminte.
Te sfâșie durerea,
Te-nfrânge neputința,
Dar iți sporesc puterea
Dreptatea și credința.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către secolul de acum
Ce secol fost-a vreodată mai sinistru?
Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte?
Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului
Și a lăcașului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest decât tine,
Secol îngrozitor?
Cine, rogu-te, și-ar fi închipuit vreodată ceva mai crud
Decât otrava ucigătoare din Colchis?
Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule?
Semănat-au oare Erinys sau Megaera un război
Atât de crud în sânul muritorilor
Ca tine, secol criminal și perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, călărețul păgân, pustiind hotarele Italiei,
Pradă lăcașurile sfinte,
Aici, cruzimea sălbatică a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distruși
Și cu puterile odinioară neîntrecute, acum înfrânte,
Ne extermină din cauza discordiei
Unor duci și principi
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolaus Olahus
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea
Răstignit pe cruce -
registrul grav impresionează.
Seamănă cu o pasăre.
Brațele aripi frânte.
Fața soare îndurerat
înconjurat de raze.
Din răni picură mirul
prin care suspină inima
pătrunsă de spini.
Se aud plângerile cerului,
cutremur sonor
aruncat peste lume.
Durerea e luată de vânt
Aroma ei mă sfâșie.
Mă răzvrătesc
în zbuciumul clipei ce moare.
Regret că nu am aripi să-L ajut,
am numai lacrimi.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea (Sonet Tarot)
Trecutul este mort, lasă-l în urmă,
Fiindcă o floare când se ofilește,
Moartea pe dată suferința-i curmă
Și-n locul ei o alta înflorește.
Chiar dacă simți că inima se frânge,
Iar noaptea-i neagră și ești plin de jale,
Să nu fii trist, că soarele o înfrânge
Și lucruri noi îți vor ieși în cale.
Dar dacă de trecut te-agăți cu dinții
Lăsând rutina să te stăpânească
Te va cuprinde o tulburare a minții
Și suferința ta o să sporească.
Dar pe ruine de clădiri uitate
Se construiesc palate minunate.
sonet de Octavian Cocoș (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asfințitul
Întunericul se întinde din asfințit,
Și îmi strecoară umbra pân' la piciorul tău,
Culorile sale se -neacă în mine, nefericit,
Știu că-i ultima noastră clipă și îmi pare rău,
Cu-adevărat eu te-am iubit...
Amintirile vor fi mereu prea triste,
Și mi-aș dori să le uit pe toate,
Cumva și asfințitul nu și-ar dori să existe,
Martor acestor lacrimi ce ți le-ntind în spate,
Inim-ar vrea să mai insiste...
Ai fost mereu atât, atât de bună,
Și chiar de-acum îți pare prea târziu,
Nu părăsi lumina, nu fi precum o lună,
Nu fugi-n întuneric să nu pot să te știu,
Nu fi motivul nopții ce vine de nebună...
Oprește asfințitul, eu nu vreau să dispari,
Cerul serii pare că vrea să mă înece,
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...
De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...
Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacara Iubirii
Mă simt învins
și dorul mă înfrânge
în mreaja ei sunt prins
chemarea-i mă convinge
eu nu o pot respinge
cu ochii-i, inima mi-atinge,
Dar cine poate stinge
flacăra iubirii când se-ncinge
când muzica pătrunde și în sânge,
o lacrimă pe față se prelinge
și până și-o chitară plânge,
când flacăra iubirii se încinge
și razele fierbinți ea își răsfrânge
nu e făptură ce poate s-o alunge
eu sunt prea mic, căldura-i mă învinge,
e flacăra iubirii,
la suflet îmi pătrunde.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firele vieții firave
mă simt suspendată între cer și pământ
firele vieții-s încercate, firave
se-ngreuneazaă inima când mă frământ
presată de povara gândurilor grave.
credința în suflet e tot ce am mai sfânt
strânge din constelații lumini suave
mă simt suspendată între cer și pământ
firele vieții-s încercate, firave.
mândre privighetori mă învață să cânt
să plutesc ca vântul pe frunze de agave
nu am să-mi las sufletul lovit și înfrânt
de abisuri de bezne din gânduri bolnave.
mă simt suspendată între cer și pământ
firele vieții-s încercate, firave.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă Ție
Noapte de Crăciun, curată,
Noapte-a Nașterii, prea sfântă,
Câtă pace-mbelșugată
Torni în inima înfrântă!
În ce strai de bucurie
Înfășori tu lumea toată,
Zvon de rai și veșnicie,
Noapte de Crăciun, curată.
Oameni, ce-au purtat prin ceață,
Uriașa lor povară,
Pot păși în noua viață,
Zvon de nouă primăvară.
Căci Isus Mântuitorul
S-a născut în ieslea sfântă,
Ca să mântuie poporul,
Biata inimă înfrântă.
S-a născut sărac, în paie,
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâierea flăcării
În pieptul meu e-o flacără ce arde
Și-mprăștie lumină și căldură
Iar, uneori, din tainicele coarde,
chiar cânturi ce te-nalță și te fură,
Te duc în lumi ferice, de poveste,
Acolo unde îngerii, doar, cântă,
În lumi de vis în care totul este
Supus Luminii care te încântă.
Lumina mea, continuă,-nfierbântă,
În lumea inimilor înghețate,
Iubirea ce părea demult înfrântă
Și îi arată calea spre "Se poate".
Eu mă consum de-acum, încet, spre tine,
Și îți ofer, din flacăra-mi arzândă,
Căldura din iubirea ce-o conține,
Iar tu... primește-i mângâierea blândă!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri neasemuite
știu că-mi este sufletul însoțit de îngeri
când caut prin lume învățături sublime
mi-am călit credința să nu cunosc înfrângeri
lumini dumnezeiești inima să-mi anime.
la răscruci de vânturi troițe-au fost zidite
să mă închin la chipul lui Isus Cristos
noiane de speranțe au fost dobândite
de la mântuitorul pururea sfătos.
naturi în fața mea au fost orânduite
cu percepții de măsură dumnezeiască
am cumulat în minte splendori neprețuite
strângând în piept doar dragoste cerească.
am transpus în slove gânduri neasemuite
și-am răspândit în lume iubiri fără mască.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rog pe Tatăl ceresc
Când corpul îți e rănit
Pământul se învârte
Inima, lovită, a suferit
Gândurile-s încărcate.
Doctorii, te-au părăsit
Oare, ce este, de făcut
Sufletu' simți, obosit
Divinitatea te-a născut.
Rog pe Tatăl ceresc,
Trimită asupra mea,
Celor pe care-i iubesc
Și peste toată lumea.
Îngerii, cei vindecători,
Cu ostile sale cerești,
Ai Domnul slujitori
Din cetăți, împărătești
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis exotic
urâtă-i bătrânețea cu cearcăne și riduri
cu bolile hulpave care mușcă din trup
cu timpul petrecut doar între patru ziduri
cu moartea îndârjită cu colții mari de lup.
dar nu mă las înfrântă în mine-i un miracol
îmi știe sufletul tot tânăr, adolescentin
din simple recuzite crează un spectacol
în care se reflectă cerul diamantin.
inima nu se lasă pradă dramelor grave
altarul iubirii l-a construit semeț
să n-ajungă ruină ci să atragă slave
din universul magic prin suflete drumeț.
îmi sunt aproape îngerii cu mângâieri suave
ca visul meu exotic din câmpuri cu agave.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară...
O nouă primăvară, să se reverse - pare,
Căci curg, pe văi, șuvoaie și păsări sparg văzduh...
Dar trecătorii străzii, pășesc cu nepăsare
Semn clar că poartă-n suflet al iernii aspru duh.
E-un fel de letargie deși, e soare mult
Și nimeni nu arată, nu pare bucuros
Că s-a trezit natura, cu râvnă și tumult,
Că iarba din țărână țâșnește viguros.
Atât de tristă-i lumea și fără nici un chef
De viață și de faptă de parcă, sub senin,
Doar scârbe se brodează, pe-al zilelor gherghef
Iar soarele, azvârle, nu raze ci venin...
Aș vrea ca primăvara această reînviere -
Cu viers de veselie și tandru, s-o descriu...
Dar nu simt veselie și parcă n-am putere,
Ca să-mi alung din suflet al zilelor pustiu.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare
Am învățat să tremur...
Noaptea când fumez o țigară cu fereastra deschisă
Sau dimineața când cobor dintre plapumele calde
Când nu simt căldură-n juru-mi, tremur,
Uitând cine sunt eu și cine ești tu,
Doar atunci pot să te uit.
Te scot din mintea mea fără să vreau
Și mă gândesc cum fac să-mi fie iarăși cald
De-aș putea...
Aș sta la soare tot anul
Pe plajă... la mare...
Și-aș înota-n adâncuri să pot uita din nou
Cine sunt eu și cine ești tu
De-aș putea...
Aș vrea să-mi crească aripi sub piele
Să pot fi sus mereu
Să nu m-atingi nici tu, suflet rău, ce parcă-mi vrei pieirea
Și n-aș zbura în jurul tău...
Aș vrea să zbor deasupra casei mele
S-arunc cu praf de zâne...
[...] Citește tot
poezie de Roxana Maria Neacsa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anabelle
Când te-am văzut, erai doar o copilă,
Iar eu bravam, ca un adolescent rebel
Oricine înțelegea pe rază de o milă,
Că m-am îndrăgostit, de tine, Anabelle.
A urmat o vară exact ca în poveste,
Nu-mi venea a crede că sunt eu acel,
Ce te ține-n brațe și cald îți șoptește:
- Te iubesc, te iubesc nespus, Anabelle.
Te sărutam și te sorbeam din privire,
Pe seară în parc îți scriam un rondel,
Iar razele lunii ne erau mângâiere,
Tu ești a mea muză, te ador, Anabelle.
Într-o dimineață cu uimire-am aflat
Ce soartă ostilă ne-așteaptă, Anabelle,
Că bunul tău tată, un ilustru diplomat,
Recent a fost numit consul în Seychelles.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (aprilie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Geografia timpului
1. Palmele
Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.
Sunt
bătături mai trainice pe ele.
Metalul ce durea la început
Le-a
întărit, topindu-li-se-n piele.
Ele îmi cer mai multă
încordare
Și cer gândirii proaspăt înțeles.
Cerința
lor e mult mai hotărâtă
Când fruntea grea mi-o sprijină
ades.
Încep să bag de seamă, în sfârșit,
Că multe
îmi rămân neînțelese,
Că-n orice fapt sunt adevăruri
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș din Primele iubiri (1956)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am scuturat deasupră-ți ...
Am scuturat deasupră-ți tot cerul plin de îngeri,
Cu aripi de lumină dorind să te-nveșmânt.
Când toată frumusețea pe tine și-a răsfrânt,
Sărac îmi pare cerul tivit cu crengi de sângeri.
Rostind cu-nfrigurare formule de descânt,
Am rătăcit bezmetic prin văi de dor și plângeri,
Cu inima zdrobită, cu gustul de înfrângeri,
Strigând spre zări albastre supremul legământ.
Cuvinte încă mute am dăltuit în humă,
Cu-atâta-nfrigurare, cu nesecat tumult,
Uitând de vremea aspră, acoperit de brumă
Tresalt de bucurie, de dragul tău exult,
Știind că răsări-vei și din a mării spumă,
Îmi încordez auzul, vorbe de dor s-ascult.
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotărâre
Am crescut în mine-un șarpe,
Lung cât poftele-mi grotești
După cele pământești,
Prin înfrângeri să mă poarte.
Gustările-i preferate,
N-au lipsit din colții lui.
Anii tineri, nesătui,
I-am hrănit doar cu păcate.
Într-un colțișor de sine,
Am crescut și-un miel plăpând
Care, încă, e flămând,
Așteptând printre ruine
Codrii să-mi răsară-n suflet.
Iar prin verdele-mi lăuntric,
Să se piardă, puiul mic,
În trăiri, simțiri, în cuget.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă mai ești frumoasă!
- De când el a plecat și singură-am rămas,
Am plâns atâta Adriana, că nu mai am nici glas.
Mi-e inima zdrobită și azi, mă simt înfrântă;
Nu vezi că mintea asta, nu mă mai ascultă?
- Chiar dacă ziua trece și soarele apune
Și toate-acestea, tu nu le mai vezi,
Te rog, surioară, haide, nu mai spune,
Că în nimic, tu, astăzi nu mai crezi;
Știu, că nu te mai simți, cea care ai fost,
Iar, drumul tău îți pare pustiit.
Chiar dacă ai pierdut, pe cel ce te-a iubit,
Pe lumea asta, încă mai ai rost.
Se-ntâmplă... poate, fără să-ți dai seama,
Să te-arunci plângând, în amăgire...
Te știu puternică, vreau să-nvingi teama,
Pentru că te cunosc. Îți stă în fire!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și înfrângere, adresa este: